Alexandra 05

Alexandra știe că o să ne întâlnim în stație la metrou, la ora opt. Uite că, așa, de chestie, vreau s-o surprind. La ora șapte dimineața sunt în fața ușii apartamentului ei și apăs pe butonul soneriei. Simt mișcări în cealaltă parte a ușii și cum sunt vizionat prin „ocheanul" de la ușă. Semne de viață, vizibile, comunicare, ioc!...

Mă bântuie sentimentul că sunt la pescuit, fără undiță, dar... prind pește!...

Aud, în final, un... „un moment" apoi... iar liniște, dar, cu siguranță, ceva agitație...

În sfârșit, după vreo două minute sunt întâmpinat de Alexandra, nu cu părul ciufulit, dar cu fața cam... șifonată, ca să mă exprim plastic... Mă invită în sufragerie, fără ca, încă, să dea vreun semn că ar vrea să mă sărute, chestie total necaracteristică ei, apoi, tot așa, de necrezut, închide, în urma ei, ușa de la sufragerie.

Oi fi având eu o vârstă destul de înaintată, însă, totuși, aud încă destul de bine, inclusiv declicul broaștei de la ușa de la intrarea în apartamentul Alexandrei. Mi-e clar că cineva tocmai ce a părăsit apartamentul frumoasei blonde... Întreb, senin, de parcă m-ar interesa ora exactă:

- Cine era?

Este, clar, surprinsă, „băgată-n corzi"... Se frăsuiește:

- Nimeni!...

- Hai, du-te-n pizda mă-tii! Dacă mă minți, eu plec! Idioato!...

Cade în genunchi, îmbrățișându-și propriul trup:

- N-o fac decât cu prezervativ!... Inclusiv oralul!...

O întreb, calm:

- Și de unde provine... „specimentu'?"

Stă în cumpănă câteva secunde, apoi, hotărâtă:

- Este unul dintre puștanii care s-au luat de tine când ai parcat aici, în fața blocului...

Sunt de-a dreptul furios:

- Ce faci, fă?... Te fuți cu copiii?!?....

Râde:

- Da, copii cu pula mare și tare, toată noaptea, sau ziua, sau când am eu chef!... O sută de lei de cap de bărbat!... Ți se pare mult?...

Sunt mirat:

- Cum adică, de cap de bărbat?!?

- Simplu, am și clipe cînd vreau ca unul să vină cu... „macaraua"-n mine, iar celălalt să se ocupe de... „stomatologia" mea!... Sunt finuți, drăguți, ascultători și respectuoși...

Mă cam înfurii:

- Și-atunci, ce pula mea mai cauți cu mine?!?

Mă îmbrățișează:

- Tu ești cu... sufletul!... Ei... n-au așa ceva!...

Trag concluzia, verbalizând-o:

- Deci ești futută, răsfutută, străfutută, iar eu... fac doar act de prezență!...

Se zbate, fizic:

- Ăia-s copii!... Tu ești... bărbat!...

Îmi revin, analizând situația, de fapt și de drept:

- Femeie, până la urmă, statutul tău îți permite să te fuți și cu conurile de la brad, că... ești liberă și independentă!...

Îmi răspunde, la mișto:

- Da, Brad Pitt!...

Se aruncă pe spate, cu cracii-n sus, susținându-și gleznele cu mâinile:

- Hai, boierule, fute fata!...

Vreau, nu vreau, sunt cam plin de scârbă:

- Ia du-te și te spală, împuțito!...

Se ridică și, clar, vrea să atenteze la cureaua nădragilor mei. O îndepărtez, ferm, decis să iau o hotărâre mare:

- Am zis să te speli, împuțito!... Jegoaso!...

Își revizuiește atitudinea și postura și, ridicată în picioare, mi se uită-n ochi:

- Mă speli tu?...

- Eu... te bag în pizdile mă-tii!... Adică, eminescian vorbind, eu te plimb - și te spăl - și-alții te fut?!?... Ho, fă! Că nu ți-ai găsit prostu'!... Coardă stricată!...

- Bine!... Hai!... Gata!... Sunt ce, cum și când vrei tu!... Fă-mi orice!...

