Alexandra 08

Sfaturile tuturor băieților „școliți" este ca atunci când te întâlnești cu agentul de miliție/poliție, să nu-l privești. Mi-e imposibil. Este consăteanul meu, din satul în care m-am „infiltrat" așa cum, de fapt, a făcut-o și el... Suntem... venetici. Omul nu se manifestă în nici un fel, dar eu, nebun, sau prost, sau tâmpit, dau semnal dreapta și parchez, foarte aproape de el. Cobor din conservă:

- Să trăiți!... Am consumat vreo șaptejcinci de mililitri de Chivas și am dat la buci, la o pizdă care n-are treabă cu familia mea!... Hai, vă rog, arestați-mă!...

Replica vine abrupt:

- Șefule, dați sonorul mai încet, că am un coleg care se chinuie cu nu știu ce, dar, sigur, ciulește urechile...

Sunt, nu știu de ce, întărâtat. Mă îndrept spre zona în care Radu, din mimică, mi-a indicat că este colegul. Îl văd, așa că-l întreb, într-un anume stil:

- Puiule, să-l sun pe... și să-l rog să te cheme la raport, sau ești băiat de treabă și-nțelegi de glumă?...

Răspunsul nu mă surprinde:

- Să trăiți!... Dacă vreți, eu n-am fost aici!...

Zâmbesc. Treaba-i simplă:

- Tu ai fost aici, dar pe mine nu m-a oprit nimeni în trafic!... Limpede?

- Da, să trăiți!...

........................................

Trece o săptămână. O sun pe frumoasa blondă, dar îmi respinge apelul. Primesc mesaj: „ședință. text." Mă conformez: „Cum stai cu părul, ți-a mai crescut?" Răspunde rapid cu un text și un emoticon care se prăpădește de râs: „unde?" Răspund: „În... nas!" De data asta răspunsul este mai lung și este însoțit de un emoticon care se încruntă la mine: „Mie nu-mi crește păr în nas!" Dacă tot sunt pus pe garagață, întreb: „ Ți-ai făcut tatuajele despre care am vorbit?" Îmi răspunde: „Nu, te las pe tine să mi le faci, cu pixul, ca să văd dacă mi se potrivesc."O iau la mișto: „Da, cu pastă albă!" Primesc încă un emoticon care se încruntă la mine, apoi, după câteva secunde, încă un text: „Vezi tu, când ne întâlnim!" Dacă tot am luat-o „la vale", întreb: „Ce te face să crezi că o să ne mai întâlnim?!?" Îmi trimite un emoticon râzăreț, plus un text: „Nu renunți tu așa ușor la... talentele mele!" Răspund: „Aha! Deci ești talentoasă?" Cred că, deja, ori e plictisită, ori obosită, ori obligată să fie atentă la ce se discută, că doar m-a avertizat că este în ședință: „Dacă vrei să te mai las ACOLO, poartă-te frumos!" Îi scriu: „Sună-mă când scapi din adunătură." Îmi răspunde, relativ elaborat: „Nu vreau să te sun! VREAU să te fut! Poți?" Mă uit la ceasul celor cu programul de știri de la TV. Este nouă și câteva minute, deci, dacă-mi fac un calcul, pot. O întreb: „Nu erai tu aia cu... talentele?!?..." Îmi dă un răspuns dubios, zic eu: „Vino când poți, dar fără mașină, că vreau să bem!" Revine, tot ea, cu un alt text: „Așteaptă-mă la cofetărie. Bei o cola, treaba ta!... Știi că pe terasa ălora se poate fuma!" Nu știu ce mă face să fiu rău, întrucât, în general, nu-mi stă în caracter: „Iar ești moartă după pulă, bagaboanto?!?..." Vine și răspunsul: „Pulă am, oricâtă! Eu vreau bărbat, ceea ce e altceva!" Nu am habar ce mi se-ntâmplă... Cred că dimineață, când mi-a pus cafeaua în ceașcă, nevastă-mea, pe lângă zahărul brun, mi-a turnat și ceva semințe de scandal, că prea sunt țâfnos: „Bărbatul din mine, știi bine, este al alteia!" Răspunsul este neutru: „Așteaptă-mă la cofetărie".

Sunt, deja, la a treia țigară când apare, din neant, frumusețea „mea" blondă... Știu bine că nu e a mea!... Poate fi a întregului cartier, sau municipiu, reședință de județ, sau țară, sau continent, că doar n-are nici un fel de obligație!...

Se așează pe scaunul din fața mea, iar, eu, elegant, o întreb, ca să știu ce să comand:

- Ce vrei?

Răspunsul vine abrupt, însoțit de un zâmbet ce seamănă cu ăla faimosu', a lu' Mona Lisa:

- Vreau limbi!

