Atena

Doamne! Mare-i grădina Ta!...

Când mi se prezintă, am sentimentul că am eu probleme cu auzul!...

Mă gândesc la nume gen Aneta, Aretha, Anița... oricum, nu la ... Atena!!!

Aflu, mai târziu, când trecem la intimitățuri, că părinții sunt greci, stabiliți aici din vremea fanarioților, familie cu stare, dar... un pic cam dezmoșteniți, datorită regimului...

Îmi aduc aminte de nea Fănică, prieten din copilărie cu tata:

-- A venit timpul să dați poporului, înapoi, ce ați furat de la popor!...

N-are grețuri și nici texte, cel puțin, nu se vede pe ea!...

E studentă la politehnică și, din ce-mi povestește un tip, chiar este bună la învățătură!...

Brunetă, înaltă de peste un metru optzeci, cu niște sâni vânjoși, care, după ce apar în colțul străzii, mai ai de așteptat vreo jumătate de oră până să apară și trupul femeii, cu un cur făcut, rău de tot, în contra pulii, iar cracii sunt buni de dus la expoziție!...

Are, totuși, un pic de burtică, dar, cel puțin deocamdată, la vârsta asta, nu deranjant de proeminentă...

Singura parte un pic deranjantă, cel puțin din punctul meu de vedere, este că are nasul cam coroiat și ochii un pic cam prea apropiați...

În rest, bună fata, pe măsura mea...

Adriana, codoașă incorigibilă, face ce face și ne pune în legătură, chiar dacă eu, băiat cu lipici, m-am prezentat, la petrecerea ei, însoțit de o tipă.

Face ea ce face și-mi ia „consoarta" pe la bucătărie, până se asigură că Atena și cu mine am reușit să facem schimb de numere de telefon...

Oricum, Atena e femeie directă:

-- ... Tipa asta, după ce pleci de aici, o duci la tine, sau... te duci la ea?

Rămân, un pic, fără grai, apoi întreb:

-- ... De ce?...

-- Pentru că vreau să știu dacă te pot suna mâine și începând cu ce oră!...

-- Indiferent de ce și cum, dacă vrei, mă poți suna, însă, fiind duminică, bine-ar fi s-o faci după unsprezece -- eu, duminica, am obiceiul să nu cad din pat prea devreme!...

Mi se uită în ochi:

-- ... Nici pentru... cineva, așa, ca mine?...

Nu, la texte de-astea nu rămân dator:

-- Scumpete, dacă sunt cu tine, nu prea văd de ce mi-aș pierde timpul dormind!...

-- ... Pentru că s-ar putea să fii obosit! Obosit rău, rău de tot!...

Ne zâmbim unul celuilalt, apoi ne despărțim -- era și timpul, că-mi apare frumusețea, cu un platou cu niște chestii...

Văd și niște jumătăți de ouă umplute cu ceva smacolină, așa că, total contrar sfaturilor mamei mele, pun mâna și mă servesc, că doar n-o să mor din asta!...

În timp ce mă servesc din oul care chiar e gustos, mă apropii de urechea puștoaicei și-i comunic că eu... am așa un chef de pizdă, încât, ori merge cu mine, acum, ori îmi caut pe alta!...

Este, se vede pe ea, un pic debusolată. Mi se uită în ochi:

-- Tu chiar vorbești serios?!?

Mă uit și eu la ea, cât se poate de serios:

-- ... Vrei să mergem la baie, să-ți arăt?...

Se pare că ultimele mele cuvinte o bagă-n viteză, întrucât se precipită, își recuperează poșeta și... e gata de drum.

Ajunși la mine, tot în baie ne aciuăm, însă singuri, fără asistență satelitică, desfătându-ne cu jeturile de apă caldă, prietenoasă...

E o dulceață de femeie și, cum ne știm de ceva vreme, știe exact ce vreau de la ea, iar eu știu exact ce vrea de la mine.

Nu ne lăsăm datori, unul altuia, că doar suntem tineri și... putem!...

Pe la zece dimineața, mă pupă pe nas și se retrage -- are, acasă, cu maică-sa, program administrativ, ca în fiecare duminică, de altfel...

Mi le și închipui, bătând covoarele, aerisind saltelele, spălând podelele, chestii, socoteli!...

Sunt patru frați acasă, ea fiind singura fată, ceea ce nu înseamnă că băieții scapă nepuși la treburile gospodărești!...

Deh, se pare că la ei în casă primează matriarhatul, iar pe mine, sincer, după ce mi se dă jos din pat, nu mă prea interesează cu ce-și ocupă ea timpul liber!...