Spunând asta, concomitent, își altoiește două palme serioase peste obraji. Continuă:

- Bate-mă!... Hai! Bate-mă!...

Își mai altoiește două palme, tot așa, serioase, peste fălci. Mă bușește râsul:

- Ce să te mai bat eu, fă, că văd că te bați singură!...

Zâmbește strâmb:

- Ceartă-mă, bate-mă, fute-mă și iartă-mă!... Hai!...

- Da, știu deja!... Mică și proastă!...

Se vede pe ea că e căzută în butoiul cu melancolie. Privește undeva, spre nemărginire:

- ... Și cam curvă!...

O contrazic:

- Pui mic, doar știi! Curvele primesc bani, nu plătesc!... Tu ești târfă!...

Improvizez o melodie și niște versuri:

- Slutty, slutty, slutty slut!...

O prind de mână și i-o răsucesc de așa manieră încât s-o aduc cu spatele la mine, apoi, iute și hotărât, îi articulez o palmă zdravănă pe buca curului. Cum știu că-i place, după ce-i eliberez mâna, îi mai aplic o palmă și pe cealaltă bucă, să nu cumva să se creadă discriminată...

Se îndoaie de la mijloc, sprijinindu-și mâinile pe genunchi și desfăcând semnificativ picioarele:

- Hai, fute fata!...

- Du-te mai întâi și spală-te, împuțito!

Ezită:

- Bine, dar... nu-i cazul!...

O întreb, destul de răstit:

- Dar ce, fă, copchilul ăla nu te-a futut?!?

- ... Da, dar... cum ți-am spus! Cu prezervativ!...

- Cu sau fără, din punctul meu de vedere, tot futută ești, așa că... marș la baie!

Se ridică din poziția capră, îndreptându-se spre ieșirea din sufragerie. Întoarce capul, privindu-mă, parșiv:

- Îmi spăl și părul?

- Cu siguranță, că sigur te-a atins!

Se vede că e mirată, însă nu mai comentează. Deschide ușa și pleacă la baie. De undeva, de pe hol, mă anunță:

- Vezi că Chivas-ul e la rece, în frigider!

Chiar că simt nevoia să beau ceva!... Iau sticla și revin în sufragerie, unde, așa, de-al dracu', nu scot decât un singur pahar. Se pare că Alexandra, când vrea, poate să fie extrem de eficientă. În zece minute este înapoi, în sufragerie, spălată, din ce se vede, complet, din cap, până-n picioare.

Curge apa, aproape șiroaie din părul ei:

- Dacă n-ai vrut să mă speli, măcar, te rog mult, șterge-mă tu!...

Îmi întinde prosopul, iar eu, băiat cu inima mare, totuși, mă ridic de pe canapea și-i iau trupul la uscat, începând, normal, cu pletele ei atât de frumoase.

Trebuie să recunosc - n-am ce face - că Alexandra, pentru cei treizeci de anișori pe care-i are, arată de la excelent în sus!... Am văzut destule gagici care, chiar la douăzeci de ani, nu arătau cum arată femeia asta, la treizeci... O mai fi fiind și chestia cu materialul, cine poate să știe cu exactitate?...

După ce-i rezolv inclusiv vârfurile degetelor de la picioare, Alexandra îmi ia prosopul și dispare, câteva clipe, din sufragerie. Revenită, o observ că este surprinsă. Comentează:

- Să nu-mi spui că, de supărare, vrei să termini singur ce a rămas în sticlă!...

Râd:

- Nu dragoste, însă asta este băutură pentru adulți, nu pentru copii!...

Se alintă, luându-și vocea pițigăiată:

- Deci... sunt fetiță?...

- Nu, draga mea, dar... din moment ce te fuți cu copiii!...

Izbucnește:

- Și ce vrei acum?!? Să-ți promit că nu mă mai culc cu ei niciodată?!?...Spune-mi, dacă ești gelos!...

Izbucnesc în râs:

- Puiule, cum aș putea să fiu gelos pe un bun ce nu îmi aparține?!?

Se oftică, se vede pe ea:

- Cum, adică... eu sunt... un... bun, pentru tine?!?... Vreun scaun, ceva?!?...

