Alexandra 10

Cum tocmai ce am menționat, data trecută, că nu am șofer și nici nu am vreo pasiune ca să călătoresc cu taxiul, astfel încât prezența autoturismului pe care îl utilizez, în curte și absența mea ar da curs la întrebări și îngrijorări din partea membrilor familiei mele, nu am ce face, decât să mă duc cu tinicheaua până la prima gură de metrou, s-o las parcată pe undeva, apoi să utilizez mijlocul de transport în comun până în apropierea domiciliului blondei cu ochi albaștri. Faptul că ea bea, nu este îngrijorător întrucât, din ce știu, după vizitele mele, nu pleacă pe nicăieri, plus că, cel puțin până acum, nu a reușit niciodată să se îmbete, cel puțin în prezența mea. Necazul este că femeia insistă să-mi dea și mie să beau, iar eu, forțat fiind de împrejurări, mai trebuie să ajung, la un moment dat, în spatele volanului.

După „comportamentul" scris al Alexandrei, îmi dau seama, sau, măcar, bănuiesc, ca să nu spun că am convingerea, că femeia a considerat „tratația" cu pula-n gât, de-am făcut-o să vomite, drept pedeapsă. Toate textele ei sunt foarte bine scrise, corecte gramatical și, de ce să nu recunosc, respectuoase. Deci, mi-e clar, s-a simțit „cu musca pe căciulă" și mai și recunoaște.

Acum, dacă tot suntem „pe pace", nici eu nu-i mai adresez vreo măgărie. Adevărul este că-mi place de Alexandra, de tinerețea ei, de energia pe care o emană prin toți porii și, de ce să n-o recunosc, de frumusețea ei de femeie bună de pulă la cote maxime.

Mă gândesc să-i acord un... „bonus" de bună purtare, așa că nu las să treacă nici zece zile când îi scriu: „Poți să te învoiești mâine, începând cu ora nouă dimineața?" Îmi răspunde: „Lasă-mă să-ți scriu peste un sfert de oră, ca să fiu sigură". O las, normal, întrucât știu că are șef.

Nu trec nici măcar zece minute când sunt avertizat de telefon că am primit un mesaj: „Este vreo problemă dacă o amânăm pentru poimâine?" Răspund: „Nu iubire, doar știi bine că, în principiu, sunt pensionar!" Îmi trimite un emoticon râzăreț, plus textul: „Da! Pensionar cu gagici tinere!"

Bat în cuie: „Poimâine, începând cu ora nouă. OK?" Îmi răspunde instant cu un emoticon pupăcios și textul: „OK".

...........................

Ieșit din stația de metrou, mă abat pe la magazin și mai achiziționez o sticlă de Chivas Regal, apoi, ca un făcut, dau nas în nas cu țiganca florăreasă, așa că mă înarmez și cu un buchet de flori, chiar mai mare decât cel de data trecută, în aceiași bani, că doar sunt „client vechi", după cum se exprimă femeia.

Mi-e clar că sunt cam... „plecat cu pluta", întrucât nu-mi pot scoate din cap imaginea cu Alexandra, stând în cap, cu picioarele crăcănate și cu buchetul de flori înfipt cu cozile în pizda ei futăcioasă. Probabil că sunt bun de dus, în cămașă de forță, la Bălăceanca!... Sunt de un parșivism inimaginabil!... Pe de o parte, fac gesturi care nu pot decât impune respect, iar pe de altă parte, mintea-mi croșetează niște măgării fără de seamăn!...

Alexandra mă primește în ținuta ei caracteristică, adică așa cum a fătat-o mă-sa. Chiar o întreb:

- Dacă, din întâmplare, în locul meu apărea poștașul, să zicem?...

Izbucnește-n râs:

- Dacă are optsprezece ani împliniți, îl bag în casă și-i trag un număr, ca să nu plece băiatu' cu mâna goală...

Râd:

- Așa dai tu șpagă? În natură?

