Ariela

Datorită, cel mai probabil, unei incompatibilități software, a trebuit să înlocuiesc liniile de dialog cu semnul egal...

Cu scuzele de rigoare, sper ca această modificare să nu impieteze asupra citirii textului.

N-are prea mulți ani, însă și-a luat, deja, doctoratul în științe juridice și în economie -- pe bune, nu ca ăștia, din ziua de azi, cu... copy/paste...

În afară de faptul că e puțin cam prea aplecată, în urma studiului îndelung, are niște bulane de mă bagă-n boală și un cur de... milioane!

Despre mamele, tot ce pot ghici este că sunt... mici.

Ne-am întâlnit, total întâmplător, la munte, coincidența făcând să fim cazați la același hotel.

Practic, la recepție, aproape că ne-am lovit nas în nas, cu toate că, fizic, acest lucru nu e posibil, eu fiind cu mult mai înalt...

Tot întâmplarea este cea care a făcut, cu ceva timp în urmă, să ne cunoaștem la o petrecere de-a unui prieten comun.

N-am purtat cine știe ce discuții -- nici măcar n-am dansat împreună...

La momentul respectiv, am avut sentimentul destul de acut că femeii nu-i place nici muzica dată tare și nici glumele, cu, sau fără perdea, ale unora și altora.

A fost atât de retrasă, încât, practic, nici nu mi-am dat seama când a dispărut din peisaj...

Recunoscând-o, aici, la munte, normal că, civilizat fiind, o salut:

= Sărutmâna!

Este, e clar, surprinsă, însă, privindu-mă, îi observ un licăr în ochii căprui -- mi-e clar că-și amintește de mine și de unde mă știe:

= Bună!... Ne-am cunoscut la ziua de naștere a lui Marian!...

= Corect, doar că, spre rușinea mea, nu ți-am reținut numele...

= ... Rușinea este de partea amândurora, întrucât nici eu nu ți l-am reținut pe al tău...

În sfârșit, trecem peste momentul penibil și, după ce-mi amintește că ea este Ariela, fac gestul s-o invit la o cafea...

Cu toate că suntem la munte, este îmbrăcată cu o rochie, destul de scurtă, însă nu indecent de scurtă, sau provocator de scurtă, care se termină cu puțin deasupra genunchilor și, pentru că vremea la munte, cum știm, poate fi schimbătoare, are, pe braț, un jerseu.

Tot atipic pentru munte este și felul în care este încălțată, cu niște sandale gen sabot, cu niște tocuri destul de înalte...

Are o față destul de frumoasă, însă nu din cale-afară, cu un nas bine pus la locul lui și o gură nici prea mare, nici prea mică, cu niște buze nici prea groase, dar nici prea subțiri...

Părul șaten este tuns destul de scurt, însă nu băiețește, dar nici nu-i atârnă pe umeri...

Cum stăm, în holul de la recepția hotelului, în zona destinată barului, pe niște fotolii destul de joase, la o măsuță și, din cauza poziției, rochia i se ridică periculos de mult, profită de faptul că are jerseul la ea și și-l așează pe genunchi, împiedicându-mă, astfel, să am ocazia să văd, eventual, ce chiloți poartă.

Realizează ce a făcut și nu știu ce o face să mi se scuze:

= Știi, tipul de la bar, care ne-a adus cafelele, se tot uita, insistent, în direcția asta și sigur nu se concentra asupra bretonului meu...

O dau pe glumă, că doar n-o să facem o tragedie din asta:

= Deh, arată-mi și mie un bărbat normal care să nu se zgâiască, dacă are ocazia, la niște picioare frumoase de femeie!...

Zâmbește, apoi, după ce soarbe din cafea, uitându-se în ochii mei, mă întreabă:

= Și tu când ai avut ocazia să-ți dai seama cum sunt picioarele mele?...

= ... Adică ce, tu crezi că barmanul a fost singurul care s-a zgâit la picioarele tale?!?...

Brusc, i se face cald, că se înroșește la față.