Râd și mai tare:

- Ha!... Mi-a ieșit!... Te-ai ofticat!...

Se reculege, trage aer în piept. Iar mă bufnește râsul:

- Numără, în gând, pân' la zece!... De regulă, ajută!...

- Bine, măi!... Sunt cum vrei, târfă, stricăciune, jegoasă, împuțită... Bine că nu mă faci și corupătoare de minori!...

Râd:

- De la cincisprezece ani, deja, nu se mai pune problema pedofiliei!...

Se repede la bibliotecă, deschide barul și scoate sticla de Dimple și un pahar. Comentează:

- De fapt, nu știu de ce am mai luat pahar, că pot să beau din sticlă!... O beau pe toată și... asta este!...

Redevin serios:

- Nu fii proastă, că dacă te îmbeți, eu nu te fut!... N-am suportat niciodată femei bete!...

Încerc să-i ofer din sticla de Chivas, însă mă refuză, ferm, punând palma în calea gâtului sticlei. E întărâtată:

- Beau ce vreau eu!... Și cât vreau eu!... Și, cum deja știi, nu duc lipsă de pulă!...

Este momentul să mă gândesc foarte serios la statutul meu. Mă ridic:

- Stimată domnișoară, îți mulțumesc pentru amabilitatea de a mă fi găzduit. Îmi cer scuze dacă te-am insultat în vreun fel și... n-ai decât să te fuți cu tot cartierul, sau, de ce nu, cu tot orașul, sau cu toată țara, că doar n-o să-ți contabilizez eu relațiile...

Sprintenă, cum știu că e, sare și îngenunchează în fața mea, îmbrățișându-mi piciorul:

- Gata! Gata! Gata! Taci!... Te rog!... Te implor!... Fac orice!... Nu-mi face asta!...

Nu pot să nu recunosc că sunt... debusolat... Doar, știu bine, nu mai sunt tânăr, nu mai am vigoarea specifică acelei vârste, nu-i plătesc serviciile, nu-i creez vreun altfel de avantaje... nu pricep!...

Continuă, ținându-se zdravăn de piciorul meu, asigurându-se că nu scap:

- Uite, te ascult, fac orice, chiar și călcându-mi fricile-n picioare!... Am dovada-n dormitor, încă sigilată!...

Sunt mirat:

- Ce dovadă?

Stă un pic, respirând greu, apoi:

- Dacă-mi promiți că nu pleci, merg și ți-o aduc!...

Iarăși râd:

- Pui mic, dacă tu-ți închipui că, stând așa, agățată de mine, mă poți împiedica să plec, zău, ești naivă!... Hai, fugi și adu' ce ai de-adus, că m-ai făcut curios!...

Alexandra se ridică și pleacă spre dormitor, iar eu mă așez la loc, pe canapea, apoi mai sorb din pahar ceva licoare. Apare și blonda, tot așa, în curul gol, cum a plecat, ducând în mână o punguță neagră, fără nici un fel de marcaje. Îmi înmânează punga și, înăuntru, găsesc o cutiuță cu inscrisurile: „Butt Plug" apoi mai micuț: „Mini Version".

Se specifică și dimensiunile, însă fiind în inci, subsemnatul... pauză. Cert este că, după desigilarea ambalajului găsesc un obiect din silicon, cu partea „activă" de vreo șapte centimetri, iar diametrul maxim de vreun centimetru și jumătate.

Dacă tot suntem într-o perioadă de... „criză", mă hotărăsc rapid. O pun pe Alexandra să se apropie, apoi îi spun, blând dar ferm:

- Deschide gura și ia-o!

Protestează:

- Dar... lasă-mă s-o spăl!...

- Ăștia au reguli stricte, obiectul, sigur, e steril, mai puțin mâinile mele... Da!... Ai dreptate!... Spal-o și vin și eu ca să mă spăl pe mâini. Metrou, chestii...

Reveniți în sufragerie, o pun pe Alexandra să ude bine, cu salivă, jucăria, apoi o întorc cu spatele la mine și-i „ordon":

- Pun-te capră!...

