Brianna

Suntem pe lac, în Herăstrău, doar că în toiul iernii...

Este frig -- habar n-am câte grade, dar sigur cu minus...

Gheața, din ce-mi dau seama, este suficient de groasă, chiar dacă zilele trecute a fost destul de cald.

Ziceam suntem, pentru că sunt cu Petre, amic zbanghiu, îndrăgostit de sporturile de iarnă, indiferent care ar fi acelea...

Parcă-l văd, om serios, cum îi curg balele după săniuțele unor prichindei care au transformat unul din podurile ce asigură accesul spre Insula trandafirilor în... derdeluș, spre disperarea celor mai în vârstă, veniți în plimbare și care parcurg podul cu dificultate și cu teama ca nu cumva să alunece și să cadă...

Noi suntem cu patinele, pe care le încălțăm, apoi, la risc, lăsăm încălțările pe mal, în ideea de a nu le căra cu noi și, oricum, le vom avea, cât de cât, sub ochi...

Ce nu-mi surâde este că, pentru a ajunge la stratul gros de gheață trebuie parcurși circa cincizeci de centimetri de gheață subțire -- v-am spus că a fost destul de cald...

Chiar mă întreb de ce nu ne-om fi dus noi la Floreasca, la patinoar, fără să ne asumăm riscuri de-astea prostești...

Eu, sincer, acolo aș fi mers, dar m-a luat Petre la ture, că n-are chef să se împiedice la fiecare pas de toată puștimea nepricepută...

Știindu-l cât de căpos poate să devină, am cedat și am făcut cum a zis el...

Oricum, noi, spre deosebire de alții, chiar știm cam pe unde rezistă gheața, topindu-se ultima, primăvara, așa că ne ferim de acea zonă nasoală, chiar riscantă...

Cum spuneam, este frig, gheața este bună, așa că ne distrăm și noi, parcurgând distanța de vreo sută de metri, dus-întors și tot așa...

La un moment dat, Petre îmi atrage atenția asupra unei siluete, sigur de gagică, rupându-se-n figuri de balet pe gheață însă intrând, periculos de mult, în zona riscantă.

Ne îndreptăm și noi, rapid, pe direcția respectivă, apoi începem să strigăm până reușim să-i atragem atenția gagicii. Se oprește și se uită la noi. Îi explicăm, punându-ne plămânii la treabă, că se află într-o zonă periculoasă.

În sfârșit, e clar că a înțeles ce-i comunicăm, însă, pur și simplu, își reia patinatul, ignorându-ne...

Deh, mai târziu aveam să aflu că fata, pur și simplu, a crezut că vrem s-o agățăm.

Lui Petre, ca de obicei, îi sare țandăra, aruncă un:

-- Dă-o dracului de proastă! - și-și reia traseul, plecând în viteză...

Eu, mai grijuliu sau mai fraier, o iau pe urmele lui, însă nu mă grăbesc...

Deja am două obiective în vizor -- ba mă uit la bocanci, să nu cumva să plece fără noi, ba mă uit să văd ce mai face fata...

Fata face tot soiul de piruete, rupându-se-n figuri, dar sigur nu este meseriașă -- probabil că încearcă și ea să imite ce a văzut la televizor...

Treaba ei!

Treaba ei, într-adevăr, mai ales că, la un moment dat, în liniștea parcului se aud niște zgomote -- sinistre, din punctul meu de vedere, mai ales că știu ce vor să însemne...

Ce o fi făcut, habar n-am, că mă uitam în altă parte, însă cert este că după cum a încremenit, tocmai ce a constatat că nu i-am spus că zona este periculoasă, doar așa, la mișto!...

Mă îndrept rapid spre ea și constat ceea ce era mai rău -- gheața a început să se crape...

Îmi pun mâinile pâlnie la gură și-i strig:

-- Lasă-te, cât poți de ușor, pe vine, apoi întinde-te pe burtă!