Nu insist, ci doar îi zâmbesc și-mi văd de cafeaua mea.

Din motive diverse, întâmplarea face ca amândoi să fim singuri, așa că-i propun ca, după ce ne bem cafelele, să facem o plimbare prin stațiune.

Aflu că în relativ scurt timp va împlini treizeci de ani.

Nu, n-a fost măritată și nici nu și-a făcut, deocamdată, vreun prieten stabil.

A fost mult prea prinsă cu studiul, ca să-și poată permite să aloce timp unei relații permanente.

Oricum, și-a propus ca până-n treizeci și cinci de ani, cu puțin noroc, să-și găsească jumătatea și să devină și ea femeie la casa ei, apoi, eventual, un copil sau doi, dar sigur nu mai mult de trei...

În ce privește gospodăria, nu este foarte sigură pe ea, întrucât, locuind cu părinții și fiind extrem de ocupată cu studiile, maică-sa este cea care se ocupă de departamentul ăsta, aproape în totalitate.

Doar chiloții și-i spală singură. Brusc, își dă seama ce-a spus:

= Uau! Scuze! Nu era cazul să-ți povestesc ție chestia asta!

Iar o dau pe glumă:

= Sunt sigur că te referi la faptul că maică-ta se ocupă de gospodărie!...

Râdem amândoi.

Cum îmi place cât de ușor se îmbujorează la față, scot din mine o mică măgărie:

= Bine, cu chiloții am înțeles! Dar... sutienul?...

Lasă capul în pământ, făcând o pauză mai lungă, apoi, încă îmbujorată, mi se uită în ochi:

= Dacă erai mai atent, ai fi putut observa că... nu port un astfel de accesoriu -- deocamdată, nu e cazul...

Râd. Râde și ea...

Îi povestesc și eu diverse aspecte din viața mea și, din vorbă în vorbă și fără să ne grăbim, constatăm că am ajuns la capătul stațiunii.

Ne întoarcem, tot agale, spre hotel...

Aflu că este cazată într-o cameră de două persoane, cu o doamnă mai în vârstă, pe care n-a cunoscut-o decât aici.

Îi povestesc și eu că sunt cazat într-o cameră single, dar care are, din fericire și un televizor în dotare, care mai și funcționează.

Auzind asta, după o scurtă pauză, mă întreabă dacă este prea obraznică dacă mai pe seară vine să-și vadă serialul la mine în cameră.

Iar o dau pe glumă:

= Cu cea mai mare plăcere, dar... nu ți-e frică?...

Devine un pic contondentă, dovedindu-mi că, la o adică, are sânge în instalație:

= Știu că suntem la munte, însă, sigur, tu nu ești cioban!...

Pomenind de cioban, îmi aduc aminte de bancul cu ciobanul care, de pe deal, vede o fătucă făcând autostopul.

Se apropie o mașină, încetinește, oprește în dreptul femeii, deschide geamul, iar când fata bagă capul pe geam, îl ridică, prinzându-i fetei capul înăuntru.

Apoi, tacticos, șoferul iese din mașină, ocolește, se decheie la pantaloni, apoi îi ridică fetei fusta și-i dă jos chiloții.

O fi țipat fata, o fi vrut să se împotrivească, dar, fiind cu capul blocat în mașină, șoferul și-a putut face treaba, liniștit.

În sfârșit, văzând toate astea, ciobanul își șoptește-n barbă:

= Amu, mașină de-asta nu mi-oi lua, că ce să fac eu cu ea, mereu plecat pe munte, dar sigur îmi cumpăr o portieră!...

Știu că bancul e vechi și răsuflat, așa că nu mă mir că Ariela nici măcar nu zâmbește, de complezență...

Tăcerea se prelungește. O întreb:

= Ariela, s-a întâmplat ceva?

În sfârșit, se hotărăște să-mi răspundă:

= Mă gândesc dacă nu ar trebui să reconsider ideea de a veni la tine în cameră să mă uit la serial...

