Arina

Sunt la mare, însă atât de plictisit, încât nici în cameră nu-mi mai vine să stau...

Am mâncat, am băut, dar, de atâta plictiseală, parcă nici să mă îmbăt nu-mi vine...

Cobor și mă așez pe o bancă, în apropierea hotelului.

În fața mea, la câțiva pași, e o discotecă, însă, sincer, nu mă atrage ideea să intru...

Prin spatele băncii pe care stau, circulă, sporadic, mașinile...

Trag din țigară cu năduf -- așa lipsă de chef, ca în seara asta, mai rar...

Brusc, ceva se schimbă -- ăștia de la discotecă au înebunit! Led Zeppelin, Stairway to Heaven!...

Ce au, taică?!? S-o fi îmbătat DJ-ul!...

Nu se poate!

Pink Floyd, Money și Time!...

Nu, gata, m-au convins!

Eu, care doar cu forța intru într-o discotecă, mă duc, cuminte, cumpăr bilet și intru...

Între timp, se pare că DJ-ul și-a revenit din beție și o dă, iarăși, pe disco...

O observ, fiind fără partener, pe ring.

Brunetă, cu un păr lins, de zici c-a spălat-o pisica, fără țâțe, sau poate doar vizibile de aproape, cu un cur futabil și niște craci lungi -- dar lungi, nu glumă!...

Dansează singură -- nu știu dacă-i beată, însă-mi asum riscul.

Mă apropii -- cum melodia e zguduită, nu e cazul să ne atingem...

În sfârșit, după trei piese zbanghii, săltărețe la maxim, apare și blues-ul...

Tipa dă să se retragă, dar sunt mult mai rapid decât ea și o iau în brațe.

Nu mă refuză, dar nici nu pare să dea în clocot de entuziasm.

Esențial este că dansăm.

Apare un fraier -- tipa, clar, nu a venit aici singură -- și-i șoptește ceva la ureche.

Gagica-l îndepărtează...

În sfârșit, se termină și melodia, iar fata-mi spune, cu un anume accent, că gata, vrea să stea jos.

O întreb dacă pot să o însoțesc -- nu-mi răspunde, dar nici nu mă refuză, așa că o urmez.

Sunt vreo șase, băieți și fete, de pe undeva de la Sighetul Marmației...

Cum la geografie sunt bâtă, habar n-am ce-i cu ei, plus că, sincer, nu mă interesează decât fata...

Unul dintre ei, mai precis cel care a și fost pe ring, se dă cam amenințător, explicându-mi ceva despre un cuțit, chestii...

Râd, recunosc, forțat, apoi, luând o mină serioasă:

-- Auzi, tu ai venit să te distrezi, sau să faci pușcărie?...

Mi se uită în ochi -- îi susțin privirea -- în clipa aia, dacă e necesar, sar peste măsuță la el și-l fac bucăți...

Se pare că simte și el că ceva este altfel decât este el obișnuit, așa că zâmbește și-și lasă ochii în jos.

În sfârșit apare și tuta aia, pe post de ospătăriță, barmaniță, sau ce rahat o fi fiind -- comand un Martini Rosso, sigur fiind că o să beau vermut Murfatlar și o întreb și pe Arina, că așa o cheamă, ce-și dorește.

Cum nu-mi răspunde, îi spun fetei să dubleze comanda.

În ciuda așteptărilor mele, fata se mișcă rapid.

Scot și plătesc -- aici nu se pune problema să plătești la sfârșit -- deh, mai iese lumea la dans, la aer, dispare... știu ei de ce aplică sistemul ăsta...

Nu apuc să gust prea mult din paharul cu băutură, că iar se ia individul cu cuțitul de mine.

Că... m-au primit la masa lor, că am stat ce am stat, dar că ar cam fi cazul să plec la treburile mele...

Îi explic, destul de contondent, că nu sunt venit cu treburi, ci în vacanță.

Tipul devine dur:

-- Cară-te de-aici!

Nu am chef de vreo scenă -- știu că, dacă vreau, îi fac scobitori pe toți trei tipii, dar nu ăsta este scopul.

Mă întorc spre Arina:

-- Vii?

--... Unde?...

-- La altă masă.

Se ridică, luându-și paharul cu ea, moment în care tipul dă în spume, se vede pe el, dar nu reacționează...

Fac gestul să-i salut frumos, că așa e politicos, apoi mă îndepărtez.

Aud eu ceva cu dracu, dar observ și că un alt tip intervine și-l potolește pe individ...

Nu, nu-i este rudă, nici iubit, dar așa este el -- îi place să facă pe șeful...

În fine, mai vorbim, mai și dansăm, mai comandăm minunatul Martini Rosso de Murfatlar, România, apoi constatăm că se apropie de masa noastră grupul de la Sighetul Marmației, că ei pleacă.

Tipul cu tot soiul de inițiative pune mâna și dă să tragă de Arina.

Sunt, deja în picioare, dar, parcă de nicăieri, apar doi băieți, mari cât șifonierele.

Unul îl ia de ceafă, iar celălalt îi sucește mâna la spate.

Mi se adresează:

-- V-a deranjat cu ceva?

Dau din mână, a lehamite:

-- Lăsați, nu s-a întâmplat nimic rău...

Îl slăbesc din strânsoare, dar țin aproape de grup până ies din discotecă.

Arina dă să se ridice, că ar trebui să plece și ea.

O întreb:

-- Tu acum, după ce și-a luat papara și i s-a terfelit orgoliul, ce vrei, să se răzbune pe tine?!?...

