Alexandra 03

Nu trec nici cincisprezece minute de când sunt plecat din parcarea din fața blocului Alexandrei, când... mă sună.

- Bună.

- Sărutmâna.

- N-ai uitat nimic?

Râd, amintindu-mi:

- Deh, la vârsta mea, se justifică, dar tu... cam ce scuză ai?

Râde și ea, apoi, cu vocea aia de fetiță:

- Eu, sunt o biată Scufiță! Și m-am îndrăgostit de lupul cel rău!... Mi-a luat mințile!...

Iarăși râdem. Este rândul meu:

- Ce repede te îndrăgostești, Scufițo!...

Redevine serioasă:

- Cum facem, te întorci, să-l iei?

- Glumești?!? Fă-i o poză și trimite-mi-l pe Whatsap! Oricum, tot asta făceam și eu, că doar nu era să te las fără original!...

Un pic de pauză, apoi:

- Știi, în afară de tine, nu-mi cere nimeni un astfel de certificat...

Iubito, din partea mea, după ce-l tragi în poz(n)ă, n-ai decât să-l arunci, dar mai bine pune-l și tu lângă vibrator, că nu-ți cere de mâncare...

Râde:

- Bună idee, mă asigur, în felul acesta, că nu-mi cere vibratorul să-l folosesc doar cu prezervativ!...

- Frumoaso, fă ce vrei, că doar e al tău!

- Gata, știu! Îl pun în ramă și-l agăț deasupra patului...

- Bine, frumoaso, vorbim!...

- Te-am plictisit deja?!?...

- Nu dragoste! Am handsfree, așa că, dacă vrei, putem să ne conversăm până ajung eu acasă...

- Sunt tentată, însă mă tem să nu abordăm vreun subiect de să te facă să-ntorci mașina și să revii!...

- Apropos de prostii, cum te mai simți?

- Încă mă mai doare...

- Vezi, n-are rost să mă întorc din drum!

- Bine, vezi cum conduci! Drum bun!

- Mulțumesc, sărutmâna.

Întrerupem legătura.

În cinci minute mă anunță și whatsap-ul că am primit ceva. Știu ce este, așa că poate să aștepte...

Nu știu cum reușesc, că doar n-am forțat nimic, însă ajung acasă înaintea soției și a fiului nostru, așa că mă schimb în pijama și mă duc la computer, să-mi verific mail-ul.

Ajunsă acasă, frumoasa mea nevastă mă întreabă, într-o doară:

- Și, ce-ai mai făcut?

Răspund, zâmbind:

- Am fost la curve. Tu?

- Lasă-mă, că am avut o zi!... Nu mi-am văzut capul de treburi și a trebuit să mai fac față și unor tâmpiți, că nu mai știu cum să-i numesc... Este a treia oară când vin la mine cu aceleași piese lipsă la dosar!...

- Poate că-ți verifică vigilența, să te prindă într-un moment de neatenție și să le aprobi așa, cu piese lipsă!...

Eu râd, iar nevastă-mea se enervează și mai tare:

- Pur și simplu mă fac să-mi pierd timpul cu ei, aiurea!...

Din ce-mi dau eu seama, nu este cazul să-i arăt acum certificatul medical al Alexandrei și nici să deschid vreun subiect pe tema gagicilor cu care o înșel eu pe ea...

............................

Au trecut vreo zece zile când primesc un SMS de la Alexandra PZD. Nu se ascunde, nu este paranoică, secretoasă, chestii. Întrebarea este simplă: „Bună, ești bine?"

Cum nu sunt înconjurat de „dușmani", scriu, tot așa, scurt: „Poți vorbi?"

Răspunsul vine destul de repede: „Aș prefera să scriem"

Răspund: „Bine, ce faci?"

Durează un pic mai mult, însă vine și răspunsul: „Știi, referitor la chestia aia, în trei zile am și uitat că m-a durut... Scufița asta ar cam dori, dacă se poate, să se mai intersecteze prin pădure cu lupul cel rău... O cafea, o țigară, ceva antren... Ce zici, ai putea mâine?"

De ce să nu recunosc, gândindu-mă la Alexandra mă apucă ceva mâncărimi la „parter" și cum mâine nu știu să am vreo treabă, accept: „Mâine, la aceeași oră și în același loc?"

Îmi răspunde foarte repede: „Sigur, mulțumesc!"

Închei și eu: „Sărutmâna!"