În fond, mai sunt televizoare și pe holuri...

Se pare că am cam dat cu mucii-n fasole...

Sincer, nu-mi place cum decurge discuția...

Este rândul meu să tac, să nu scot din mine vreo prostie...

Într-un târziu, se hotărăște:

= Uite cum facem, ne întoarcem la hotel, eu mă duc până la mine în cameră să mă schimb, apoi, dacă n-ai nimic împotrivă, vin la tine în cameră. Cu serialul, mai vedem noi...

Uitându-se la mine, nu poate să nu observe uimirea din ochii mei, așa că o pufnește râsul.

Îi propun și eu să facem un foarte mic ocol, pe la alimentara, să vedem ce găsim de-ale gurii și ce băuturi au. Îi spun:

= Dacă tot este să mergem de acum în cameră, n-aș vrea să fim întrerupți de nevoia de a coborî la restaurant -- îmbracă-te, așteaptă potolul, chestii...

La alimentară, oferta nu este prea grozavă, nici la potol și nici la băuturi, însă, până la coadă, reușim să încropim ceva...

Mai nasol e cu tirbușonul, pentru sticlele cu vin, dar mi-aduc aminte că am luat, în geamantan, un briceag.

Până să apară Ariela, încropesc, cât de cât, un loc de luat masa.

Fiind cameră single, nu este dotată decât cu un singur fotoliu.

Bine că au și în baie un pahar, că altfel am fi fost deficitari până și la capitolul ăsta...

În sfârșit, bate la ușă.

Deschid. Este Ariela, îmbrăcată cu un halat de baie, peste o cămașă de noapte și încălțată cu niște papuci.

De-abia acum pot să văd, fără tocuri, cât de mititică poate să fie, față de mine...

Nu mâncăm noi cine știe ce -- nici mâncarea nu e grozavă...

Oricum, e masa de seară...

Văzând că am terminat și eu de mâncat, Ariela pune mâna și împachetează ce a mai rămas, apoi eu iau masa și o duc la locul ei, împreună cu fotoliul.

Rămânem doar cu vinul și cu paharele.

E un vin alb, demisec.Altceva, cât de cât mai acătării, n-am găsit.

Oricum, constat că nici Ariela nu este genul care duce paharul la ureche, așa că destup și cea de a doua sticlă.

Râde:

= Tu vrei să mă îmbeți!...

Se ridică, își dă jos halatul, rămânând în cămașa de noapte, apoi mă întreabă:

= Dar tu... nu te schimbi?

O întreb:

= Să mă duc să mă schimb la baie, sau... pot s-o fac aici?

Îmi zâmbește:

= Oricum o să-mi arăți, ce ai de arătat, așa că... ce rost are să te mai duci în baie?

= OK!

Mă dezbrac, complet, apoi mă îndrept spre pat, să-mi scot pijamaua de sub cuvertură.

După cum vine să mă întâmpine, mi-e clar că nu mai am nevoie să mă îmbrac în pijama și nici în altceva...

Mă aplec, o iau în brațe, făcând-o să țipe ușor și o întind în pat.

Deja, la orizontală, diferența de înălțime nu mai contează.

Are buze moi, primitoare. Îi bag limba-n gură, căutând-o pe-a ei.

Ne întâlnim, ne jucăm, ne mângâiem limbile una de alta, apoi o simt cum își pune piciorul pe șoldul meu, totodată împingându-și limba în gura mea.

Reluăm operațiunile, de data asta evenimentele petrecându-se în gura mea.

Ne despărțim și mă arunc, frenetic, cu limba în urechea ei.

Tresare și mă îmbrățișează, atât cu brațele, cât și cu piciorul.

Deja sunt deranjat de cămașa ei de noapte, chiar dacă este confecționată din mătase, așa că, ușor, îi sugerez să și-o scoată și chiar o ajut.

Cum a fost suficient de prevăzătoare să vină fără chiloți, nu pierd timpul.

O mângâi, finuț, pe floci, apoi îi ating, cu degetul mijlociu, lindicul.