De data asta, duduia nu mai suferă de otită selectivă și... mă ascultă.

Apoi, tot prin metoda strigăte și hăuleli îi explic că va trebui să vină spre mine târându-se, căutând să-și distribuie greutatea pe o suprafață cât mai mare de gheață...

În fine, ca să nu măresc suspansul, că nu ăsta-i scopul povestirii de față, fata, destul de sportivă, reușește să iasă din zona periculoasă.

A trebuit ca eu și cu Petre s-o ridicăm aproape cu forța înapoi, în picioare, că nu mai vroia decât să stea cu burta lipită de gheață.

Este udă toată -- îmbibată cu apă -- canadiana, pantalonii -- cred și eu, după ce s-a târât mai bine de cincizeci de metri...

Probabil că e udă și în chiloți. Petre-mi șoptește că sigur s-a pișat pe ea de frică!...

La frigul de afară și la cât are ea hainele de ude, sigur o paște vreo pneumonie, ceva, așa că eu, milos din fire, stabilesc cu Petre că revin după ce o conduc acasă pe Brianna, că așa o cheamă, cu autoturismul meu propriu și personal, cu căldura dată la maxim...

Oricum, până ajungem la mașină și chiar și după aia, Brianna nu se oprește din dârdâială...

E clar că frica și frigul și-au făcut serios efectul...

O conduc până pe undeva, pe o străduță din Cotroceni, îi recomand o baie fierbinte, două aspirine și, dacă reușește, un somn bun, să se refacă.

Multe nu apuc să observ la ea, din cauza echipamentului, plus că sunt atent la drum, nu la cum arată gagica...

Observ, totuși că are ochii verzi, o față ovală, un nas drept, potrivit cu restul și o gură destul de senzuală...

Părul, din șuvițele care-i ies de sub căciulă, trebuie să fie de un șaten destul de închis, dar, repet, eu acum sunt atent la drum.

Ne despărțim, nu înainte de a-i cere numărul de telefon, ca s-o sun mai pe seară, să-mi povestească dacă a scăpat cu bine...

Îmi dă numărul de telefon, dar mă roagă să n-o sun decât a doua zi, pentru că, dacă reușește să adoarmă, cu siguranță că nu se va mai trezi decât a doua zi, dimineața...

Îmi mulțumește de mă zăpăcește și mai face și mojicia să-mi propună să-mi achite contravaloarea benzinei, măcar...

Mă șifonez, vizibil și-i explic că, dacă asta mi-era preocuparea, o conduceam până la prima stație de taxi...

În fine, ne despărțim, iar eu revin la lac, unde Petre nu mai încetează să-mi pună tot soiul de întrebări...

Ricanez și eu:

-- Băi băiatule, tu te-ai tâmpit de tot?!?... Aia tremura ca varga și de frig și de groaza celor prin care a trecut, iar eu, inteligent, mă apucam să-i fac curte! Bravo!...

Nu se poate abține:

-- Pun pariu că ți-a dat un număr la vrăjeală!... Vezi tu mâine! O să ți se răspundă că-i greșeală!...

Cum nici eu nu-s tâmpit, am avut grijă să rețin strada și numărul, așa că, după ce-l las pe Petre acasă la el, dau o raită pe la un oficiu telefonic unde lucrează o fostă colegă de liceu și o rog să-mi facă favoarea să-mi spună -- chestie total interzisă -- la ce adresă figurează numărul de telefon pe care mi l-a dat Brianna...

Roxana, fată bună și cu destul de mult lipici în ce mă privește, încă de când eram elevi de liceu, nu numai că-mi dă adresa, care corespunde, dar îmi spune și numele titularului numărului de telefon...

Îi mulțumesc, o sărut, ca între colegi pe amândoi obrăjorii și plec.

Nu, nu se pune problema de alte chestii, întrucât între timp fata s-a măritat, iar acum, din ce mi-a spus, lucrează intens la conceperea unui urmaș...