Ca de obicei, noaptea trece destul de greu.

Ajuns în parcarea de la blocul Alexandrei, am surprinderea s-o văd pe stradă, în șort și tricou, cu pantofi sport în picioare. Îmi face semn să parchez în același loc ca și data trecută, apoi, imediat ce cobor din autoturism, sare la mine și mă sărută, nu pe obrăjori, ca-n gară, ci direct, „bușon la bușon"... Recunosc, sunt cam mirat de atitudine, dar... asta-i piesa!

Ajunși în apartament, Alexandra se scuză că, după alergare, ar vrea să facă un duș. O întreb:

- Să vin să te spăl pe spate?

Râde, cu un fel de chihăială în voce:

- Nu, că dacă te prind acolo, precis că-ți cer să-mi speli și părul, chestie de care, în treacăt fie spus, să nu crezi că scapi, apoi, cine știe ce chestii mai facem, de iar se răcesc cafelele!... Hai că mă rezolv repede și aduc cafeaua!...

Pe măsuță, ca și data trecută, sticla de whiskey și cele două păhărele aferente. Nu mai stau s-o aștept pe Alexandra, că de-acum sunt, cum se spune, „de-al casei". așa că-mi torn niște whiskey și-mi aprind o țigară. Nu apuc să termin țigara, că apare și frumusețea blondă, la „nudul gol", cum a făcut-o mămicuța ei, purtând o tavă cu ceșcuțe de cafea și cafetiera. O întreb:

- Faci des chestia cu alergarea?

- ... Da, destul de des. Mă ajută să mă mențin în formă, plus că, chit că nu mănânc eu cine știe cât și cine știe ce, dacă nu sunt atentă, șuncile se depun. Am destule colege la birou care se neglijează, neștiind decât să se vaite că s-au îngrășat...

- Dragă, asta-i de când lumea! Lenea e cucoană mare, doar știm cu toții!...

Se uită la mine, interogativ:

- Tu, faci ceva?

- Da, merg la bazin și fac gimnastică în apă. Este plăcut, că nu transpiri...

Râde, apoi mă întreabă:

- Dar tu nu te dezbraci?

- Ba sigur că da, însă prefer să terminăm cafelele, că altfel, cum îmi stai cu fofoloanca pe lângă nas, precis că-mi vin idei...

Soarbe din cafea, iar eu mă hotărăsc să abordez problema... spinoasă:

- Cum te-am amenințat deja, vreau să te scap de piticii de la mansardă, așa că astăzi, după ce bem astea, mergem în dormitor.

Se vede pe ea că... nu mai este deloc relaxată. Revin:

- Pui mic, ți-am spus, deja, că nu forțăm nimic, ci o luăm ușurel, fără grabă, dar... trebuie să începem.

Se încrâncenează:

- Așa cum am stat atâția ani, nu văd de ce ar trebui să încerc să schimb!...

- Pentru că sigur poți!

- Dar de unde știi tu că pot?!?

- Pentru că, așa cum ți-am mai spus, nu ești prima femeie pe care o întâlnesc, care a trecut printr-o astfel de experiență!

Râmâne cu ochii pironiți în bălării. Insist:

- Alexandra, dacă vrei, eu sigur pot să te ajut!... Vrei să-ți povestesc despre experiența altora?

Sare, ca arsă:

- Nu! Te implor! Mă inhib de nu mai faci nimic cu mine!...

Mă ridic din fotoliu și mă așez lângă ea, pe camapea, îmbrățișând-o...

Îmi spune, cu obidă, parcă:

- Ești tu insistent, dar să știi că și eu pot fi căpoasă!...

Încep să râd:

- N-a trecut, cred, nici un minut de când ți-am spus că trebuie să vrei și tu!...

E hotărâtă:

- Uite, știi ce? Văzând și făcând, ca să nu zici că sunt catâr!... Dar, dacă-ți cer să te oprești, să nu cumva să te prind că insiști, că stricăm prietenia!...

- Pui mic, ca la... stomatolog, dacă vrei, îți voi explica fiecare gest, înainte de a-l face... Important este să încerci să stai relaxată...

Ajunși în dormitor, amândoi în costumele nudiste, o rog pe Alexandra să-mi paseze gelul lubrifiant, apoi o rog să se așeze pe burtică, cu picioarele desfăcute, eventual cu unul dintre ele, pe care-l preferă, cu genunchiul flexat. O rog:

- Gata, acum te rog să te relaxezi.