Tresare și îmi șoptește:

= Vezi că acolo sunt foarte sensibilă!...

Cobor cu degetul mai jos, până la intrarea în vagin, apoi, cu mișcări ușoare de rotație, încep s-o lărgesc.

Cum sunt, deja, beton, iar ea este suficient de umedă, o întind pe spate și încep s-o pătrund.

Nu pierde vremea -- ajutându-se cu picioarele, își ridică bazinul, ca să-mi optimizeze unghiul de penetrare.

Apăs continuu, dar finuț, iar Ariela, sesizând gestul meu, începe o ușoară mișcare de rotație a bazinului.

Nu trece nici măcar un minut.

N-am apucat s-o pătrund ca lumea, când, brusc, se oprește și mă strânge-n brațe, dârdâind și gemând.

Îmi place cum face când are orgasm.

Continui să apăs, iar ea revine la ce făcea înainte de a-și da drumul.

Constat, cu plăcere, că o fi fiind ea micuță de statură, însă acolo, jos, reușește să mă primească pe tot.

După vreo zece minute, mi-e clar că nu mai e cazul s-o tratez cu precauții -- n-o deranjează să fie lovită, alungită, lărgită, chestii...

Iar se oprește, mă îmbrățișează, tremură și geme:

= ... Ești grozav!...

= Și tu, o dulceață de femeie!...

După ce se liniștește, mă întreabă:

= Tu mai ai mult?

= ... Nu chiar!...

= Știi, am să te rog să mă ferești...

= OK! Unde vrei, pe burtică e bine?

= ... Da!...

I-o scot, mă ridic din pat și aduc, din valiză, un pachet de șervețele.

Bine că am avut inspirația să pun în bagaje și așa ceva...

Văzând ce fac, îmi spune, zâmbind:

= Te-ai gândit la toate!...

= ... Mai bine să-ți prisosească, decât să-ți lipsească!...

Cum mă așez pe marginea patului, se prinde de gâtul și de umărul meu și mi se așează în poală, apoi, ușor, își ghidonează, cu mâna, pula, să-i intre în pizdă.

Profit de poziție, o fac să se lase pe spate și-i iau la supt și la lins sfârcurile, pe care, până acum, i le-am ignorat total.

Într-adevăr, n-are nevoie de sutien. Are niște mamele nu mai mari decât un măr de mărime potrivită, în schimb sfârcurile sunt destul de bine dezvoltate, numai bune de supt, lins, mușcat, jucat cu ele...

Icnește:

= Vezi că... am trei puncte exagerat de sensibile -- acolo jos și... aici...

Nu continuă să-mi mai vorbească. Iar se prinde de mine și mă îmbrățișează, dârdâind și gemând.

Probabil că stimulându-i clitorisul cu pelvisul, combinat cu suptul sfârcurilor, o fac să se slobozească la greu.

E udă și transpirată, respiră greu, aproape că gâfâie.

N-o las să se liniștească -- iar o împing pe spate, susținând-o doar cu o mână, de data asta, pentru că cealaltă mână îi butonează unul dintre sfârcuri, în timp ce cu gura, mă ocup de celălalt sfârc.

O mușc, ușor. Icnește de mai mare dragul, apoi:

= ... Ohhhhhh! Doamne!...

O prind, ferm, de bucile curului și o ridic, apoi o așez în genunchi, pe marginea patului.

I-o bag pe la spate, desfăcându-i cu mâinile, bucile curului și admirând cum îi pătrunde pula-n pizdă.

Se lasă pe coate, iar după vreo cinci minute se lasă cu capul și cu pieptul pe cearceaf.

După cum tremură, iar și-a dat drumul.

Cum simt că nici eu nu mai am mult, i-o scot și o întorc pe spate, de data asta luând-o de picioare și așezându-i tălpile pe pieptul meu.

Împing, de data asta fără finețuri.

O apăs pe lindic cu pelvisul, motiv pentru care iar dă-n orgasm, moment în care îi prind, cu mâinile, ambele sfârcuri.