Recunosc, de ce să mint, că mă apucă tot felul de probleme - respiratorii, cerebrale (că doar toate pleacă de-acolo). Transpir, simt asta, abundent...

Își saltă curul prețios de pe scaunul pe care tocmai ce s-a așezat și, întorcând fața spre mine, îmi aruncă:

- Știi adresa, n-ai nevoie de GPS!...

Pleacă, grăbit, dar grațios.

Mă gândesc, habar n-am dacă serios, grațios, cu chef de pizdă sau, de ce nu, de tot felul de alte orificii sau... crăpături, dacă să-mi fac traseul prin apartamentul Alexandrei sau, pur și simplu, să-mi mut anatomia înapoi, la domiciliul propriu și conjugal...

Partea rațională din mine, respectiv capul de pe umeri, îmi zice să iau metroul și să mă duc acasă, că doar am nevastă, copil, sunt om cu stare, cu un anume statut social, adică... respectabil, chestii...

Celălalt „cap" îmi spune că... „ce pula mea", am făcut atâta efort, atâtea gesturi, iar acum, așa, de pamplezir, să renunț?!?...

Se pare că înving hormonii, în ciuda neuronilor, așa că mă duc și, politicos, sun la soneria de la intrarea în apartament a... „împricinatei"...

Mă așteaptă cu o sticlă rece, de la frigider, de Chivas Regal, de doișpce ani, cu paharele aferente, îmbrăcată într-o chestie care se poate încadra atât la furou, cât și la cămășuță de noapte, ceva de un bleu plăpând și dantelată pe toate marginile și/sau extremitățile, cu părul ei lung și bogat, abundent, cu ochii ei, acum, de un albastru întunecat, cu degetele ei lungi, de pianistă, un pic tremurânde, înainte de a (se) apuca (de) ceva, cu zâmbetul ei parșiv, de coardă care cere muie, că doar e specializată pe așa ceva...

Își aprinde o țigară și-și așează curulețul numai bun de pulă în fotoliu - deci, clar, nu mă vrea să-i fiu la-ndemână, sau... ea mie...

Pe masă, pe lângă sticla sus-menționată și paharele aferente, mai tronează un caiet, ca de-ăla pentru tâmpiții din clasa-ntâi, plus un pix. N-am nimic cu copiii, însă, fiind cam nervos, mă duc cu gândul la tot felul de măgării...

Are o privire de-a dreptul tăioasă:

- Nu știu cât de mult mă... prețuiești, sau, dimpotrivă, mă disprețuiești, însă eu nu mai sunt dispusă să mergem în felul ăsta!...

Îmi face o... scenă, ca să mă exprim artistic... Se așează cu fundul pe marginea canapelei, crăcită, făcându-și tot soiul de mișcări la lindic, iar verbal, mă ia la șuturi:

- Sunt o curvă!... O stricată!... Vreau pulă!... Vreau limbi!... Nu dai limbi, nu dau pizdă, fund și toate cele!... Fac ce vreau, că-i viața mea!... Nenorocitule!... Nemernicule!...

La așa comportament, mă ridic în „două bețe" și plec.

Se repede pe lângă mine și, ajunsă la ușa de la intrare, lipită de ea, se lasă în fund. Aș putea, dacă aș forța un pic nota, s-o mișc odată cu ușa și să ies. însă, sincer, nu vreau să fiu violent. Cel puțin, nu în felul ăsta. Cum nu poartă chiloți și s-a așezat în viteză, cămășuța ei, sau cum s-o fi numind textila i s-a ridicat, așa că fata s-a așezat direct cu fundul pe gresie. Observând chestia asta, îi întind mâna, totodată spunându-i:

- Hai, că răcești, cum stai acolo, iar acum, asta este, trebuie să te speli.

Deocamdată nu-mi dă mâna, ci se ține de genunchi. A izbucnit în lacrimi și, din ce observ eu, sunt chiar sincere:

- Fac orice, dar... nu pleci; nu?...

Mă aplec și o iau de subsuoare, ridicând-o. Îi zâmbesc:

- Din moment ce ești pusă pe fapte, de ce să plec?!?...

Mă prinde cu mâinile pe după gât, strângându-mă în brațe, hohotind:

- Iartă-mă!... Sunt o proastă și nu mă mai țin nervii!...

Deci, cum se întâmplă, are cine știe ce probleme la birou și se defulează și ea cum poate...

