Coralia

--Mammmăăăăă!!! Ce planetare au alea!...

Sunt în mașină, la volan, iar alături de mine este Gore, amicul care se ocupă de întreținerea mașinii mele...

Nu este ea cine știe ce mașină, e o Dacie, că asta este epoca în care trăim, însă, sincer, la cât de bine este întreținut autoturismul, am curajul să mă bat, pe șosea, mai ales pe serpentine, cu alde Mercedes sau BMW!...

Și știu cu siguranță ce spun, că doar am ocazia să mă mai joc și cu câte una de-aia!...

Inclusiv amici din străinezia, când se urcă în Dacia mea, au tot felul de senzații -- că ce-i fac, de este atât de stabilă, de are un asemenea demaraj, chestii...

Adevărul este că Gore este un mecanic de excepție, tare priceput la fiare, plus că mai este și bine școlit...

Mi-a zăpăcit arcurile, amortizoarele, iar jantele sunt din aliaj, anvelopele de export, chestii...

Nici bujiile nu sunt autohtone, iar carburatorul are habar n-am ce modificări!...

Mi-a umblat și pe la culbutori, dar nu mă puneți pe mine să vă spun ce și cum, că... habar n-am!...

Eu, doar conduc, însă, fără vreun fel de modestie, o fac de la bine în sus!...

Îl zăpăcesc și pe el când vede cum reușesc să iau virajele fără să-mi derapeze roțile, sau, invers, dacă vreau eu, fac mașina să derapeze de zici că suntem pe gheață...

Dar, în fine, nu autoturismul este subiectul acestei povestiri!...

Îl știu pe Gore -- are el, acasă, o prietenă, aproape nevastă, însă, dacă vede o pizdă care-i place, nu o ignoră, indiferent cât cheltuie cu ea!...

E ahtiat să dea bani la femei, să cheltuie cu ele și, cinstit, mai are și de unde!...

Este în salopetă, că doar am ieșit din service, să facem o probă de traseu, cu mașina -- chestia asta îl cam stresează, însă nu rău de tot!...

Eu, sunt în ținută de stradă, însă, ca de obicei când merg la service, am, pe deasupra, un halat alb -- îmi feresc hainele, pe de o parte, iar pe de cealaltă parte, toți mecanicii, când mă văd, sunt plini de respect!...

Nu mă întrebați de ce, pentru că nu știu răspunsul la o astfel de întrebare!...

Îl întreb:

-- Ia zi-mi, nebunule, opresc?...

-- Hai să le futem! Pe care-o vrei?...

-- ... Pe aia mai zemoasă-n pizdă!... Dă-le dracului, că au ele grijă să ne aleagă, dacă reușim să ne facem lipeala cu ele!...

-- ... Băăăăăăiiiii! Am făcut cinci sute astăzi! Le arunc cu banii la picioare!...

-- Să nu te prind că aduci vorba despre bani!... Lasă-mă pe mine!...

-- ... Bine, încearcă, dar, dacă ratezi, să știi că vin eu cu banii!...

-- Tâmpitule, mai ai de dus bani și acasă, că o mai avea și boarfa aia de nevastă-ta nevoie, de una, de alta!... Trântorule!...

-- ... Gata!... Lasă-mă cu prostiile! Frânează!...

Pun, brusc, o frână de zile mari, cu derapaj controlat și mă apropii, periculos de mult, de bordură...

Gagicile, normal, sunt surprinse și speriate -- doar asta îmi și doream!...

Trag frâna de mână și sar din mașină.

-- Sărutmâinile, frumoaselor!

Alea, încă sub impresia lăsată de mișcarea bruscă a mașinii și de zgomotul produs de derapajul cauciucurilor, au ochii cam mari...

-- Haideți, fetelor, că nu e ceea ce pare!... Mergeți cu noi la o bere!... Facem noi cinste!...

Se uită, în continuare, cam într-o dungă, dar, în sfârșit, se pare că una reușește să-și revină:

-- Cum adică, la o bere, așa, pur și simplu?!?...

Profit de moment și mă prezint -- așa aflu că pe cea care-mi place mie o cheamă Coralia...

Între timp, Gore, băiat inteligent, se dă jos din mașină.

Se prezintă și el, le sărută mâinile, apoi le invită să ia loc.

Astea, destul de curve, probabil, nu dau semne că s-ar sfii prea tare...

