Alexandra 07

A treia zi după evenimentele descrise în episodul anterior, primesc, din nou, un mesaj de la Alexandra PZD: „De ce ești rău, ce ți-am făcut?". Răspund: „Când ieși în pauza de masă, mă suni și vorbim".

Nu trece mai mult de un minut, că sună... Alexandra PZD. Mă ia la ture. Se simte, chiar și prin telefon, cât de nervoasă, de întărâtată poate să fie:

- Ce ai?... De ce te porți așa?!?... Pe Venera ai aruncat-o ca pe o haină veche, iar pe mine mă tratezi ca pe ceva subuman!...

Mă gândesc la motanul meu de-acasă care, sigur, se încadrează la „subuman", dar care, să fim sobri, mă face să-i deschid, pe la trei sau patru dimineața, ușa casei, precum portarul, pentru că el are chef să se plimbe...

Dacă tot e să fie scandal, deși nu-mi place, cum nu ne auzim decât noi doi plus... „centralista", care, probabil, ne și înregistrează, că doar asta-i menirea serviciului, mă dezlănțui:

- Adică, cum?!?... Eu mă port?!?... Eu care, cu eforturi pe care n-are rost să le evoc, fac rost de timp, ca să pot sta cu tine toată ziua, îți aduc jucării care să-ți înflăcăreze fanteziile, iar tu... mă inviți să plec la plimbare?!?... Cine a greșit, în ecuația asta?!?

Nu stau să aștept vreun răspuns, ci, pur și simplu, apăs pe comanda care întrerupe convorbirea telefonică.

În câteva secunde, sunt apelat, însă, căpos, nu vreau să răspund și nici n-o fac.

Primesc un text: „Vreau să vorbim. Nu pot să cred că sunt chiar un nimic pentru tine!"

Răspund: „Mâine, între 9:30 și 10:00 în Parcul Libertății, pe aleea dinspre bulevardul Mărășești".

A doua zi, ajuns la locul cu pricina, nu pot s-o uit pe englezoaica cu care am consumat aproape o jumătate din suta de pastile anticoncepționale, păstrate la borcan... A trebuit să plece, cam în grabă, înapoi, în Marea Britanie... Habar n-am de ce, însă, sigur, ăștia nu vin cu ce afișează, ci au, din păcate, alte ținte...

Alexandra a ajuns sigur. I-am văzut autoturismul de serviciu, parcat în rondul de la intrarea în parc. În sfârșit, apare de pe o alee laterală cu o față... scârbită ca nu știu ce. În loc de salut, comentează, cu obidă:

- De ce le-or mai fi numind toalete ecologice, nu știu!...

Cum am și eu autoturismul parcat în apropiere, o invit pe Alexandra să mergem și iau, din buzunarul portierei, dezinfectantul pentru mâini și o ajut pe femeie să scape de starea de scârbă. Îi spun, râzând:

- Vezi, la noi, la băieți, e mai simplu. Dacă e prea mare mizeria, pur și simplu ne ascundem după toaletă, folosind-o doar ca paravan...

Tot eu:

- Ce facem, ne plimbăm prin parc, sau stăm aici de vorbă?

Face un gest de bagaboantă. Îmi pune mâna pe pulă și pe coaie, așa, direct prin materialul jeanșilor. Zâmbește:

- Chestia asta nu ți-o pot face dacă ne plimbăm!...

Tot ea:

- Știu că vrei să ne certăm!... Dar vreau ca să gândești mai mult cu capul de-aici, nu cu cel de pe umeri!... Ești prea rău!...

Comentez, zâmbind:

- Și tu ești prea bună!... De pulă!...

Mă privește cu o față de-a dreptul nevinovată și niște ochi mari, întrebători:

- Vrei să ți-o sug?... Aici?...

- Înțeleg că trebuie să te întorci la birou.

- Vino la mine și te las să-mi faci orice!...

Dau din cap afirmativ și Alexandra se repede și mă sărută, apoi, iute, coboară din autoturism și se îndreaptă spre al ei. Pornim. O las pe ea în față. La modul general, bărbații au impresia că femeile sunt mai proaste șoferițe decât ei. Ei, nu-i chiar așa!... Unele sunt chiar deosebit de talentate, ceea ce este valabil și pentru Alexandra. Nu încalcă decât vreun sfert din prevederile codului rutier, respectând, totuși, culorile semafoarelor electrice... Mărturisesc că am dificultăți încercând să mă țin după ea. Cred că mi-ar fi foarte utile un girofar și o sirenă, însă, cum nu posed așa ceva, mă descurc și eu, cum pot. Profit de faptul că autoturismul este prevăzut cu handsfree, așa c-o sun pe Alexandra PZD și o întreb dacă i-a luat foc apartamentul, sau dacă are vreo altă urgență, de se grăbește în halul ăsta. Răspunsul este prompt:

- Mi-e dor de tine!...