Se lipește de mine și mă sărută. Îmi spune:

- Hai, cât mă ocup eu de flori, care, apropos, sunt foarte frumoase, tu spală-te și dezbracă-te, că am o poftă!...

Mă duc la baie, mă spăl pe mâini, apoi, intrat în sufragerie, trec la scos textilele de pe mine. Alexandra aduce sticla de Ballantines de la frigider, menționând:

- Dacă preferi din ce-ai adus tu, nici o problemă...

- Stai, puiule, liniștită!

Aduce și pahare, apoi, ca gazdă bună ce e, toarnă din licoare în pahare. Dăm noroc și bem. După ce ne aprindem câte o țigară, Alexandra-mi spune, parcă scuzându-se:

- Știi, te-am amânat pentru astăzi, că nu știam dacă scap de ciclu...

Râd:

- Ai ajuns la vârsta la care-ți vine ciclul?!?... Ce chestie, dom'le! Ce mult ai crescut!...

Zâmbește, un pic cam strâmb:

- Deja nu știu cât mai am până... mă iartă...

Reacționez dur:

- Zât de-aici, că ești puștoaică!

- Haide, măi, că mă mai uit și eu în oglindă!...

O trag spre mine și o sărut.

- Ești puștoaică!... Gândește pozitiv!...

Râde, amar:

- Da, am cinșpe ani!... Pe un picior!...

- Bravo, frumusețe! Așa să gândești!...

O dau pe „filozofii"...

- Știi, eu chiar și acum, la vârsta mea, tot simt că am sufletul tânăr!...

Mi se uită în ochi:

- Știi, eu sunt convinsă că sufletul este nemuritor...

O sărut pe frunte. Aruncă țigara nefumată complet în scrumieră, apoi se prinde cu mâna de pula mea:

- Hai, că nu suntem la ora de religie!...

Se apleacă, iar claia ei de păr blond nu mă lasă să văd ce-mi face, ci doar o simt cum mă prelucrează cu buzele, cu limba și chiar cu dinții... Explodez, adică, mai bine spus, mă expandez în ceea ce se numește erecție sau, mai pe românește, mi se scoală pula de nu mai vede în fața „ochiului" decât pizdă, pizda Alexandrei care, inspirată, se ridică doar pentru ca să-și sprijine tălpile pe șezutul canapelei, iar curulețul ei de boarfă futăcioasă coboară până ce intrarea pizdulicei ei de târfă este asaltată de capul pulii mele. Cu mâinile, se ține de umerii mei ca de balustradă. Deja s-a lăsat, grea, pe mine. Îi simt cervixul, colul, poate că și stomacul. N-a mințit. Chiar că are chef de pulă!...

Îmi place să-i simt pletele blonde împletite cu degetele mâinilor mele. O trag spre mine și o sărut, cu drag, cu entuziasm, aș spune. Îmi place ce-mi face, iar femeia, clar, nu are multe de învățat. Le cam știe pe toate!... Comentez:

- Ești bună, bună, bună, bună!...

Se întrerupe din mișcările ei ondulatorii și, zâmbind, mi se uită în ochi:

- Știi, de la ciclul ăsta, n-am mai luat pastile. Dacă rămân, să știi că-l fac!

Mă umflă râsul:

- Iubire, dacă te bate gândul să devii, într-adevăr, mămică, ai nevoie de alt armăsar!... Ăsta de-l călărești acum este expirat!...

Se încruntă, privind cam în dodii:

- Nu ți-ai lăsat și tu niște lapți pe la vreo bancă de spermă?

Râd:

- Nu știam că o să ne cunoaștem!...

Râde și ea, apoi, redevenind serioasă:

- Tu chiar crezi că... tăticii octogenari s-au folosit de... șoferi?

Râd, din nou:

- Șoferi, grădinari, comisionari, poștași, lăptari... lista rămâne deschisă!...

Face ochii mari:

- Termin! Ohhhhhhh!... Ce binnne!...