Normal că, măgar cum sunt, mă ofer, în caz de probleme, s-o ajut...

Îmi aruncă un:

-- Măi... iepure altoit!...

Știu că mi-o spune cu simpatie și că nici nu se supără...

În adolescență, am avut plăcerea să parcurgem câțiva kilometri buni, la orizontală, pe la mine prin pat, pentru că la ea nu se putea, întrucât o avea pe bunică-sa cantonată la ei în apartament, la permanență...

Nici nu-mi plăcea să merg pe la ea, întrucât nu treceau nici cinci minute și apărea cotoroanța, ba s-o întrebe ceva pe Roxana, ba s-o roage s-o ajute cu nu știu ce, ba cine știe ce, doar ca nu cumva să ne lase prea mult timp singuri, între patru pereți...

Eu chiar îi găsisem și o poreclă: Cerberul.

Degeaba o flituia Roxana, trimițând-o la plimbare, că baba, nimic!

Oricum, își schimba brusc atitudinea în caz că nu eram doar noi doi, ci mai era și vreo altă colegă de-a noastră...

Ne făcea cafele, apoi ne lăsa să ne vedem de ale noastre...

Totuși, ca să fiu corect până la capăt, femeia avea ceva pitici pe creier întrucât fiică-sa, adică mama Roxanei, s-a măritat când era deja gravidă în câteva luni...

Deh, vorba aceea: cine se frige cu ciorbă, suflă și-n iaurt!...

Dar, să revenim la Brianna -- n-am apucat s-o întreb care-i viața ei, dacă lucrează, dacă este studentă, sau care îi este programul, la modul general, din motive lesne de înțeles, așa că pe la zece dimineața, profitând de faptul că sunt singur în birou, pun mâna pe telefon și sun.

Îmi răspunde o voce feminină, dar n-am curaj să mă avânt și să pun direct întrebarea cheie dacă este, sau nu, Brianna, ci, politicos, după ce salut, o cer la telefon.

Bine am făcut, întrucât, aflu mai târziu, tocmai îmi răspunsese vară-sa, cantonată la ei pe motiv de facultate, fata fiind din provincie...

Imediat ce aude cine sunt, Brianna reia aria mulțumirilor și pupăturilor în cur, explicându-mi că dacă nu eram eu, s-o învăț ce să facă, acolo, pe gheață, probabil că nu mai ajungea acasă ci, în cel mai bun caz, la vreun spital...

O las să peroreze căci, e clar, n-o pot opri, apoi îi explic că nu pot vorbi prea mult, întrucât sunt la treabă, la birou.

Se repliază rapid și mă roagă, cu cerul și pământul, ca după program să-i fac o vizită, la o cafea.

Îi promit c-o sun înainte a pleca de la birou, salut și închid.

Vila arată bine dar, cu siguranță, a cunoscut și vremuri mai bune, însă, fiind de IAL chiriașii nu se grăbesc să bage vreun ban, că deh, nu este lucrul lor, chit că-l folosesc cu deceniile...

Camerele, se vede clar, sunt mari, spațioase, iar încălzirea, din ce-mi dau seama, se face cu sobe din teracotă prevăzute cu arzătoare cu gaze -- deh, trăim vremuri moderne, s-a dus epoca încălzirii cu lemne sau cărbuni!...

Oricum, din ce simt eu, sobele fac față cu brio, asigurând o atmosferă plăcută, caldă, primitoare...

Și cafeaua este bună, mai ales că Brianna a fost fată ascultătoare și nu a pus nici un strop de zahăr.

Este echipată tot la genul sportiv, doar că de data asta pot să-i admir sânii prin pulover-ul ce i se mulează pe corp, iar jeanșii îmi inspiră un cur și niște bulane nu tocmai de lepădat...

Fără să folosesc ruleta, sau vreun metru de tâmplărie, apreciez că are până într-un metru șaptezeci, mai ales că în picioare nu este încălțată decât cu niște papuci de casă...

