Alexandra 01

Alexandra 01

Stau tolănit în canapea, uitându-mă la știrile de la TV care se tot repetă, în prostie. Nici măcar nu este ceva interesant, indiferent de postul pe care îl vizionez. La faza comentariilor, mă distrează, ca să spun așa, tendențiozitatea fiecăruia, funcție de cine-i plătește salariul...

Nu știu, din punctul ăsta de vedere, chiar mi-ar face plăcere să-i văd pe românașii noștri imitându-i pe cei de peste ocean. Acolo, este limpede - democrații și republicanii, fiecare cu ai lor, însă la vedere!...

Sună telefonul. Un număr afișat, însă care nu are vreo legătură cu agenda mea. Cine știe cine-mi mai oferă vreo excursie, sau vreun produs, ceva... Plictisit, totuși, fac gestul și accept apelul.

- Da!

De la capătul celălalt aud:

- Bună!

Fiind o voce clar feminină, răspund, în stilul meu obișnuit:

- Da, sărutmâna!

Cam lungă pauza, însă, până la urmă, se aude din nou vocea:

- Hm... te rog să nu închizi... Sunt... Alexandra...

Tocmai ce mi-am încheiat, ieri, socotelile cu Venera, prietena ei și partenera de... nebunii...

Sunt scurt, sau, să zicem, concis:

- Te-ascult.

- Știi, oricâtă ranchiună ai avea, je ne suis pas Venera!...

Iar e pauză. Ce să fac, zic și eu ceva, ca să nu tac:

- Da, și?

Este de-a dreptul abruptă:

- Vreau să te rog să ne vedem la o cafea.

- Alexandra...

Nu apuc să spun nimic altceva, că mă întrerupe:

- N-are nimic de-a face cu Venera, ți-o jur!

Gândesc, rapid:

- Zău?!? Și-atunci, de unde ai numărul meu?!?

Răspunsul vine prea repede ca să nu fie sincer:

- Din agenda șefului... dacă mă prinde, m-am ars!...

Mi-aduc aminte, subit, de un vers al lui Minulescu: „mi se dă toată"... Întreb:

- Și acum, de unde mă suni?

- De la birou, însă de pe mobilul meu. Poți memora numărul. Mă găsești oricând...

Sunt puțin distrat:

- Și... de ce te-aș căuta?!?

Se face, din nou, o pauză, apoi:

- Hai, te rog, vorbim când ne vedem la cafea. Te rog!

Draci, se roagă puștoaica de mine de parcă cine știe ce sculă aș fi!...

Oricât de... „târșit" aș fi, nu pot să nu recunosc că mă simt măcar un pic gâdilat în orgoliu. Ca atare, răspund:

- Bine, unde și când?

- Azi, la unu, ar fi OK?

Subit, îmi aduc aminte de nevastă-mea, așa c-o dau „la-ntors":

- Lasă-mă să dau niște telefoane și te sun eu.

- Tres bien, merci!

- Hai pa, sărutmâna!

- Au revoir!

Nu, nici așa!... Nu-mi pot abuza consoarta!... O sun. Răspunde:

- Zi-mi repede ce-i, c-am treabă!

- Ia-ți o țigară și ieși din birou!

- ... Stai o clipă...

Se aud ceva foșnete, uși chestii, apoi, gata:

- Ce-i? Ce s-a-ntâmplat?

Îi povestesc despre telefonul primit. Răspunsul, recunosc, mă uimește:

- Asta-i culmea!... Du-te și... dacă-ți place, poți să te și culci cu ea!... Îți dau eu voie, uite-așa!... Fir-ar a dracului de proastă!...

Nu mă pot abține:

- Măi, tu chiar vorbești serios?!?

- Dac-o faci protejat, chiar că vorbesc serios!... Sunt chiar curioasă...

Acum, ce să fac? Deja am făcut-o cu Alexandra neprotejat - uite un aspect pe care nu i l-am povestit soției... Acum, deja, e degeaba...

În timp ce eu mă gândesc, intervine, din nou, nevastă-mea:

- Știi ce? Nu-i faci nimic până nu-ți prezintă un certificat medical, la zi!...