Continui:

- Cum ziceam, ca la dentist. Prima fază este că-ți voi da cu niște gel în zona clitoridiană, apoi în zona anală. Ești relaxată? Ești gata?

Nu-mi răspunde verbal, ci doar dă din cap, afirmativ. Când îi pun mâna pe bucă, pentru ca să-i pot accesa mai ușor orificiile, o simt cât este de încordată:

- Alexandra, eu știu cum ai tu poponeața de obicei. Hai, te rog, încearcă să te relaxezi. Uite, nu-ți iau mâna de pe bucă până nu te simt că te-ai relaxat.

În fine, se lasă greu, dar... o simt moale, cum știu că este de obicei. Îi torn, din tub, direct la lindic, apoi pe rozeta curului. Cum mă simte acolo, cum se încordează. Îi spun:

- Pui mic, dacă în loc să te mânjesc cu drăcăria asta, ți-aș fi făcut o injecție intramusculară, riscai să ți se rupă acul în tine!... Nu mai face de-astea! Ridică pălălaia de păr blond de pe pernă și-mi aruncă:

- Mă scuzi!

Are fața ascunsă sub pletele ei bogate. O admonestez:

- Ia dă-ți părul de pe față, că vreau să te văd, nu să mi te ascunzi!...

Cu greu, cu timiditate, se conformează. Continui:

- Iubire, altă chestie importantă. Te rog să faci efortul să încerci să te concentrezi la ce simți când îți fac eu ce-ți fac, nu să te gândești la fantomele tale de prin șifonier, debara, sau pe unde le-oi avea la păstrat. Te rog mult de tot!... Repet, noi trebuie să colaborăm, să formăm o echipă.

Zâmbește:

- Hai că mi-ai stârnit curiozitatea!... Îmi vorbești de chiar că parcă aș fi la doctor!...

- Buuuuun! Acum, cu degetele de la mâna stângă, cu excepția degetului mare, te voi mângâia, așa cum știi, la clitoris. Cu degetul mare, în schimb, te voi mângâia la intrarea în anus.

Ridică fața de pe pernă:

- Băăăăi!... Zi-le lindic și cur, că altfel, cu termenii ăștia științifici, mă inhibi de tot!... Și-așa-mi țâțâie curul, întrebându-mă de ce am acceptat!...

Îi articulez, cu dreapta, cu nădejde, o palmă pe buca curului. Tresare, dar nu țipă. O întreb:

- Asta ți-a plăcut, sau te-a inhibat?...

Râde:

- Hai, măăăăi!... Nu mă mai lua și tu atât de în serios!

Își ia vocea de fetiță:

- Sunt și eu mică!...

Completez:

- Da, mică și proastă!

Îi mai articulez o palmă. Din ce simt, am reușit să mai relaxez atmosfera. Nu mai stau la discuții. Cu dreapta, aia cu care am plesnit-o, o prind de bucă și i-o îndepărtez, apoi, degetele mele se reped la lindic, în timp ce degetul mare tronează la intrarea în curuleț. Simțindu-mă acolo, se strânge pentru o fracțiune de secundă, dar se controlează. În schimb, comentează:

- Să nu mi-l bagi!...

- Doar ți-am spus că... toate la timpul lor!

Se așează mai bine pe pat și, sigur, o simt cum se relaxează, doar că nu pentru mult timp. O apucă, din nou, comentariile:

- Ce-mi faci la lindic, e nemaipomenit!... Dacă ți-ai lua degetul de la fundul meu, cred că aș putea și să termin!...

- Asta-i și ideea, pui mic!... O să vezi tu, când termini, ce senzații adiționale o să-ți aducă degetul de pe rozetă.

În timp ce „cânt la pian" pe lindicul Alexandrei, încep, lejer, cu policele degetului mare, să-i masez rozeta. O simt cum se frământă, apoi, brusc, dă în tremurici și scoate un:

- Aaaaahhhhhhhhhhhh!...

Cum eu nu întrerup nimic din ce-i fac, mă roagă:

- Gata, oprește-te un pic, că nu mai pot!... E prea mult!...

Mă opresc, fără însă ca să-i iau degetele de pe poziție, apoi o întreb:

- Gata? Te-ai liniștit?

Dă din cap că da și scoate, cu gura înfundată în pernă, un:

- Îhâm!...