O ajut să se ridice și-mi bag pula-n pizda ei futăcioasă pe la spate. Nu mai stau să mă gândesc la ce simte ea ci, egoist, mă gândesc numai la mine. Dau din cur în viteză și, în mai puțin de un minut, termin. Se întoarce cu fața spre mine:

- Credeai că mă păcălești!... Uite că tot am reușit să termin și împreună cu tine!... Gata, m-ai lăsat gravidă!...

Râd:

- Mai vorbim peste vreo douășopt de zile!...

N-o scot până nu se eliberează ea singură din pizda frumoasei. Îmi aduc aminte:

- Ce facem, frumoaso, că azi nu ne-am jucat deloc cu curulețul tău de baragladină!...

Se întoarce și mă sărută cu foc:

- M-am simțit bine! Enorm!...

Se încruntă:

- Dar ce, te grăbești să pleci pe undeva?

Râd:

- Da, iubire, după ce mă spăl, mai beau un whiskey apoi mă cărăbănesc... la tine-n dormitor.

Mă sărută din nou, apoi, cu un glas de fetiță rugătoare:

- Mă speli pe cap?...

Iarăși râd:

- Te spăl și-n pizdă, iubito, pe colul uterin!...

Gâfâie:

- Hai, că mă faci curioasă!

Intrați în cadă, după ce deșurubez telefonul dușului de pe furtun, îi bag frumoasei, așezată-n cur, cu picioarele-n ve, vreo zece centimetri de furtun în pizda ei futăcioasă. Mi-e clar că simte cum jetul de apă îi pătrunde prin toate cotloanele. Comentează:

- Nu știu ce crezi tu, dar, aici, înăuntru, cu chestia asta nu cred că mă poți aduce la orgasm...

- Era vorba că te spăl, turturică!...

Este gânditoare:

- Da, de... spălat chiar că mă spală!... Ce pizda mă-tii, ești cumva ginecolog?!?...

Râd, însă sunt realmente surprins că am reușit s-o supăr:

- Pui mic, nu vreau să ne luăm la harță!...

Spunând asta, deja, i-am scos furtunul din pizdă. Ne luăm în brațe, legănându-ne...

O întreb:

- Ia zi-mi, puiule, fără supărare, cam câți kilometri de pulă ai la activ?...

După un moment de pauză, de gândire, îmi răspunde tot cu o întrebare:

- Te referi la puli, bucată cu bucată, sau la... intrat și ieșit?...

- Dacă tot ești capabilă să răspunzi, dă-mi-le pe amândouă!

Râde:

- La bucată, sunt câțiva metri buni, dar, o să râzi, știu fete care au sute de metri, nu ca mine!... În schimb, la intrări și ieșiri, cred că poți merge, liniștit, până la lună și înapoi, că-mi place pula de mor!... Gata!... Ți-am declarat-o!... Sunt o stricată!... Boarfă de doi lei!...

Râd:

- Pui mic, astăzi, până și muia, pe centură, e cinzeci!... De unde... doi lei?!?...

Reveniți în sufragerie, la alt pahar de whiskey, mă ia la întrebări:

- Știi, deși ți-am promis că n-o s-o fac, o să pronunț, totuși, o singură dată, un nume. Venera.

Face o pauză, teatrală, apoi:

- Vreau să înțeleg și eu cum de am ajuns să fac parte din cuplul vostru.

Ce poți explica la așa ceva?!:...

O iau „pe câmpii":

- Ești curvă, fata mea!... Pardon! Târfă!... Bună de pulă, ca la balamuc!... Băgați-aș pula-n gât!...

Eu, făcând sau vorbind, habar n-am, sunt, surprinzător, cu pula sculată. Mă dau mascul feroce:

- Treci cu curu-ncoace, baragladină!...

Nu se conformează deloc ci, cu un fel de dulceață-n ochi, mă apostrofează:

- Cu curul, trec proastele! Eu o să te pup, iar pentru fundul meu de domnișoară sofisticată, îl am pe... Brâncuși!... Hai, fute-mă!...

O simt că vrea să-mi comunice ceva:

- Mă faci tu, sau... mă fac singură?...