Nu mă pot abține:

- Tu de vorba aia, cu... grăbește-te încet, ai uitat?

Nu-mi răspunde decât:

- Șase! Poliția!...

Ne întrerupem, continuându-ne „plimbarea" spre apartamentul frumoasei. Într-un final, suntem amândoi în baie, spălându-ne, în tandem, pe mâini, apoi Alexandra mă anunță că ea trebuie să facă un duș, ca „să fie gigea" pentru mine. Răspund:

- În cazul ăsta, trebuie să mă primești și pe mine.

- Hai!

Ajunși în sufragerie, aruncăm țoalele de pe noi, apoi revenim în baie. În drum și intrați în cadă, nu mă pot abține, admirându-i curulețul cel futăcios, așa că-i articulez și vreo trei perechi de palme. Țipă la mine:

- Băăăăi!... Dacă mai dai, nu mai facem duș, ci... altceva!...

O las, îndrumând-o:

- Hai, dă drumul la apă.

Dacă tot s-a aplecat, ca să umble la bateria de la cadă, profit de poziție și-i mai articulez o mare palmă pe buca curului ei cel futăcios. Se lasă pe vine, în același timp răsucindu-se cu fața spre mine unde, plăcut surprinsă, constată că sunt în erecție. Se întoarce rapid, apucând sticla cu șampon și, în timp ce își toarnă în palmă, mă anunță:

- Hai că o să fac două chestii de-o dată!...

Se repede cu buzele spre capul pulii mele, în timp ce cu mâinile își accesează orificiile, șamponându-se, clătindu-se. Se ridică în picioare, dar asta nu înseamnă că-mi lasă pula-n pace. Mi-a prins-o cu o mână și mi-o freacă, în timp ce cu cealaltă mână pune dușul pe noi. Comentează:

- Aici, îmi faci orice, dar nu în fund. Crema este în dormitor.

Cum nu mi se pare ca vreunul dintre noi să fie atât de împuțit încât să necesite șampon, o întorc pe Alexandra cu spatele la mine. Știe bine, ce vreau, așa că, aplecată fiind, după ce-i centrez capul pulii pe gaura pizdei, o apuc cu dârzenie, de bucile curului și i-o înfig. Fată deșteaptă! S-a spălat doar la intrare, așa că dau peste o abundență de sucuri care-mi facilitează penetrarea completă. Ăsteia chiar că i-a fost dor de mine, de a mers atât de aiuristic prin traficul bucureștean...

Nu mai știu de câte ori am dat din cur, însă, în clipa în care termină, duce o mână la spate:

- Oprește-te!... Lasă-mă pe mine!...

O las, că doar știu bine cât de pricepută este. După vreo cincisprezece minute, simt că nu mai am mult, așa că-mi vine o idee:

- Pui mic, ieșim, așa, din cadă și mergem, tot așa, în dormitor. Asta, dacă vrei cu cremă!... Se poate și fără, să știi!

- Nuuuuu!... Cu cremă!...

- Hoooo!... Că nu ți-am înfipt-o!... Doar ți-am spus!...

- Te rrroooog!... Nu vreau să ne certăm!...

- Nu ne certăm, dragoste!... Hai!... Oprește apa!...

Alexandra se descurcă foarte bine pe post de căpriță, plus că are grijă, înainte de a ieși din baie, să apuce și două prosoape, dintre care pe unul mi-l înmânează mie, rugându-mă:

- Să mă ștergi și pe mine, pe spate, te rog.

- Se face, iubire, se face!...

Ajunși în dormitor, înainte de a se cocoța, pe coate și genunchi, în pat, întinde prosopul, apoi, trăgându-mă după ea, ajunge la un sertar al noptierei, de unde scoate tubul cu faimosul gel pentru sex anal. Mi-l pasează, cu mențiunea:

- Să nu faci economie, că mai am două...

Mă distrează ilustrația de pe tub. N-ai ce dubii să ai. Sunt doi bărbați stilizați, îmbrățișați. Tubul este nou nouț, chiar având un sigiliu, cum au multe paste de dinți. O anunț:

- Iubire, ca să fii cât mai relaxată, cel mai bine ar fi să-ți pui o pernă sub burtică și să te întinzi.