Aplecată și crăcită, îi articulez un scuipat la rozeta curului, apoi, fără fițe sau figuri, îi înfig, ferm, jucăria. N-are timp nici măcar ca să icnească. Se ridică și... vrea să ducă mâna la spate. Știu, vrea să și-l scoată!... Canci, că n-o las...

- Vino cu mâinile la mine, stricăciune!...

- Bine, dar... mi-e frică!...

- De lupul din pădure!...

E încruntată:

- Mi-e frică!...

O iau „la ture":

- Ia stai tu jos, lângă mine, ca să te liniștești!...

E îngrozită:

- Cum să mă așez... cu chestia aia... în fund?!?...

- Cu grație, draga mea, ca milioane de alte gagici, de pe planetă!

- Dar... o să mă jeneze!...

Zâmbesc:

- Câteodată, chiar și jena poate fi plăcere!...

În sfârșit, ia loc pe canapea, însă cu o precauție aproape indescriptibilă în cuvinte - tremură de frică!... O iau la mișto:

- Fato, dacă-ți intră și mânerul, sunt aici! Te ajut eu să scoți jucăria!... Hai, relaxează-te! Fără teamă!...

Comentează:

- Dar... e mare!...

Râd:

- Adică, copiliță fiind, ai luat o armată de puli în cur, fără sângerări sau alte rupturi, iar acum... ți-e frică de... piticul ăsta?!?...

Izbucnește în plâns, iar eu, ce să fac? O îmbrățișez...

Se liniștește, iar eu, întreprinzător, îi comunic:

- Pui mic, mă dezbrac, îți dau să-mi sugi pula, apoi, pe la spate, te fut în pizdă și mă joc cu jucăria, ca să-ți dau senzații... Hai, că după ce o să simți ce o să simți, o să te duci tu singură ca să-ți iei varianta maximă, de să-ți facă curul baniță!...

Mi se uită în ochi:

- Chiar așa stricată mă crezi?!?

Râd, pentru a nu știu câta oară:

- Nu, pui mic!... Tu fuți toată pulimea adolescentină și-i mai și plătești pe chestia asta, iar eu te cred... călugăriță!...

Mă ridic și, ajutat de Alexandra, mă dezbar de țoalele de pe mine, apoi, lejer, mă tolănesc pe canapea, cu frumusețea blondă între picioare, sugându-mi pula, deștept, așa cum nu toate știu. Se răzbună, mi-e clar, mușcându-mă de gulerul de la capul pulii, apoi coborând, nu mult, pentru că, știu bine, dacă i-o înfig în gât, o apucă voma...

Mă distrez cu ea vreo cinci minute, apoi, dacă tot sunt „la comenzi", o pun să se așeze în poziția deja bine exersată pe canapea, în genunchi, bine crăcită și gata ca să primească una bucată mare de pulă, drept în pizda ei deja zemoasă de la câte gânduri și-a făcut, gândindu-se la pula mea, sau... la cine știe a cui pulă!...

Dacă tot ne jucăm, hai s-o facem!... Îi bag pula-n pizdă, trag de jucăria din cur până aproape de vârf. Nu i-o scot de tot, tot așa cum procedez și cu organul sexual masculin, numit pulă...

Mă joc, cum știu că le place și lor și-mi place și mie - înfige-i-o-n cur, scoate-i-o din pizdă!... Bagă-i-o-n pizdă, scoate-i-o din cur!...

Deh, stadionul (adică patul) duduie de urale, de aplauze, de încurajări, care mai de care mai vulgare, mai de târfe-n călduri și de bărbați care-și simt pula-ntinerită, revigorată de hormonii bagaboantei...

E dulcică, fandosită, calină, dându-mi, drept cadou, orgasm după orgasm, cu comentarii gen:

- Dhhhhaaaaaa!... Fhhhhhuttte fata!... Ffffute-măăăăăă! Bagă-mi-ooooo!....

Îi las butt-plug-ul adânc înfipt în curuleț și-i iau bucile la palme. Tare, cu vigoare, cu hotărâre... Vreau s-o văd roșie pe buci, de la palme... Vreau s-o fac să icnească, să mă roage s-o iert, s-o fac să sufere... Am înnebunit!... Sunt, de-a dreptul, sadic!...