Și... da, am avut dreptate! Părul este de un șaten închis!...

Pe vară-sa, care este și ea acasă, n-are rost să v-o descriu, întrucât în povestea de față, în afară de faza cu răspunsul la telefon, nu joacă vreun rol...

Oricum, a răspuns ea la telefon, întrucât aștepta s-o sune hăndrălăul -- de fapt, nu trec zece minute, că se retrage, se echipează de oraș și, după ce-i șoptește ceva Briannei la ureche, pleacă.

Or fi fiind ele verișoare, însă se pare că Brianna are altă educație, întrucât se înroșește la față și-și cere scuze pentru mitocănia vară-si, apoi chiar divulgă ce i-a șoptit aia -- cică s-ar putea să-și petreacă noaptea la iubițel, așa că, dacă nu apare, să nu se îngrijoreze...

Trag și eu un fum din țigară și zâmbesc din colțul gurii -- ce aș putea comenta, că doar nu sunt babă!...

Una peste alta, aflu că Brianna lucrează la o întreprindere, totodată urmând cursurile unei facultăți din Politehnică, la seral.

Astăzi, urmare sperieturii de ieri, și-a luat liber de peste tot, ca să-și revină... vorba unui bătrân: azi e zi de sărbătoare, sfânta lene și putoare!...

Din ce văd eu, este complet OK, așa că măcar la facultate ar fi putut să se ducă...

Poate că oi fi fiind eu prea pretențios...

Din ce înțeleg, nu mai trece mult și trebuie să-i apară părinții - cum nu țin neapărat să-i cunosc, îmi termin cafeaua și plec, nu înainte de a stabili să ne vedem sâmbătă, cu un telefon de confirmare în prealabil.

După cum se pisicește pe lângă mine, după cum mă privește și se tot unduiește, n-am vreo grijă că sâmbătă poate să apară ceva... neprevăzut, care să ne strice programul.

Trece și săptămâna, iar sâmbătă după-amiaza ne întâlnim.

Nu pierd timpul, ci o invit, direct, la mine acasă, la o țuică sau un vin fiert.

Se arată de-a dreptul entuziasmată -- sigur nu din cauza țuicii, sau a vinului!...

Fierb niște vin -- asta și-a dorit -- pe care-l savurăm cu ceva sărățele și fumând destul de consistent, apoi, uitându-se-n ochii mei, Brianna îmi mărturisește că îi place de mine, iar că la cei douăzeci de ani ai ei nu se sfiește să mi-o spună deschis, direct...

Acestea fiind spuse, se ridică în picioare și mă roagă să nu mă supăr, dar că ea trebuie să plece acasă, întrucât i-au solicitat ai ei ca să-i însoțească la ziua unei prietene de familie.

Sunt eu cam debusolat, probabil că se vede pe mine, așa că Brianna se strânge la pieptul meu și, tot pisicoasă, mă roagă să ne întâlnim a doua zi, duminică, pe la zece și, dacă nu-mi e prea greu, să trec s-o iau cu mașina de acasă...

Doar n-o să mă supăr din atâta lucru!

Oricum, spargem gheața, în sensul că ne îmbârligăm limbile vreun minut, apoi ne oprim, nu de alta, dar ca să nu ne facem sânge rău!...

În drum spre stația de taxiuri, îi spun, tandru, că a doua zi urmează să reluăm lucrurile exact de unde le-am lăsat astăzi...

O pufnește râsul, apoi, uitându-mi-se în ochi, îmi șoptește:

-- Abia aștept!...

La zece și un minut apar în fața casei Briannei -- este deja în stradă -- fată inspirată, întrucât și la ea, ca peste tot, fiind destul de multă zăpadă, parcarea este o problemă, mai ales că, fiind duminică, se pare că toți proprietarii de autovehicule sunt pe la casele lor...

Ajunși la mine, nu pierdem timpul cu finețuri, ci trecem direct la fapte.