Reiau operațiunea și în nici trei minute, se agită din nou.

Gâfâie, dar are grijă să-mi ceară:

- Ssssă nu intri!... Să nu intri!

Cu degetele pe poziție, o întreb:

- Te mai fac o dată?

Stă în cumpănă, apoi mă întreabă:

- Dar n-ai obosit?...

- Băăăăi! Lasă-mă pe mine cu oboseala!... Mai vrei o dată?

Dă din cap că da.

Reiau operațiunea, iar la momentul festiv, fără ca să-i spun ei, sunt un pic, însă doar un pic de tot, cu vârful degetului mare în rozeta curului mirobolantei. Ce a făcut urât până acum, dar să te ții acum bâțâială, ca să nu mai vorbesc că a prins cearceaful în pumni, de zici că se teme să nu alunece...

Îmi iau mâna dintre cracii ei și-i articulez, cu cealaltă, încă o palmă la cur. Îi dau instrucțiuni:

- Gata, fleoarță mică, adu' și tu șervețelele.

Mă întreabă:

- Dar nu, mai bine, ne spălăm?

- Pui mic, o să ne și spălăm, însă, nu ți-am spus, deci n-ai de unde să știi... Îmi place enorm să-ți simt pletele în mâini, pe mine, pe piept, pe burtică, însă când părul e uscat, nu când e ud...

Se ridică într-o rână:

- Puteai să-mi spui!... Putem amâna spălarea părului pentru mai târziu!...

Ajunși la baie, își spală strict fofoloanca și curulețul, timp în care mă scap și eu de gelul de pe mână.

Ieșiți din baie, mă roagă să „dăm o raită" prin sufragerie, că vrea să mai bea un pic și să fumeze. Cum și mie îmi surâde ideea, n-am nimic împotrivă. După ce-mi toarnă și mie, în ciuda protestelor mele, își aprinde țigara, trage din ea, apoi bea un pic de licoare și mi se uită-n ochi, zâmbind:

- Pun pariu că mori de curiozitate să-ți spun ce-am simțit!...

Zâmbesc și eu și-i răspund:

- Nu pun pariuri, dar, cu siguranță, dacă vrei să te deschizi și să-mi spui, n-am nimic împotrivă...

Este, pur și simplu, abruptă:

- Mi-a plăcut!

Mai trage o dată, din țigară, tare, apoi, după ce scoate fumul afară din plămâni, continuă:

- Na, c-am spus-o!... Am recunoscut!... Mi-a plăcut!...

Răspund, așa, mai pe lângă pom:

- Iubire, zona cu pricina este plină de terminații nervoase. De ce crezi tu că sunt atâtea gagici care practică chestia asta?...

Mă întrerupe:

- Hai, lasă-mă cu teoriile, că am mai citit și eu!...

- OK, tac! Vrei să vorbim despre prognoza meteo?

- Mă scuzi, dar sunt cam agitată... Habar n-ai tu ce lupte se dau, chiar în clipa asta, în mintea mea!...

Ca să o distrag, cum sunt cu pula într-o stare de semitrezie, o întreb:

- Iubire, ți-o dau aici, sau o vrei în dormitor?

Râde:

- De ce să mai facem naveta? Vino!

Mă ridic și mă duc spre canapea, în fața Alexandrei. Se lasă repede pe vine, chiar în fața canapelei, mă prinde, în stilul ei deja cunoscut, de bucile curului, strângându-mi-le și ghidonându-mă să mă apropii sau să mă îndepărtez. Deja îmi helicopterizează capul pulii cu limbuța ei cea pricepută, iar efectul este clar și prompt.

Se ridică, se întoarce cu spatele la mine și se urcă în genunchi pe canapea, ținându-se cu mâinile de spătar:

- Hai, ca data trecută, că mi-a plăcut tare mult!...

- Hai, puștoaico, ia-o, ține-o-n pizda ta zemoasă!...

- Intri și nu te mai miști!... Știi tu!...

De data asta, nu sunt deloc finuțț. Intru tot și i-o țin înăuntru, apăsată. Nu contează că i-am storcit cervixul, că i-am mutat uterul, că tot începe cu „Valurile Dunării" vaginale, ondulându-se ca la balamuc. O avertizez:

- Să nu te sperii!...