Iar icnește și se prinde cu mâinile de brațele mele, încercând să-mi îndepărteze mîinile de sfârcurile ei.

Se uită la mine, rugător:

= ... E prea mult!...

Cum nu vreau s-o chinui, îi las sfârcurile în pace, cuprinzându-i în palme mamelele și masând-o ușor...

La chestia asta rezistă, așa că-și ia mâinile de pe brațele mele și și le coboară până reușește să mă prindă de cur, trăgându-mă înspre ea. Îmi șoptește:

= Oprește-te. Stai acolo!...

De stat, stau eu, însă pula-mi pulsează și mi-e clar că simte și ea chestia asta.

E clar că-i place, că iar o dă-n orgasm.

E lac de sudoare.

Cum, deja, simt că sunt foarte aproape, o anunț:

= Iubire, hai că se apropie și la mine clipa.

Își ia mâinile de pe bucile mele și și le duce deasupra capului, lăsând toată inițiativa de partea mea.

Încep s-o pompez, puternic și rar la început, apoi, din ce în ce mai rapid...

Exact în clipa în care trebuie să i-o scot, iar o apucă bâțâiala.

N-am ce face, că n-am chef s-o fac mămică, așa că i-o scot și mă ridic în genunchi, ca s-o pot stropi pe burtică, cum ne-am înțeles, dar am grijă, in timp ce-mi frec pula cu o mână, să-i bag, rapid, cât mai adânc, două degete de la cealaltă mână, în pizdă.

Scheaună ea un pic, însă oricum, sunt sigur, că-și dă seama că e mai bine așa decât fără nimic înăuntru...

Se pare că am fost întărâtat rău de tot, că jeturile o lovesc nu pe burtică, așa cum ne-a fost vorba, ci primul îi aterizează chiar pe gură, luând-o prin surprindere, că o avea întredeschisă, apoi, următoarele, pe sâni și doar cele finale pe abdomen...

Nu sare să se șteargă și nici nu dă semne că ar vrea să scuipe.

Mă ridic, rapid, din pat, apoi îi întind mâinile.

Pricepe ce vreau, așa că-mi dă mâinile și o ajut, rapid, să coboare din pat, apoi ne grăbim la duș.

Ajunși în cadă, nu pot să nu observ că buzele Arielei, în afară de faptul că sunt umede, nu mai prezintă urme de spermă.

Mi-e clar că nu s-a șters cu mâna, că doar am fost tot timpul cu ea și aș fi observat.

Deja îmi fac un plan de bătaie -- ce rost are să mă chinui și să mă slobozesc pe ea, dacă fata poate și altceva...

În fine, să vedem.

Poate că s-a jenat.

Nu toate sunt dispuse să-și arate talentele din prima!...

Dușul nu e cine știe ce -- nu tu burete, nu tu lufă, doar cu mâinile...

Chiar mă gândesc ca, dacă găsesc vreun magazin cu articole de menaj în stațiune, să cumpăr un burete...

Ieșiți de la duș, ține ca neapărat să mă șteargă ea cu prosopul.

Și, din ce am înțeles, nu are frați sau surori, dar, cine știe, o fi vorba de vreun instinct matern...

Când vreau să-i întorc serviciul, nu mă lasă...

Pun vin în pahare, aduc țigările și scrumiera în mijlocul patului, nu înainte de a avea grijă să întind o pătură peste cearceaf.

Mă așez, turcește. Face și ea același lucru.

În fine, terminăm țigările, vinul din pahare, apoi ne ridicăm și dăm pătura jos de pe pat...

Nu pierd timpul, o sărut. Deja ne cunoaștem.

O las și mă întind pe spate, cu perna sub cap.

Mă mângâie, ușor, pe piept, apoi coboară pe abdomen.

Continuă coborârea până când, inevitabil, ajunge cu mâna pe pulă, care, deja, dă semne de revenire la viață.

Mi se uită în ochi și-mi zâmbește. E clar că ce se întâmplă acolo, îi place!...