Oricum, pare-se că-n firma aia e multă democrație, că prea reușește să-și ia liber când poftește și, din ce observ, nici cu banii nu stă rău. Dar, de ce să-mi fac eu asemenea gânduri, că doar nu mi-e rudă și nici măcar prietenă. Ceva, ceva tot gândesc. Femeia, ajunsă la treizeci de ani, este, cel mai probabil conștientă că nu peste mult timp nu va mai arăta cum arată acum, iar ea, soț nu, copil, nu... Deh, ceasul biologic, cum se spune...

O las să intre în baie și să-și facă un duș. A lăsat ușa deschisă și-mi aruncă un text:

- Te-aș ruga să mă speli pe spate, dar mă tem că iar ajungem la altele...

Zâmbind, mă duc în sufragerie și-mi aprind o țigară. Nu apuc să termin țigara că intră și Alexandra, în pielea goală, în stilul ei, deja, caracteristic. Își aprinde și ea o țigară, apoi, clar jenată, nervoasă, sau... habar n-am cum, îmi spune:

- Nu pricep ce problemă ai tu de refuzi cu hotărâre să te apropii cu gura de pizda mea!... Dacă n-ai fi făcut-o cu nimeni, puteam pricepe. Dar, din moment ce tu singur recunoști că-i dai limbi nevesti-tii, nu-mi pică fisa!

Dacă tot suntem la de-astea, hai să facem conversație:

- Fetițo, încă de mic, de când am început eu cu sporturile astea cu dânsa-n-trânsa, o fată care, practic, m-a învățat o droaie de chestii mi-a spus că voi, fetele, acolo, jos, sunteți murdare, că aveți tot soiul de scurgeri, chestii. Cum n-am apărut ieri pe planetă, am auzit și eu de o droaie de bărbați care fac chestia asta ca pe un fel de preambul la actul sexual iar eu, pur și simplu, am decis să nu fac chestia asta decât la nevastă. Ce-i așa complicat?...

Are o privire pierdută. Îmi răspunde:

- Eu... tot nu pricep...

- Nici eu nu pot pricepe cum, de exemplu, prin unele state africane, bărbații, când femeile sunt la ciclu, le ling și înghit tot ce se scurge din ele.

Face o față scârbită, însă-mi răspunde:

- Stai liniștit, că și prin Franța, dacă tot au venit diverse nații, se mai practică și chestia asta. Unii sunt chiar dispuși să le plătească pe femei ca să-i lase să facă așa ceva...

- Iubito, chiar în Bucureștiul tinereților mele am auzit de un tip care se ruga de gagici să se cace-n gura lui.

- Scatofag. Am auzit și de-ăștia...

Tot ea:

- Auzi, dar noi mai facem multă conversație?!?

Pricep aluzia, așa că mă ridic și încep să mă dezbrac. Mă ajută și Alexandra, de la brâu în jos, așa că mă eliberez destul de repede de haine, iar pula mea, ca de obicei, își găsește sălașul în gurița futăcioasă a frumoasei. De data asta, o prind eu de mână și o iau la remorcă, în dormitor.

Din proprie inițiativă, ajunși acolo, Alexandra îmi pune la dispoziție, pe pat, crema cea scumpă pentru sexul anal și cutia cu șervețele. Menționează, cu o voce suavă:

- Să fii blând!...

O întorc cu picioarele-n sus și, pregătindu-mă s-o penetrez vaginal, am parte de o surpriză. Din rozeta curului Alexandrei se vede ițindu-se mânerul butt-plugului. O pătrund, întrebând-o:

- Când ți l-ai pus?

Zâmbește:

- Îl aveam în poșetă și, după ce am stabilit că ne vedem, m-am dus la veceu și... gata.

Tot ea:

- Știi, când mă pătrunzi, cu chestia aia acolo, te simt... parcă altfel!...

- O să-ți iau eu unul mai mare. Atunci să vezi... senzații!...

Mă opresc din mișcarea de du-te vino, lăsând-o pe Alexandra să-mi facă ce și cum știe ea, până are primul orgasm. O opresc:

- Pui mic, hai să-ți scot jucăria, să-ți dau cu cremă și să te pătrund.

O simt că este un pic stresată, însă numai un pic. Dă să-și ia picioarele de pe umerii mei, dar n-o las. E mirată:

- Nu mă-ntorc?!?

- Nu, pui mic! Se poate și-așa, dar cel mai bine ar fi dacă-ți pun o pernă sub fund.

Zis și făcut. O ajut pe Alexandra cu perna, apoi o fac să-și proptească tălpile picioarelor pe pieptul meu. Îi aștern la intrarea în curuleț niște cremă, apoi, cu multă gentilețe, îi proptesc capul pulii, centrat. pe rozetă. Împing, tot așa, foarte fin, iar Alexandra, fată deșteaptă, stă relaxată. Sunt mai bine de jumătate intrat în curul frumoasei când, cu o privire mirată, o aud:

- Băi, știu că ești înăuntru și... pe bune, chiar nu doare!...