Sunt, recunosc, un pic scârbă, făcând pe somnorosul, așa că omit să-i spun că o sun mai târziu, după trei. Doar vreau să ajung s-o cunosc, cât se poate, pe Atena!...

Simte fata ceva, precis, dar cum hoțul neprins e negustor cinstit, nici nu are ce comentarii să facă!...

În fond, asta-i piesa! Doar n-avem vreun contract de exclusivitate!...

După ce mă asigur că mi-a închis ușa apartamentului de la exterior, revin în cameră, îmi aprind o țigară și-mi torn un pic de vin.

Doar e duminică, pot să mă destrăbălez!...

Caut numărul de telefon al Atenei. Sun.

Îmi răspunde, surprinzător, o voce masculină.

Salut, politicos, spun cine sunt și o cer pe Atena.

Discuția, din păcate, nu parcurge traseul dorit de mine -- că cine sunt, cu ce ocazie am cunoscut-o pe Atena, chestii...

Deja mă bate gândul să mă fac că-mi scapă receptorul în furcă, însă, brusc, se aud niște foșnete și șușoteli, apoi se aude, în receptor, o voce feminină -- asta, precis, e Atena!...

Își cere scuze pentru fratele ei, ceva mai tânăr și cu apucături de cerber, care tot ține să-i controleze viața.

În treizeci de minute, ne întâlnim undeva, în apropierea casei mele -- doar știm, amândoi, cam ce vrem unul de la celălalt.

Ajunși la mine, mă precipit să schimb așternuturile -- aia blondă, asta brunetă, n-am chef să ne încurcăm în vreun fir de păr, sau, mai rău, în vreun floc, ceva, să ne stricăm cheful, unul altuia!...

După ce-mi dă o mână de ajutor, Atena mi se uită-n ochi:

-- Fata aia știe ce... golan ești?

Frumoasă abordare, n-am ce zice!...

-- ... Păi... dacă eu sunt golan, tu... cum ești?...

-- ... Eu, când ne-am cunoscut, n-am venit însoțită de nimeni!...

După cum îmi pune problema, mă gândesc s-o servesc cu o cafea, o băutură, ceva, apoi s-o cam las să plece la treburile ei...

Încercând să schimb subiectul, o întreb dacă are vreo preferință muzicală.

Îmi răspunde, destul de contondent, că n-a venit la concert...

Deja-mi vin și mie dracii:

-- Tu... ai venit aici pentru că n-aveai cu cine să te cerți acasă?...

O umflă râsul:

-- Oho! Acasă, mă pot certa rău, rău de tot, însă, cum nu sunt o ființă incestuoasă, am ales să vin la tine!...

Mă iau de gânduri -- o fi vreuna de-i place să se certe înainte de a face amor!...

Sincer, nu-mi place de astfel de ființe și, deja, mă gândesc cum să fac, politicos, să scap de ea...

Mă uit la ceas, de o manieră evidentă.

Mă ia la mișto:

-- Ce, gata? Ți-ai adus aminte că aveai alt program?...

Deci, tâmpită nu e, doar că are un stil care mie-mi displace.

Continuă, tot ea:

-- Hai, că doar n-ai făcut patul doar ca să te afli în treabă!...

Mă hotărăsc:

-- Fata mea, nu știu ce stil ai tu, sau cum îți place, de una, de alta, însă eu, cel puțin, consider că sexul și scandalul sunt cam... incompatibile! Ori ne înțelegem, ori ne vedem, fiecare, de ale lui!...

-- ... Măi dar ce ușor te șifonezi!...

Nu-i răspund nimic, dar plec la bucătărie, ca să prepar cafeaua.

Aducând cafelele, o găsesc tot îmbrăcată decent, așezată pe un fotoliu, picior peste picior, răsfoind un catalog cu muzică, cu o țigară aprinsă în mână și paharul umplut, consistent, cu whiskey...

pun una din ceștile de cafea în dreptul ei, pe măsuță.

Brusc, după ce mă așez, îmi mulțumește pentru cafea, dar că... are o rugăminte: vrea să facem schimb de cești.

Nu, zău! Fata chiar ține să mă facă să scot fum pe urechi!...

Asta, deja, nu mai e treabă serioasă, ci... circ!

Dacă tot suntem la circ, la matineu, păi... hai să contribui și eu la chestia asta!...

Mă ridic, iau, frumos, ceștile cu cafea și le duc înapoi, la bucătărie, le răstorn în chiuvetă.