Dacă e să încerc ceva, acum e momentul -- o prind de ceafă și o masez ușor, apoi, finuț, o împing, sugerându-i să coboare.

Gestul în sine este foarte sugestiv. Până și o fată mare, dacă o duce mintea, înțelege ce vrea partenerul de la ea.

Mi se uită în ochi:

= Dacă-ți place și vrei, o fac, însă mai bine îți spun de acum că nu le am pe-astea cu sexul anal, așa că am să te rog să nu încerci...

Dacă tot am ajuns la discuția asta, țin să-i atrag atenția că n-o să-i răspund cu reciproca, întrucât nu dau limbi.

Se pare că n-o deranjează.

Mă prinde mai tare cu mâna de pulă, apoi se apleacă.

Simțind-o cât de tare e, renunță la mână. Mi-o belește cu buzele, apoi, foarte finuț, începe să mi-o sugă, totodată coborând din ce în ce mai adânc.

Nu, nu încearcă să mi-o-nghită. De fapt, nu mi-a luat-o decât pe jumătate.

Se oprește din supt, în schimb începe să-și basculeze capul, futându-se, practic, în gură, singură.

După vreun minut, o opresc:

= Auzi? N-ai vrea tu, mai bine, să continuăm chestia asta când mă apropii de final?

Mârâie, dând afirmativ din cap, apoi iar începe să mă sugă, tot ușor, totodată eliberându-mă din gura ei...

Mă încalecă și și-o proptește la intrare.

Intră cam greu -- doar am făcut duș. Noroc cu saliva de pe pula mea, care o ajută, cât de cât să și-o-nfigă...

Își duce mâna la spate și mă apucă de coaie, mi le mângâie, mi le masează, chiar mă și trage un pic de ele, însă totul cu o finețe sublimă.

Gata! S-a udat! Nu mai sunt probleme!

Nu știu câtă matematică știe, însă cifra opt cu siguranță că nu-i este străină.

De asemenea, am ocazia să constat că are cunoștințe destul de avansate în ce privește pistoanele.

După zece minute de joacă, chiar capătă curaj și se lasă să cadă.

Mie-mi place la nebunie, însă e clar că pe ea o doare.

Nu mai repetă operațiunea, în schimb își amplifică mișcările desenând cifra opt, apoi, brusc, se oprește și se cutremură.

Se sprijină cu mâinile de pieptul meu, de zici că i-e frică să nu cadă...

Îi iau mâinile de pe piept și o fac să se aplece. O îmbrățișez.

Stăm așa vreo două minute, apoi o întreb, șoptit:

= Pui mic, te deranjează dacă, în timp ce o facem, îți vorbesc... porcos?

Se întoarce și mă sărută pe obraz, apoi:

= Dacă n-o faci decât în timp ce facem sex, chiar mă incită!...

= Pot să... încep?

= Normal, ce mai aștepți?!?

Ne rostogolim, ajungând eu deasupra.

I-o scot din pizdă, apoi, rapid, o încalec peste piept și o lovesc cu pula peste buze:

= Hai, coardă! Mai ia-o un pic în botul tău de bagaboantă!...

Nu mă lasă să aștept.

O las câteva secunde, apoi:

= Gata, târâtură, că vreau să mă scald în sucurile pizdii tale de curvă stricată!...

Deja i-am băgat-o, din nou, în pizdă. Geme:

= Ahhhhhhh! Ce bine mă fuți! Ce bine-ți bagi pula-n mine!... Ce pulă bună ai!... Golanule!... Sparge-mă!... Bagă-mă-n draci!... Fute-mă ca pe-o curvă stricată ce pot să fiu!... Ia-mă la omor!...

Bună fata! Îmi place ce vocabular are!...

= ... Și zii așa! Îți place pula! Coardo!...

= Îmi place de mooooor! Ahhhhh! Ah! Ah! Iar îmi vine! Acum! Bagă-mi-o până la coaie și ține-o acolo!...