Brusc, de unde era futăcioasa mea mică și bună de pulă ca la balamuc, se crispează. Mă prind, așa că-i articulez o palmă pe cur:

- Relaxează-te, tâmpito și fă ce ți-am spus!...

O strâng ușor de bucă, s-o simt. Știe ce fac, așa că-și lasă curul moale, apoi se întinde și apucă o pernă, așezându-și-o sub burtică, apoi, parcă temătoare, îmi spune:

- N-ar fi, totuși, mai bine să stau așa?...

- De ce?

- Pâi... știi, dacă mă doare, acum pot să fug... Dacă mă întind, nu mai pot... Sunt în puterea ta...

Îi mai aplic o palmă la fund:

- Femeie, mi te dai, sau am desigilat tubul ăsta degeaba?...

Nu-i văd fața, dar mi-e clar că a izbucnit în plâns. Cu hohote, înfundate în așternut. S-a întins și și-a relaxat și bucile curului. Nu știu cât este de spontan plânsul ăsta, dacă nu vrea doar ca să-mi fie mai multă milă de ea, habar n-am...

Îi desfac, cu degetele de la mâna dreaptă, bucile curului și, cu stânga, îi aplic niște cremă „magică" din tub, pe rozetă. Îmi amintesc:

- Scoate și tu niște șervețele.

Se oprește din spasme, se ridică și revine cu un set de șervețele.

Îi întind, cu degetul mare, cremă pe rozetă, chiar fac gestul să-i bag un pic și înăuntru. Doamne!... Cum m-a simțit că-i bag degetul în cur, cum a și icnit... Îi mai trag o palmă, așa, de control, apoi mă apropii și-i centrez mătărânga pe gaura curului, în același timp strângând-o, gospodărește, de buci, ca să-mi asigur câmpul vizual. Culmea, cu toate că mă aștept la orice surpriză, Alexandra nu mai strânge din buci, nu mai icnește, ci mă lasă s-o pătrund. Sunt, deja, ceva mai mult de cinci centimetri înăuntru când, parcă sfioasă, mă întreabă:

- Dacă vrei să te oprești, poți?

- Dacă vrei, pot să ți-o și scot.

- Atunci scoate-o și mai pune-mi cremă.

- OK!

Ies, dar nu-mi place ce văd. Mi-a umplut pula de căcat, de-ăla moale. Gata, mi-a trecut cheful de futut în cur.

- Alexandra, tu ești deranjată la burtică?

- Este tot cu fața-n așternut, dar dă din cap, afirmativ.

Eu, ce să mai zic?!?

- Și de ce nu mi-ai spus, femeie?!?

Iar izbucnește în plâns:

- Mi-a fost frică!...

- Frică?!?...

- Că nu mă crezi!... Și nu mai vreau să ne certăm!...

O apuc pe Alexandra de mână, trăgând-o din pat, iar cu cealaltă mână mă țin de mătărângă, în drum spre baie. Odată ajunși, îi pot citi disperarea din priviri. Am eu o bănuială:

- Hai, tu ia loc pe colac, iar eu mă spăl și ies.

Este ușurată, dar și mirată:

- Bine, dar tu ești... neterminat!

- Și? Pleci undeva?... Hai, cacă-te și ne futem!...

- Vaiiiii!... Ce urât vorbești!...

Râd:

- Te referi la căcare, sau la futai?

În timp ce facem frumoasa conversație, eu nu stau degeaba, că doar am apă, am săpun, așa că-mi rezolv coceanul și mă retrag în sufragerie, nu înainte de a trece și pe la frigider. Sunt, e adevărat, cu mașina, dar o guriță de Chivas, tot îmi trebuie...

În sfârșit, după mai bine de douăzeci de minute apare și minunea blondă care, evident, a trecut din nou pe la duș. Comentează:

- Mă ustură fundul!...

- Să nu-mi spui că din cauza mea!...

- Nu, nu, nnnnuuuuu! Stai liniștit! E de la mâncare!... Am făcut o treabă mare acidă, cred...

Se uită la mine, interogativ:

- Dar pe tine, nu te-a usturat?

Îmi belesc pula și, fără usturimi, constat, totuși, că am capul pulii ceva mai roșu decât de obicei. Oricum, trece. Se așează pe canapea, lângă mine, apoi, cu teamă, parcă, îmi spune:

- Nu știu, te superi, ne certăm, dar eu, azi, acolo, nu te mai las.

Încep să râd:

- Soro, nici să mă rogi și n-o mai vezi, azi, acolo!...

Râd și mai tare:

- De fapt, tu n-ai văzut-o de loc!...

Alexandra nu râde, dar se ridică și-și ia un pahar, menționând:

- Vreau și eu!... Diseară, mă duc și cumpăr alta.