Revin în cameră și o iau pe Atena de mână, trăgând-o după mine în bucătărie:

-- Domnișoară, aici e cafeaua, aici ibricul, aici zahărul, iar ceștile, după cum vezi, sunt în chiuvetă. Pune mâna și prepară tu cafelele, ca să ai încredere!...

Vrea să zică ceva, dar ridic o mână și o opresc:

-- Alternativa este ca să pleci și să uiți că m-ai cunoscut vreodată!...

E-n mare dubiu, se vede pe ea -- probabil că nu știe dacă mai poate, sau nu, să... întindă coarda...

În sfârșit, se hotărăște:

-- Știi ceva? Cred că nu mai vreau să beau cafea!...

Cum ușa apartamentului este relativ apropiată de ușa bucătăriei, mă îndrept, lejer și deschid ușa apartamentului, larg și o las așa.

În sfârșit, probabil că se lămurește că... sunt o piatră cam prea tare pentru colții ei de scorpie...

Începe să râdă, dar râde, tare, nu se-ncurcă, apoi, într-o pauză, mi se adresează:

-- ... Hai! Închide ușa, că-ți fac cafea!...

Mă conformez.

În timp ce spală ceștile, nu se lasă -- comentează:

-- Și Adina, care-mi spunea că ești un domn, un finuț!...

Îi răspund, sunt conștient, contondent:

-- ... Da, dar cu... doamnele!...

Acum, momentul e critic! Ori explodăm amândoi și se duce dracului totul, ori... cine știe?...

Tipa tace și se apucă de spălat ceștile.

Apoi, pune apă la fiert și, în sfârșit, avem, iarăși, cafea în cești...

Mergem, fiecare cu ceașca lui, înapoi, la mine în cameră...

Încă stând în picioare, mi se uită în ochi:

-- Știi, de fiecare dată când mă cert cu tâmpitul ăsta de frati-miu, devin cam... agresivă!...

Asta, clar, sunând a scuză, mă face să mă apropii de ea și s-o îmbrățișez...

În fond, ce Dumnezeu?!? Pentru ce naibii de fleacuri ne-am luat la harță?!?...

O sărut și-mi răspunde normal, ca orice femeie căreia îi place de un tip...

Într-o scurtă pauză, mi se apropie de ureche și-mi șoptește:

-- Știi, mie-mi place să-mi beau cafeaua după ce s-a răcit!...

Ar trebui să vedeți maldărul de haine care se formează lângă noi!...

De-ale ei, de-ale mele, în devălmășie!...

În pat, iar dăm o luptă -- eu vreau deasupra, ea așișderea!...

Mă așez, în poziția semi-lotus și o las pe ea să coboare și să și-o înfigă...

Zici că-i bântuită de vreun demon, mai ales când, după vreo zece minute, fac gestul și-i iau la masat intrarea în curuleț...

Țipă:

-- Heiiiiiii!!! Mă faci să mor!... De... plăcere!...

Mă țin și eu de bancuri:

-- ... Hai să nu murim! Suntem, totuși, un pic cam prea tineri!...

-- ... Mmmmmmmmmmm!!! Ce bine-mi faci!...

În sfârșit, vine momentul:

O trântesc pe spate și-mi las slobozul s-o stropească pe flocii ei negri și cârlionțați -- sincer, îmi place și mă incită asprimea lor...

Râde:

-- Măi, tu... chiar că ești un domn!

-- ... Cum adică?...

-- ... Hai că... puteai să fii nesimțit și... să termini în mine!...

Nu mă atinge prea tare, însă, totuși, mă simt bine, că, în sfârșit, mai spune și chestii apreciative în ce mă privește...

Oricum, recunosc, starea asta de normalitate mă face să mă simt bine, așa că, imediat ce ieșim de la duș, o arunc pe pat și... vorba bancului, dă-i și dă-i!...

Între timp, am avut inspirația să dau și soneria telefonului pe silențios, așa că, sigur, n-are cine să ne deranjeze!...

Nu, relația noastră n-a durat mult!

Nu știu, era ca un făcut! De fiecare dată când ne întâlneam la vreo petrecere, eu eram... însoțit, iar ea, așișderea!...

Chiar mă distram -- de fiecare dată ea era însoțită de câte un tip căruia, lejer, îi putea mânca semințe în cap, cum se spune!...

În fine, o relație pasageră, dacă o pot numi astfel, sigur fără nici un dram (sau Drahmă, cum era pe vremea aia!) de viitor!...