O sărut -- mă mușcă, provocator, de buza de jos, chestie care, normal, se lasă cu consecințe -- o mușc și eu, ca să nu rămân dator...

Cobor apoi la carotidă -- o mușc, o sug, dar finuț. Nu țin neapărat să-i las urme...

Îmi bagă, pe la spate, mâna pe sub pulover, apoi îmi trage în sus de cămașă și începe să mă mângâie, direct pe piele,chestie care mă bagă-n viteză.

Mă simte și nu pot să nu-i sesizez zâmbetul din colțul gurii...

O las, mă retrag un pic și încep să mă dezbrac -- o face și ea, dar cu o lentoare și unduindu-se, de zici că vrea să-mi ofere un spectacol de striptease...

Eu, ce spectacol, că am o pulă sculată, de zile mari!...

O împing pe pat, pe spate, cu cracii în sus și-i smulg cizmele din picioare, apoi o ajut să-și dea jos jeanșii...

Trec imediat la dres și chiloți, pe care i-i scot împreună, de-a valma. Icnește, nu știu de ce!...

În sus, este deja goală, arătându-mi niște sâni destul de darnici, dar și niște sfârcuri apetisante!

Nu pierd vremea -- mă aplec și-i iau un sfârc în gură, în timp ce pe celălalt îl mângâi cu arătătorul și degetul mare.

Icnește, geme, se arcuiește -- mă prinde cu mâna de pulă și mă ajută să-mi bag pula-n pizda ei...

Surprinzător, este destul de îngustă, iar eu nu mă forțez să intru, ca mitocanul, că doar nu întârziem de undeva, așa că o iau ușor, ușor, pătrunzând-o pe măsură ce mă lasă...

Geme, vizibil mulțumită, atât de ce i se întâmplă la sfârcuri, cât și jos, în găoace...

Îi las sfârcul din gură și mă ridic -- o sărut, iar poziția asta mă ajută să-i intru mai ușor în pizdă, care, clar, între timp s-a adaptat!...

O iau de picioare și i le ridic, sprijinindu-le de umerii mei -- știu că este elastică -- doar am văzut ce făcea pe gheață, când patina!...

Gata cu finețurile! O iau la pompe, lent la început, dar adânc, îndesat, apoi, pe măsură ce-o simt că vrea și poate mai mult, întețesc apăsările.

Îi place ce-i fac!

Nu știu cât a trecut -- probabil că mai mult de un sfert de oră, dar, cum simt că tulumba dă semne de sosire, mă opresc, i-o scot, apoi umblu la un sertar din noptieră și scot un prezervativ.

Mi-l pun, apoi intru la loc.

Nu comentează în nici un fel, dar după zâmbetul din colțul gurii pe care-l afișează, îmi dau seama că e mulțumită...

Acum, cu pardesiul pe sculă, mi s-au atenuat senzațiile, așa că am de lucru serios, încă vreo zece minute, până să ajung la punctul culminant...

Oricum, am o nelămurire, întrucât, din ce am simțit eu până acum, fata nu a terminat deloc...

De regulă, în situații de-astea, port și eu o conversație, pun ceva întrebări, însă, de data asta, nu știu ce am de mă gândesc numai la mine...

Ajung la final și mă las greu pe Brianna, așteptând să mă golesc de tot...

După duș, loc în care ne purtăm de-a dreptul decent unul cu celălalt, la o țigară și o cafea, pun și întrebarea cheie, să-mi spună și mie ce-i place, cum îi place, ca să poată să ajungă și ea la orgasm...

Îmi povestește că n-a avut parte de bărbat de câteva luni bune, iar ea, din principiu, după ce a devenit femeie, nu s-a mai masturbat...

Necazul este că, dacă face pauze mai lungi de două săptămâni, are meteahna asta că durează până să ajungă la orgasm -- nu este prima femeie pe care am întâlnit-o având astfel de manifestări, așa că o cred...

Chiar îmi spune că, cel mai probabil, dacă nu ieșeam ca să-mi pun prezervativul, probabil că ar fi reușit.