-- N-o să îndrăzneasă! Înapoi, acasă, îl omoară frații mei!

Nu-i săracă! Are patru frați și două surori!...

Deh, părinți serioși -- bagi și vezi ce iese!...

Bag și eu un text, cu iz de șantaj:

-- Îți sunt chiar atât de nesuferit încât să simți nevoia să pleci?...

Este, clar, surprinsă -- un astfel de text, cu siguranță, nu a mai auzit niciodată...

Se încruntă, apoi, brusc, zâmbește:

-- Bine, mai stau cu tine să văd dacă ești nesuferit sau simpatic...

-- Sărutmâna!

După al treilea rând de Martini Rosso de Murfatlar, decretează:

-- Eu... am băut destul!

O invit să ieșim din vacarm și să ne plimbăm.

Acceptă.

Îmi spune că acasă are o viață destul de complicată, despre care, însă, nu vrea să-mi povestească.

Tot ce știu este că are frați și surori.

În fond, care-i treaba mea? Suntem la mare, în vacanță, așa că nu avem decât să ne simțim bine...

Ajunși la ea la hotel, îmi povestește că-i place la nebunie să admire răsăritul soarelui, așa că ne dăm întâlnire, pe plajă înainte de răsărit.

Dimineața o găsesc, într-adevăr, împreună cu grupul, pe plajă, mai puțin tipul cu poveștile despre cuțite și o gagică, femeia lui.

Se pare că în urma situației create ieri seară, au avut loc oareșce discuții care, cu siguranță, nu i-au fost favorabile, așa că s-a supărat pe sat și a făcut opinie separată.

În general, cum se știe, femeile vorbesc mult -- nu este cazul Arinei...

De fapt, tot grupul este străbătut de multă, multă tăcere...

Pe la nouă dimineață, Arina mă prinde de mână și mă ia cu ea în apă.

Eu, sincer, sunt șocat de răceala apei, dar pe Arina nu pare s-o deranjeze.

Observă că am dificultăți, dar nici nu se încruntă, nici nu zâmbește, ci pur și simplu mă trage de mână ca să ajungem la o adâncime cât mai mare...

Ajunși acolo, se întoarce și-și încolăcește brațele și picioarele pe trupul meu.

Nu pierd nici eu timpul -- o sărut.

Nu e vreo artistă, dar nici începătoare...

Cum stă încolăcită, la mine în brațe, îi bag mâna, pe la spate, pe sub chiloți și mă duc până la intrarea în fofoloancă.

Se zguduie de entuziasm:

-- Știi, la mine nu se poate...

-- Am ditamai camera, cu două paturi, la alegere!...

-- Hai!...

Ieșim din apă și, fără ca să mai așteptăm să ne uscăm, ne luăm hanțele, îi salutăm pe prietenii ei și plecăm.

Nu, nu le-a dat nici un fel de explicație, dar, cum spuneam, oamenii ăștia sunt destul de tăcuți...

Ajunși la mine în cameră, primul lucru pe care îl facem este un duș.

Apoi, o servesc cu un Martini Rosso adevărat.

Chiar mă întreabă -- simte diferența, așa că-i explic că ce se bea prin barurile din stațiune este Murfatlar, că mai trebuie și oamenii ăștia să fure cumva...

În ce o privește pe fată, la capitolul mamele am avut dreptate -- parcă le are mai mici decât ale mele, iar în ce privește sfârcurile, tot așa, cred că ne putem lua la întrecere...

Deh, nimeni nu e perfect pe lumea asta!...

Mie, în schimb, mi se scoală o pulă de zile mari.

Se uită la ea, cu ochii ei negri ca tăciunele.

Nu, nu mă atinge, ci pur și simplu se ridică, mă ia de mână și mă trage peste ea, în pat.

Cu toate că suntem ieșiți de la duș, pătrunderea se petrece relativ ușor, iar ea, ca femeie, este suficient de adâncă încât să nu aibă probleme să mă primească.

Nu geme, nu icnește, nu comentează, doar ce o simt că respiră mai amplu și mai des în clipele când are orgasm.

La partea cu orgasmul, e darnică -- a terminat de cel puțin șapte ori la primul meu număr.

Și pe orizontală, tot așa, mă ține în brațe, iar picioarele și le ține încolăcite pe mine...

Nu mă lasă s-o iau de craci.

Vrea așa și nu altfel...

Nu, nu se fute-n cur, nu suge pula și nici măcar nu mă lasă să i-o dau pe la spate.

În ce privește slobozul, îl vrea pe burtică, de mă face să-mi aduc aminte de anii de liceu...

În schimb, când sunt în ea, mă aspiră, mă mângâie cu dibăcie -- una peste alta, e bine...

Brusc, o apucă nebuneala -- se apropie ora când trebuie să meargă la masă.

Degeaba o invit eu să mergem la o terasă, că nu și nu, că ea a dat banii pe mâncarea respectivă...

Deh, femeia are principii și cu asta, basta!...

Îi propun ca după, să mergem undeva, la o terasă, la o bere.

Mă refuză, spunându-mi că vrea să se întoarcă la grupul ei, dar că, a doua zi, înainte de răsărit, mă așteaptă pe plajă, în același loc.

Secvența asta se repetă mai bine de o săptămână, program de sex, de la nouă la treisprezece, până când eu trebuie să plec.

O sărut de rămas bun, dar atât. Nu facem schimb de numere de telefon, de adrese, sau altele.

Habar n-am ce complicații are ea pe acasă, așa că o las în pace.

N-am mai văzut-o și n-am mai auzit despre ea niciodată.