Îmi umezesc degetul mare și i-l proptesc la intrarea în curuleț. E chestie de secunde. Brusc, încremenește, apoi, cum m-a obișnuit, tremură. O apăs un pic mai tare pe rozetă, fără ca s-o pătrund, că nu vreau să stricăm prietenia. Gâfâind, îmi spune:

- Hai, că vreau eu deasupra!...

- Bine, dar lasă-mă să te pompez un pic...

Dă din cap, afirmativ, așa că o prind zdravăn de buci, îndepărtându-i-le și încep să dau. O văd că ia o mână de pe spătar și și-o duce pe sub abdomen. Nu-mi trebuie cine știe ce imaginație. Știu exact ce face. Strigă:

- Nu te opriiiii!... Ahhhh! Gata!... Ahhhhh!.... Gata, hai, lasă-mă pe mine!

Înțeleg cererea și mă conformez, luând loc pe canapea. Tot așa, în genunchi, se deplasează pe lateral, mă încalecă, apoi mă prinde cu buzișoarele pizdei ei deja bine futute de carici și și-l bagă înăuntru, apoi mă ia la... „prelucrat"... Cum am mai spus-o, nu este prima femeie pe care am întâlnit-o, capabilă de astfel de gesturi, însă cu asemenea amplitudine, niciodată...

Dacă tot am căpătat, deja, obiceiuri, mă ridic de spate și-i iau sfârcul la prelucrat, că doar mă mai pricep și eu la câte ceva și-mi aduc aminte ce efect a avut asupra ei data trecută, apoi, destul de repede, îi preiau și celălalt sfârc, iar Alexandra nu mă dezamăgește, acționând în tandem cu mine.

După ceva timp, mă întreabă:

- Coborâm?

- Sigur!

Tot așa, preia pernuța, o aruncă pe covor și se aruncă pe ea, ridicându-și picioarele, în așteptarea futaiului pe pardoseală. De data asta îi ghidonez eu picioarele, așezându-i tălpile pe pieptul meu, apoi mă las peste ea, crăcind-o bine, în timp ce o pătrund tare, adânc, pompând la ea fără vreun fel de reținere. Este clar că poate duce ce-i dau și nu numai că poate, dar îi și place.

Habar n-am de câte ori și-a dat drumul. Cred că nici ea nu mai știe. Când mă apropii de finish, o anunț și... lafel ca data trecută, terminăm împreună. Iar comentează:

- ... E bine!... E cel mai bine!...

Ajunși la baie, nu mă lasă să mă spăl cu apă și săpun, șampon, ceva, ci-mi ia ea pula și coaiele la curățat, cu limba ei minunată, timp în care eu mă delectez mângâindu-i pletele blonde, încă relativ uscate. La rădăcină, se vede clar, părul i s-a udat, de cât a transpirat...

Spălarea părului, masajul, decurge în stilul obișnuit, Alexandra tot amenințându-mă că nu mă mai lasă să plec acasă, tot insistând să-mi deschid un salon, că n-are ea bani cât merită o asemenea tratație, chestii, periuțe, lingușeli, că doar de-aia e „fetiță"...

La partea corporală, ajunși la partea cu bazinul, se crăcește cu mult mai mult ca data trecută, din proprie inițiativă și nu mai dă nici un semn să protesteze când îi abordez rozeta curulețului.

De data asta, după ce ieșim de la baie, mă îmbrac, chestie care o miră pe Alexandra, fiind încă relativ devreme. Nu vreau să risc să ajungă vreunul dintre ai mei acasă înaintea mea, iar Alexandrei îi spun că mai am niște mici chestii de rezolvat. Nu este ea fericită, însă nici nu se dă cu curul de pământ de indignare.

Îi povestesc că data viitoare intenționez să-mi parchez autoturismul la o gură de metrou lângă casa mea și să ne întâlnim la gura de metrou de la ea din cartier. Cu ocazia asta, mai facem și un pic de mișcare. Propunerea nu pare s-o deranjeze.

Nici de data asta nu mă lasă să cobor singur și mai și ține, așa, de rămas bun, să ne sărutăm lângă portiera autoturismului. Sincer, n-o înțeleg, că doar nu sunt cine știe ce persoană publică, sau vreun tânăr, cu care să se mândrească. Chiar o întreb dacă-i place s-o bârfească vecinii. Îmi răspunde scurt, total neclar:

- Nu-ți face probleme!...

Ajung acasă fără probleme și mă așez in fața televizorului.

VA URMA