- Femeie, tu-ți... bați joc de mine!...

- Nu de tine, ci de ea!... Și vreau și o poză, cu certificatul, nu cu ea!... Apropos, e chiar atât de urâtă?!?

Sunt siderat:

- Draga mea, nu că nu e urâtă, ba chiar este frumoasă!... În principiu, poate avea orice bărbat!...

- Da, bun. Și te-a găsit tocmai pe tine!...

- Sincer, habar n-am dacă n-o fi vreun fetiș, ceva, sau... poate că vrea să mă „împece" cu Venera...

O aud cum trage din țigară, apoi dă fumul afară:

- Du-te și vezi ce vrea, că, deja, am devenit eu curioasă!... Hai pa, că am treabă!

Închide.

Las să se scurgă vreo două minute, ca să-mi revin. Am ajuns să mă trimită nevastă-mea la curve!...

Sun. După voce, sigur este Alexandra:

- Oui!...

- Sărutmâna, franțuzito!

- Oh, bon jour - adică, bună!...

Acum e momentul, zic eu, ca să mă iau de ea:

- Alexandra, uite, ca să accept întâlnirea, una dintre condiții este să mă scutești de franțuzisme. Știu și eu că suntem francofoni, dar avem cuvintele noastre, indiferent de proveniență...

- Bine, bine, bine, mă scuzi!... O să am grijă!...

Stabilim locul întâlnirii, apoi terminăm convorbirea. Era cât pe ce să-mi arunce un `je t'e..." că se corectează:

- Te îmbrățișez!

- Pa, sărutmâna!

Am și eu „piticii" mei... Doar vorbesc mai multe limbi străine și am mai și trăit, o bună parte din viață, printre străini, însă asta nu înseamnă că mi-am uitat limba maternă, sau că am început să o stâlcesc. Totodată, am fost chiar dur cu cei pe care i-am întâlnit făcând gestul ăsta...

Sper însă să nu creadă careva că aș fi în totalitate de acord cu exagerările regretatului Pruteanu...

Cum habar n-am care-i este numele de familie, o salvez în agenda telefonului „Alexandra PZD". Cine are idee cum este cu scrierea steno, va pricepe imediat la ce fac referință...

În timp ce parchez, îmi trece prin cap un scenariu. Alexandra vine împreună cu Venera, sau, „întâmplător", apare, la un moment dat și Venera. Nu-i bai, pentru că imediat mă ridic și plec.

Ca să nu vă „țin cu sufletul la gură", vă spun, din start, că așa ceva nu se întâmplă.

O observ pe Alexandra, în imediata apropiere a intrării pe terasă. Nu a intrat, ci mă așteaptă. Instinctiv, scot telefonul și verific ora. Nu, mai sunt chiar patru minute până la ora stabilită.

În timp ce-i sărut mâna, Alexandra-mi zâmbește:

- Am ajuns eu „groaznic" de devreme. N-am calculat corect. De fapt, nu știu ce-i azi cu traficul, pentru că, de obicei, este mai aglomerat...

- Înțeleg că vii des?

- Este cam singurul loc, din zonă, unde poți să arzi o țigară la o cafea...

- Înțeleg...

Ne așezăm și, după ce comand cafelele, o întreb:

- Ia spune-mi, frumoasă scumpă, de ce ai vrut să ne vedem?

Este clar, evident surprinsă de întrebare:

- Doamne, dar direct mai ești!...

- Și... cam ce-ți doreai? Pe după pom, pe după gard, prin vecini?!?...

Râde, în timp ce-și scoate o țigară, iar eu, domn, o gratulez cu-n foc:

- În general, diplomații sunt așa, mai subtili...

Simt nevoia să scot din mine o răutate:

- Nu și după ce și-au băgat pula în tine, frumoaso!

Se înroșește, dă să aibă o reacție nervoasă, însă se controlează. Îmi răspunde, pe un ton calm:

- De fapt, ai dreptate!... Sunt o curvă și mă tratezi ca atare!...

- Termină cu prostiile! Poți să fii orice, însă, cel puțin până acum, nu am observat să fii curvă!

E debusolată:

- Cum adică?!?