Recunosc că sunt un pic debusolat:

- Ce anume?...

- Bagă-mi tu jucăria!...

Mă conformez, apoi o întreb:

- Te joci singură, sau particip și eu?

- Tu... pune-te la păstrat!...

O văd că, în sufragerie, se repede precum uliul pe telefon.

Nu trec douăzeci de minute, că sună soneria de la ușa de la intrarea în apartament. Apare o chestie blondă, tânără și, de ce să nu recunosc, sexoasă ca la balamuc, ținându-și telefonul pe post de trofeu care, fără jenă, aterizează între brațele fotoliului Alexandrei.

„Ejaculează", din ea, ca la balamuc:

- „Nu fac sex decât protejeat, nu mă-nteresează că-i bătrân, că io tot sug pula, chestii!"...

Mă apucă dracii:

- Soro, dă-i banii de deplasare și.. gata!... Ori pleacă ea, ori plec eu!...

Sare de cur în sus:

- Ce te-ai șifonat așa, boierule?!?

Mă uit la Alexandra:

- Ori pricepi ce-am zis, ori... te pup dulce!...

Gagica, fată de fată, sau de țigancă, cum vrei s-o iei, mă amenință:

- Băi, tu de-acilea, nu mai ieși viu!...

Îi comunic care-i localitatea mea de reședință. apoi o întreb:

- Mai vrei ceva?

Este, se vede pe ea, efectiv îngrozită:

- Șefule, chiar ești de-acolo?...

- Da, iubire!...

- Iartă-mă, boierule!...

- Te iert, frumoaso!... Ia d'acilea zece lei și fugi!...

Se conformează. Comentez:

- Ori nu știi, ori nu faci legătura, dar pe la noi, prin localitate, s-au întâmplat... chestii... De-aia e speriată fata!...

Are o privire „lungă"...

- Inițial, am chemat-o să-mi șteargă praful... Ce poate să fie la voi?!?...

Râd:

- Omoruri, desant cu parașutiști, de-astea...

Stă pe gânduri:

- Și eu, care credeam că ești într-o zonă de vârf!...

Râd:

- De vârf, soro, dar... de mai multe vârfuri!...

Se uită undeva, pe fereastră, admirând peisajul:

- Știi, m-am gândit că poate-ți fac o plăcere...

Mi-e clar că, la modul voalat, se scuză. N-am de gând să fac urât, că doar îmi oferea o gagică, nu vitriol în ochi:

- Pui mic, tu-mi faci plăceri nenumărate. Îmi placi așa cum ești, iar întâlnirile cu tine îmi sunt suficiente. Habar n-am ce ți-o fi spus Venera despre mine, câte adevăruri și câte invenții, dar eu, pe bune, am un obicei. Nu mint, decât în interes de serviciu.

Brusc, se entuziasmează:

- Poți să-mi promiți că nu te superi dacă te întreb ceva?

Zâmbesc:

- Hai, acum, cât sunt în toane bune, întreabă!

- Pot să mai aduc un bărbat?

Izbucnesc în râs:

- Iubire, știu că-i ai pe puștanii ăia, deci ai cu cine!... Dacă-i vorba de mine, zău, n-am chef de asistenți și nici de profesori!...

Iar se uită-n zare:

- Știi, mă gândeam la tot soiul de chestii...

- Ce chestii, pui mic?

Lasă să se scurgă ceva timp, apoi, cu un glas melancolic, începe să depene o poveste:

- Știi, eram puștoicuță, vreo nouășpe ani când, la Vama Veche, am cunoscut niște tipi, bărboși și pletoși, cu niște gagici haioase foc, cu aerul acela de hipioți sau, cum le zice acum, de vamaioți... Am băut - au făcut ei cinste - am fumat, apoi, apropos de fumat, au aprins ceva, cică special și... mi-au dat și mie. Una dintre tipe se băgase-n sufletul meu și mă tot încuraja să trag din chestia aia. N-am tras eu foarte mult în piept dar, sigur, ceva, ceva a ajuns și pe acolo. Cert este că voința mi s-a făcut praf, iar roșcata cea prietenoasă m-a ajutat să rămân fără chiloți, apoi m-a întins pe o măsuță și, clar, m-a luat la limbi. După ce s-a săturat, sau m-oi fi săturat eu, că oi fi avut orgasm și nu mai țin minte, s-au apucat de mine băieții. Patru au fost. N-a terminat nici unul în mine, acolo, ci mi-au dat-o, la sfârșit, să le-o sug. Între timp, fetele mă mângâiau și mă lingeau pe sâni, pe burtă, pe mâini, pe picioare... Era un melange de senzații, indescriptibile. Dimineața, m-am trezit pe plajă, goală și singură, cu hainele sub cap, pe post de pernă. Nu i-am mai văzut niciodată iar eu, de-a dreptul speriată, mi-am scurtat vacanța...

Mă uit la ea, serios:

- Presupun că vrei să tragi și-o concluzie.

Râzând:

- Vreau să fiu făcută poștă!...

Râd și eu:

- Și ce te oprește?!?

Face pe plângăcioasa necăjită, glumind:

- Am statutul de femeie respectabilă. Cum crezi că s-ar mai uita vecinii la mine?!?

- Cu scârbă și invidie!

Râde:

- Nu-i așa că-s nebună?

Și eu, tot râzând, răspund:

- Tocmai ce mi-ai demonstrat-o, aducând-o pe coarda aia la futut, fără să mă întrebi.

Vine și se cuibărește în fața canapelei, la picioarele mele, îmbrățișându-mi genunchii:

- Cât de tâmpită pot să fiu!...

Devin serios. Foarte serios. O trag pe Alexandra de braț, așezând-o pe canapea, lângă mine:

- Iubire, la vârsta „și pregătirea ta" ai de ales: ori rămâi singurică, cu sau fără frică, ori îți găsești un partener de viață. Poți avea, sunt convins și copii. Apropos, câte avorturi ai la activ?

- Nici unul!

- Dar... te-ai ferit!

- Cu sfințenie!...

Se uită, iarăși, „în lungul liniei":

- Bărbații... sunt cum sunt...

Râd:

- Iar femeile, așișderea!

- Da, dar bărbații rămân tot bărbați, iar noi suntem curve!

- Și ce vrei, dragoste, să schimbi tu mersul planetei?!?

Mă îmbrățișează:

- Vreau să mă fuți!... Hai în dormitor!...

Râd:

- Măi... hoață mică, tu-l vrei pe Brâncuși!

- Da, ddddaaaa, daaaaa, ddddaaaaa!... Brâncuși, daaaaaa!...

Nu-i mai pun nici cremă scumpă, nici cremă de la plafar ci, pur și simplu, țintesc și-i trag un scuipat pe gaura curului apoi, fără menajamente, i-l introduc pe Brâncuși. Culmea, primește tot ce-i dau, fără vaiete, proteste, miorlăieli. Deci, fata poate!

Dacă tot am pula sculată, mi-o bag între labiile mici ale mirobolantei, forându-i vaginul de futăcioasă pricepută. N-o las pe ea să mă prelucreze, ci o fut eu, cu tărie, iar Alexandra, fată ascultătoare, o dă pe tremurici, moment în care și eu, șmecher, încep să-i extrag și să-i bag la loc sculernița care, din ce mi-a declarat, o omoară. Scot patru bile, bag patru bile... Sunt greu de descris, atât sunetele cât și mișcările... Esențial rămâne că mă tot amenință cu... „mă omori"...

O întreb:

- Mai vrei doi, trei, patru, șase, târâtură?!?

- Taci și... fffffutemmmmmăăăăăăă!...

Mă răstesc:

- Dă-mi vibratorul, să ți-l bag în pizdă!

- Nu-ți dau nimic!... Sunt satisfăcută!

- Cum ziceai?!? Satiscăfutută?!?

- Ocnă!

- Boarfă!

Poate că VA mai URMA