- Pui mic, ești suficient de deșteaptă ca să știi să stai relaxată.

Vrea să râdă, dar se oprește brusc. Probabil că musculatura abdominală i-a transmis ceva senzații la curuleț:

- Dar să știi că eu tot am senzația că fac pe mine!...

- Pui mic, am avut o prietenă care, în timp ce o futeam, comenta cu... mă cac, mă cac, mă cac!...

- Și?

- Și nu s-a căcat niciodată.

În fine, nu sunt intrat eu chiar până la coaie, însă sunt destul de avansat în găoaza femeii, așa că încep, ușor, s-o pompez. O avertizez:

- Dacă simți vreo durere, îmi spui.

O pompez de trei ori, apoi, lent, încep să mă retrag până nu rămân decât cu capul pulii înăuntru și mai aplic o mică porție de cremă la intrare.Văzându-mă ce fac, Alexandra menționează:

- Știi, n-am vrut să-ți spun, dar cam începuse să mă usture. Nu tare...

O pătrund din nou:

- Acum, ce simți?

- Nnnnu, nu mă mai ustură...

Brusc, o dă-n năbădăi:

- Ddddă-mi! Dă-mi! Dă-mi!...

Are un orgasm foarte intens. M-am oprit, lăsând-o să se liniștească. Comentează:

- N-aș fi crezut!...

Sincer, sunt destul de mirat de cât de ușor s-a adaptat la noua situație, așa că mă hotărâsc să-i arăt și altceva. I-o scot, integral și i-o bag în fofoloancă. Protestează:

- Băăăăăi!... Nu-i igienic!

- Stai tu liniștită, că nu-i prima dată când fac de-astea.

Mă împinge:

- Nnnnu! Te rog!... Bagă-mi-o dincolo!...

Dacă tot mă roagă, i-o bag, că nici eu n-am chef de ceartă. Mă roagă:

- Când simți că ești aproape, să mi-o scoți. Să nu termini în mine!...

Ciudată cerere, dar... deh... mai este și prima dată. După vreun sfert de oră, timp în care Alexandra se mai zguduie de două ori, simt că-mi vine:

- Pui mic, cum facem, că vreau să termin...

- Oriunde, pe mine, dar în gură nu ți-o iau!...

Cum realizez că am destul timp la dispoziție, mă hotărăsc. Ies cu totul, sar din pat și plec la baie. Intru în cadă și-mi iau mătărânga la igienizat. Vine și fleoarța mică și, așezată în genunchi în fața mea, îmi mai trage și ea o porție de șampon, apoi mă clătește. Mă întreabă:

- Te-am murdărit rău?

- Nu, pui mic, aproape deloc.

- Te-ai supărat pe mine?

- Nu, dragoste, dar, dacă tot n-ai vrut să termin acolo, am zis că să mă spăl și termin mai târziu.

- Știi, am înțeles că iese greu și se mai și aud tot felul de sunete... Știi că-s rușinoasă!...

- Da, pui mic! Eu îmi bag pula-n tine prin toate cotloanele, iar tu... ești rușinoasă!... Bravo!

Râd. Alexandra nu râde, însă mă prinde de bucile curului și-mi ia pula, destul de flască, în gură. Îmi înfig și eu ghearele în pletele ei blonde și, imediat ce devin beton, o trag să se ridice și să se întoarcă cu spatele. E speriată:

- Stai, că nu m-am spălat!

- Te speli după, pui mic!

I-o-nfig în pizdă rapid, ferm, până-i simt lindicul cu coaiele, apoi, când i-o retrag, îi înfig degetul mare în cur. Icnește, ca de obicei. Întoarce fața spre mine:

- Trebuia să-mi spui!...

- Lasă, dragă, să te mai și surprind cu câte ceva, că altfel, te plictisești!...

Îi las vârful degetului în curuleț și o pompez, tare și cu forță. În sfârșit, explodez între bucile frumoasei. Pun mâna pe duș și-i ud părul. Încântată, îmi pasează șamponul și se lasă pe fundul căzii, turcește. Mă așez și eu în spatele ei și încep ritualul de spălare și masare a frumuseții blonde.

Nu știu ce-a fost azi cu mine, de nu i-am tras nici o palmă la cur, futăcioasei. Deh, zile și zile...

Nu se lasă până ce nu mă conduce la stația de metrou însă, civilizat, ne despărțim cu o sărutare de mână. Ne-am sărutat noi, destul, acasă, la adăpostul ușilor îmchise.

Poate că VA mai URMA