- Simplu, pui mic, curvele se regulează pe bani! Tu, ești târfă, ceea ce este cu totul altceva!

Începe să râdă:

- Câtă rigoare!...

- Iubire, până și britanicii, cu toată sărăcia lor în expresii, tot fac diferența dintre whore și slut!...

Iar râde:

- Hai... că mă faci să mă simt ca-n liceu, la română!...

- Vrei să spui, la ora de limbă și literatură română!

Se încruntă și-mi prinde, pese masă, mâna, cu mâinile ei:

- Hai, măi!... Nu mai face garagață, că nu ți-am greșit cu nimic eu!...

Știu exact la ce se referă și chiar realizez că n-am de ce să-i dau palme, pumni, șuturi Alexandrei, pentru că m-a enervat Venera...

- Da, ai dreptate. Mă scuzi, o să-mi revizuiesc atitudinea... Apropos, vezi că dacă apare mirobolanta, eu mă ridic și plec!

Se uită la mine, uimită:

- Cum, tu la asta te așteptai?!?

- Poate fi și ăsta un scenariu...

Se îmbățoșează:

- Îți dau cuvântul meu de onoare, de om, că nu pentru asta am vrut să te văd!...

Fac un pic de pauză, apoi:

- Bine, te cred.

O simt că vrea să-mi comunice ceva și se gândește cum să formuleze:

- Uite, cum bine știi, când ai plecat de la Venera, eu încă mai dormeam. Habar n-ai cât de obosită eram. Am făcut la ore suplimentare, cu niște lucrări, de m-am săturat până peste cap!...

- Și cine te-a pus să vii?!? Că doar nu ai vreo obligație!... Presupun!...

- Cuvântul dat, este cuvânt! Eu, cu Venera sunt prietenă.

- Am înțeles. Continuă, te rog.

- Ideea este că - și te rog să fii sigur că nu te mint - sunt foarte puțini oameni care au aflat, de la mine, ce mi s-a întâmplat. De fapt, ca și acum, pentru că sigur roșesc, de fiecare dată când mă gândesc la acel episod din viața mea, mi se face rușine, frică și... mă închid în mine, mă inhib...

Face o pauză, sorbind din cafea. Scoate încă o țigară și mă așteaptă să i-o aprind, apoi continuă:

- Nu știu, dar faptul că am fost în stare să mă confesez, față de tine, văzându-te a doua oară în viața mea, mă face să cred că... ești deosebit, sau că... există un anume fel de compatibilitate între noi, pe care n-o pot defini...

Mai face o pauză, trăgând din țigară:

- Pricepi ceva?... Sunt, cât de cât, coerentă?...

E cazul să mă gândesc eu cum să-i răspund:

- Alexandra, întâmplarea face că omul din fața ta a avut de-a face, de-a lungul vieții, cu mai multe victime ale unor violuri. Chiar țin să-ți spun că... ce ai pățit tu, este chiar puțin față de ce au pățit altele. Dacă-ți povestesc, o să te cutremuri!...

Are o față de-a dreptul speriată, îngrozită:

- Nu, te rog!... Nici la filme, când sunt scene de viol, nu mă pot uita!...

Este rândul meu s-o prind de mână:

- Gata, iubire, că tac, precum peștele!...

- Mă lași să-ți spun mai departe?

- Te rog, te ascult.

- ... Uite, vreau să te rog să faci abstracție de prietenia mea cu Venera și... să continuăm relația, doar noi...

Râd:

- Alexandra, tu știi ce am făcut eu ieri?

Se uită la mine, întrebător. Continui:

- I-am povestit soției despre voi.

Se înroșește toată:

- Vai!... Și ce-a ieșit?!?... Sper că nu divorțează!...

Eu, ce să fac? Râd:

- Ba chiar s-a distrat, spunându-mi că este sigură că... indiferent ce fac, în final - și aici citez - tot la baba mea mă întorc...

Se frământă, de să cadă de pe scaun:

- Dar... de pe ce planetă a aterizat doamna ta?!?...

Eu, tot râzând:

- Habar n-am, că eu am găsit-o pe pământ, gata aterizată!...

- Fantastic!... Incredibil!...