Mă întind și prind o pernă. O anunț:

- Hai, sus cu curul, să-ți pun perna sub burtică, stricăciune!...

Se conformează, apoi îmi spune:

- Hai, mai bate-mă!... Nu te opri!...

Știu că am palma grea, așa că-mi iau măsurile de rigoare:

- Proasta dracului, tu cum mai stai mâine pe scaun, la birou?!?...

- Dă-l naibii de birou!... Pot lucra și din picioare!... Tu bate-mă, că-mi place de mă doare de mor!...

La așa frază, îi las pe alții să deslușească ce vrea să spună... Eu, ritmic: i-o-nfig în pizdă - mă refer la pulă - apoi i-o scot, până rămân doar cu capul pulii între labiile ei mici și... pac, două palme, pe bucile curului ei futăcios!... Repet operațiunea. Cred că a trecut, deja, mai bine de o oră, de mă cam dor palmele de câtă bătaie i-am tras. Cum arată bucile curului Alexandrei, greu de descris...

În sfârșit, schimb stilul. O apuc pe femeie de bucile curului, ferm, apoi încep s-o iau la pompe. Urlă de durere - știu clar că o să aibă probleme cu poziția șezut pe scaun, dar n-o iert, ci o pompez, strângând de buci... tare... E înnebunită de durere, dar... nu încearcă să facă vreun gest ca să mă împiedice ca s-o mai chinui. O anunț:

- Femeie, vin!...

Răspunde, cu o voce răgușită, animalică:

- Vin și euuuuu!...

Ne slobozim împreună, simțindu-ne foarte bine - cel puțin, eu, cu siguranță!...

În cadă, nu se mai așează-n fund, turcește, ci stă în genunchi. Mi-e clar că se resimte de la câtă bătaie a primit, la curu' gol!... Eu, poate că sadic, mă gândesc că, din moment ce se fute cu copii, chiar merită un astfel de tratament...

Prind jucăria de mâner și i-o scot din cur. Icnește. Mă joc, înfigându-i degetul mijlociu. Sare, ca o capră, fără însă ca să dea cu capul de tavan! Protestează:

- Măăăăăăăi!....

Ricanez, cam pe bagabonțeală:

- Ce-i făi, coardo, nu-ți place să-ți fac curu' garaj?!?...

Se codește, probabil abținându-se:

- Ordinarule!...

- Târfă proastă!...

Râde:

- Da, da' sunt târfa ta!...

Râd și eu:

- Da, a mea și a juma' de cartier!...

Tace, apoi, cu blândețe, cu gingășie:

- Hai, te rog mult, spală-mă pe cap!... Știi tu!... Iubește-mă, chiar dacă-s rea!...

Ce să-i mai spun? Vrea spălare și masaj, cum, se pare, numai de la mine are parte...

Râzând, în sinea mea, mă gândesc cam cât să-i cer, din moment ce ea-și plătește futălăii...

Reveniți în sufragerie, Alexandra stă pe canapea, dar cam într-o rână - e clar c-o dor bucile curului, iar mie nici măcar nu-mi pare rău.

Mă ridic și încep să mă îmbrac. Se vede pe ea că este mirată și, de ce nu, cam dezamăgită. N-o las să dea glas la vreo chestie, ci-i spun eu, direct, mințind-o cu nonșalanță:

- De-aia am venit mai devreme, pentru că mi-am amintit, ramolit cum sunt, că mai am ceva de făcut astăzi. Oricum, acum, dacă știu că ai cu cine, nu am vreun regret.

O umflă plânsul... Comentează, aproape pe muțește:

- Eu... țin la tine!... Tu nu ești ca ei!...

Se ridică și mă îmbrățișează. O mângâi pe spate, fără să cobor cu mâna pe fund, că nu vreau s-o doară. Îi comunic, cu liniște-n glas și fără vreun fel de obidă, sau de altceva:

- Pui mic, data viitoare, dacă va mai fi o dată viitoare - asta ține strict de tine - să știi că... o să ți-o bag și în cur... Gândește-te bine!... Tu decizi!...

Mă strânge în brațe:

- Cum și... altfel nu?!?...

- Nu!

De data asta n-o mai las să mă conducă la metrou. Plec singur.

VA URMA