- Dacă ești deranjată la burtică, chestia asta chiar îți face bine.

N-o las pe ea să-și toarne, ci-i torn eu. Îi umplu paharul, în protestele Alexandrei.

- Nu te faci mangă, însă-ți pui burdihanul la cale. Bea tot!...

După ce dă pe gât jumătate de pahar, îl lasă pe masă, se lipește cu pulpa piciorului de piciorul meu, iar mâna se îndreaptă, expert, spre apropont. Mi-o belește, curioasă și mă întreabă:

- Măi, sigur nu te ustură?

- Nu.

Se apleacă și mi-o ia la prelucrat, așa că în mai puțin de un minut se ridică și se așează, crăcită, cu pizda pe pula mea care, ce să facă și ea, intră în găoacea primitoare și, după cât e de umedă, dornică. După vreo zece minute, fără să și-o scoată, Alexandra se răsucește și-și ridică un picior peste capul meu, sprijinindu-l, pe partea cealaltă, pe umărul meu, apoi își ridică și celălalt picior, sprijinindu-l pe umăr. Își menține echilibrul ținând mâinile la spate, pe genunchii mei. Comentează:

- Hai că-n stilul ăsta n-am mai încercat niciodată.

Zâmbesc:

- Cu mine, sau, așa, în general?

Îmi zâmbește, parșiv:

- Tu... ce crezi?

Îi răspund, zâmbind la rândul meu:

- Cred, de fapt, știu, că ești o curvă bună de pulă ca la balamuc!...

Mă agăț de umerii ei și-i bag limba-n gură. Poziția este tare ciudosnică, însă Alexandra dă dovadă de o flexibilitate ieșită din comun. Practic, ca de obicei, nu trebuie să fac nimic, ondulându-și ea pereții vaginali și aspirându-mă. Cum simt că sunt aproape și am chef să-i dau niște pompe, o anunț:

- Vezi că o să mă ridic cu tine-n brațe și o să te pun pe spate, pentru că vreau să te pompez.

- Fă-mi ce vrei, dar când ești foarte aproape, să mă anunți, că știi ce mult îmi place când terminăm împreună...

Mă ridic și dau s-o pun cu curul pe canapea. Nu mă lasă:

- Jos! Vreau pe tare! Și fără milă!...

Tot ce sper este să nu lăsăm urme, întrucât, aruncându-mi o privire, constat că mi s-au umezit flocii de la abundența de sucuri ieșite din pizda Alexandrei.

Stă cu picioarele sprijinite de umerii mei și cu mâinile agățate de gâtul meu, cu ochii închiși și gura plină de comentarii:

- Așșșșa!... Daaaaa!... Dăăăăă!... Dă-mi, dă-mi dă-mi!... Accccolo!... Dddddaaaaa!...

Se apropie momentul, așa că mă țin de cuvânt:

- Fleoarță! Vin!...

- Hâhai!!!!...

Dacă tot m-am slobozit, nu mai apuc să-i articulez decât vreo cinci pompe, că gata. Mi-a scăzut elanul. O ajut să-și dea picioarele jos de pe umerii mei, apoi o apuc de mâini, ajutând-o, ca să ne ridicăm amândoi. Ași! Se lasă repede în genunchi și-mi ia pula și coaiele la prelucrat. Se ridică și mă împinge pe canapea.

- Hai, desfă picioarele, că m-am scurs și-ntre picioarele tale, de cât am putut să mă ud!

Nu resimt cine știe ce senzație când mă linge vreo gagică pe gaura curului, dar las femeia să-și facă damblaua. Ajunși în baie, Alexandra, se vede pe ea, este tristă:

- Nici nu știi cât de rău îmi pare că trebuie să mă întâlnesc cu fata asta... Aș contramanda, dar... are nevoie de mine, ca s-o ajut și... dacă mă scuz, precis că interpretează aiurea... Azi, scapi, fără să mă speli pe păr...

Zâmbesc:

- Hai, că nu s-au băgat zilele-n sac!

O simt că e jenată, așa că o întreb, direct:

- Mai avem timp de-o țigară, sau mă îmbrac și dispar?

- Nu, ne îmbrăcăm și dispărem amândoi, pentru că mă văd cu ea la complex.

Glumesc:

- Și, tot așa, blondă și frumoasă ca tine?

Mă amenință, zâmbind:

- Să nu crezi că am uitat cum ne-am cunoscut!...

Coborâm și ne despărțim, eu cu mașina, ea pe jos. Din păcate, Chivasu' mă obligă să adopt traseul de pe centură.

VA URMA (?)