Iar mă umflă râsul:

- Hai să-ți spun ce-am făcut azi, după ce m-ai sunat!...

Mijește ochii:

- Să nu-mi spui că i-ai spus că te-am invitat la o cafea!...

- Ba exact așa!...

Stă un pic, pe gânduri:

- Să înțeleg că ți-a dat permisiunea să te vezi cu mine?...

- Ai ghicit!

- ... Cum poate avea atâta încredere într-un trădător?!?...

- Mai mult, dacă folosim prezervativ, am, voie orice!...

Alexandra, deja, are probleme respiratorii. Sper să n-o dea-n apoplexie... O prind, din nou, de mână:

- Puiule, sunt, deja, niște decenii de când suntem împreună. Știe cu cine s-a măritat!...

Se vede pe ea că face eforturi ca să se liniștească. Devine spirituală:

- A tunat și v-a adunat!...

Râd, apoi, ca să nu-i rămân dator:

- Știi, există o vorbă românească: „curva-i curvă și nevasta, nevastă"...

Se vede pe ea că devine aprigă:

- Cred că, dacă m-ar înșela pe mine, i-aș scoate ochii!...

Zâmbesc:

- Alexandra, s-a inventat instituția divorțului, nu-i nevoie de vitriol, ochi scoși, sau scandal. Este mult mai civilizat și mai eficient!...

- Doamneeeee!... Dar cum poate?!?...

- Simplu, Alexandra, este o femeie deșteaptă, cu capul pe umeri!...

- N-am ce zice, jos pălăria!...

Cred că s-a prelungit cam prea mult subiectul, așa că... tai „cu forfecuța":

- Alexandra, totuși, nu cred că nevastă-mea este subiectul discuției noastre...

- Lasă-mă să-mi revin!...

Sună telefonul - nu al meu, ci al ei. Se uită și-mi spune:

- Scuză-mă, trebuie să răspund. E șeful.

Urmează o conversație de până-n cinci minute în care Alexandra-i povestește unei colege unde, ce și cum să caute, ca să-i dea barosanului ce solicită.

Dacă tot veni vorba despre minunatul ei șef și, oricum, am devenit atât de... intimi, o întreb, direct și fără ocolișuri:

- Ia zi-mi, frumoaso, cu șeful... ceva, oareșce?...

Râde, cu sinceritate:

- Știu că e de necrezut, dar... în nici un caz!...

Mă uit, un pic mirat. Tot ea:

- El, numai cu puștoaice de paișpe, șaișpe ani!... Eu... sunt expirată demult!... Să vezi ce frumuseți de puștoaice îi vin la birou!...

Mă uit la pletele ei blonde, la ochii ei albaștri atât de frumoși... De fapt la ea, întreagă, ca făptură... Cum să nu-ți placă femeia asta, atât de coaptă, la numai treizeci de ani?!?...

În fine, e și pedofilia un sport, ca să zic așa...

Brusc, Alexandra mă întreabă:

- Exceptând ziua de astăzi, când poți să mă vizitezi?

- Când, venit la tine, îmi prezinți un certificat medical, la zi...

E uimită:

- Din moment ce am făcut sex neprotejat, ce rost mai are?!?...

Râd și îi răspund:

- Nu pentru mine, ci pentru nevastă-mea!...

E uimită:

- Cum adică?!?

- Vrea să fie sigură că ești sănătoasă!...

Cade pe gânduri, apoi:

- Nu-i așa că-și bate joc de mine, sau... de noi?...

- Îți pasă?

- Cred că asta-i un fel de luptă, între noi, femeile...

- Puiule, nefiind femeie, nu știu și nici nu mă interesează.

În fine, ne ciondănim un pic la nota de plată, dar cedează și mă lasă să achit.

Ieșiți fiind de la terasă, o întreb:

- Iubire, dacă tot ne-am întâlnit, vii până la mine, pe bancheta din spate? Am geamuri fumurii...

Îmi zâmbește, șmecherește:

- Ai răbdare până-ți prezint analizele și... nu, nu în mașină, că nu sunt centuristă!...

- Scuze, mă suni tu, înțeleg...

Îi iau mâna și i-o sărut, apoi ne despărțim.

VA URMA