Oricum, până seara avem destul timp de prostii și prosteli.

Vorbele ei, sau sclipirile languroase din ochi, habar n-am, mă fac să redevin apt de luptă, așa că mă ridic și o invit și pe Brianna să facă același lucru -- ne sărutăm, apoi o ajut să se așeze pe pat în genunchi și-i desfac, cu mâinile, bucile curului.

Mă joc -- ba-i proptesc capul pulii la intrarea în pizdă, ba la rozeta curului, fără ca să intru, nici într-o parte, nici în cealaltă...

Mă aștept la ceva comentarii, sau icnete, sau gemete, dar... nimic! Fata tace ca peștele, lăsându-mă să mă joc cu ea cum am eu poftă...

În sfârșit, mă hotărăsc și i-o înfig în gaura pizdii, de data asta ceva mai ferm, mai brutal, poate și culmea, nu apuc să intru bine că o simt cum se cabrează:

-- Ahh!!!...

Iar mârâie, acel mârâit de femeie satisfăcută...

Bine c-a reușit!...

Devine activă, împingându-se cu curul în pula mea, apoi, după nici măcar un minut, iar tremură, se contorsionează și scoate un:

-- Ahhhhhhh!!!...

O țin de bucile curului și stau adânc înfipt în ea, însă, clar, nu asta-și dorește.

În sfârșit, iese din postura de pește și scoate și ea ceva cuvinte:

-- Nu te opri! Hai!...

Pompez așa la ea mai bine de juma de oră, timp în care nu mai știu de câte ori s-a bucurat de orgasme, apoi, brusc, își duce o mână la spate și mi-o proptește pe abdomen:

-- Gata! Lasă-mă să mă întorc!

Zis și făcut, O ajut să se întindă pe spate, apoi o prind de glezne și o ajut să-și proptească tălpile pe pieptul meu.

Intru, împingându-mă în același timp spre ea, făcând-o să se crăcească mult, mult de tot -- știu că poate și că nu o doare, doar că o umplu un pic cam prea mult, chestie care, periodic, o face să tresară -- o doare, acolo, înăuntru, însă nu la modul insuportabil.

Oricum, se adaptează, așa că iarăși o țin în pompe încă mai bine de treizeci de minute, apoi ies și-mi pun un prezervativ...

Comentează:

-- Să știi că nu este neapărat necesar. Nu sunt în perioada fertilă...

Din punctul meu de vedere, cum zic vorbitorii de limbă engleză: better safe than sorry!...

Îi spun și ei chestia asta -- nu comentează, ci doar zâmbește din colțul gurii...

O întorc iarăși în patru labe și i-o bag, luând-o imediat la pompe, apoi, în timp ce o penetrez destul de violent, îi proptesc și degetul mare la curuleț. Chestia asta, din ce-mi dau eu seama, o ajută să mai termine de două ori, apoi, în sfârșit, îmi vine și mie rândul...

În sfârșit, golit, i-o scot și mergem la duș.

De data asta, insist s-o spăl pe spate -- șamponez o lufă și o iau, metodic, la frecat, începând cu umerii și coborând ușor, până jos, la călcâie...

Toarce, ca o pisică mare ce poate să fie, mai ales când o ating pe bucile curului...

O simt că are ceva pe suflet, așa că o încurajez:

-- Hai, zi-mi, ce te frământă?...

Fără să mi se uite în ochi, îmi spune, cu o voce destul de reținută, timidă parcă:

-- Știi, la chestia asta ești mai priceput ca vară-mea!...

Eu, ce mai, să-mi cadă lufa din mână și mai multe nu!...

Ca să trec peste momentul care mă cam lasă în tot soiul de dubii, arunc și eu:

-- Pâi... trimite-o la mine, la specializare!...

O bufnește râsul:

-- Băăăăăi!... să nu audă aia, că la cum o știu, e în stare să vină!...