Singura belea este că trebuie să găsesc o manieră de a gestiona situația -- pe Gore trebuie neapărat să-l duc înapoi, la service, să facă și el un duș și să se schimbe în haine normale, de stradă -- nu că dacă am merge undeva, așa cum e îmbrăcat, în salopetă, nu ne-ar servi ospătarii, însă-l știu cât de... pedant este...

Stabilesc traseul -- îl las pe el la service, iar pe fete le duc la o cârciumă din apropiere, unde, știu sigur, toată lumea îl știe pe Gore...

Ăsta, când începe să scoată bani din buzunar, scoate, nu se-ncurcă!...

Comand berici și niște alune.

Cică n-au alune!...

Bag și eu un text:

-- Când o auzi Gore că n-aveți alune pentru noi, nu cred că va fi foarte fericit!...

Brusc, ospătarul dispare...

Vine o fătucă, ne aduce berile, apoi, smerită, dispare...

Nu trece un sfert de oră, că apar și alunele, însoțite de explicația că ce aveau ei mirosea a rânced, așa că au făcut rost de altele...

În sfârșit, apare și Gore, cu părul încă ud, dar curat, îmbrăcat și parfumat -- mereu îi explic că nu este necesar să-și toarne un kil de parfum pe el, dar... nu vrea să mă asculte!...

Oricum, se pare că pe fete nu le deranjează...

Cum vede ce avem pe masă, se supără -- că unde sunt friptanele, că doar suntem la cârciumă, nu pe câmp!...

Fac și eu un spirit de glumă:

-- Ce-ai mă? A dat foamea-n tine?!?

-- ... Pâi da mă!... Că eu am muncit! N-am fost trântor, ca tine!...

În fine, comandă serioasă -- mici la greu, friptane, cartofi prăjiți, salate, chestii...

Tot el, că... unde e salamul, brânza, cașcavalul și... tot așa!...

Aleargă ospătarii, de zici că sunt sateliți!...

Normal! Doar toți își întrețin mașinile la Gore!...

Eu, ca de obicei, mă distrez, doar că fetele sunt, deja, lafel de uimite ca atunci când am frânat, în derapaj controlat, lângă ele...

Văzând că e rost de potol, la greu, îi fac semn ospătarului și-l întreb dacă are vin de-ăla, de care-mi place mie, roșu și sec...

Gore se crispează -- știe că beau, apoi mă urc la volan, însă, tot atât de bine, știe că, până și beat fiind, sunt cel mai disciplinat conducător auto!...

Mă tot fute la creier că el are relații la miliție, însă... nu și pentru alcool...

De parcă eu aș avea nevoie de relațiile lui!...

Nu era așa, însă, de când a văzut ce frumos știu eu să sudez, niște gratii de la ferestrele lui, de la casa lui de la țară, fără să fi făcut vreodată chestia asta, înainte, are un anumit respect pentru mine, de mă face să mă simt precum tătuca Stalin...

Fetele, Coralia și Antonia, nu mișcă-n front -- pur și simplu, fac față situației!...

Cică lucrează undeva -- habar n-am unde!... Oricum, ca tot românul, sunt și ele în câmpul muncii!...

Nu sunt curve, adică în sensul că s-ar fute pe bani -- sunt și ele femei normale, cu nevoi, cu pretenții, cu chestii și trestii!...

Antonia se dă în stambă, că tac-su e maior de miliție...

Îl las pe Gore s-o ia în primire, să-și bage el pula-n fata milițianului...

Mie, oricum, îmi place de Coralia...

Cu un păr șaten deschis, atârnându-i până peste umeri, cu o față curată, frumos conturată și proporționată, cu niște ochi căprui inspirând nevinovăția, cu niște sâni, sigur micuți, în rest, cu un corp bine proporționat...

Sincer, nu mă dă pe spate, mai ales că aseară, întâmplător, am avut parte de un futai greu, de milioane...

Oricum, e limpede că fetei îi place de mine, iar la mine, cu siguranță, reciproca este valabilă!...

Îl las pe Gore cu Antonia la mă-sa acasă -- că doar nu era să-l duc la nevastă-sa -- apoi merg la mine.

Coralia este o femeie dulce, dulce de tot, dar... este pe ciclu!...

Oricum, se sacrifică și-mi suge pula, să nu mă lase cu coaiele umflate, după cum se exprimă...

Vorbind, la o țigară și un pahar, de una, de alta, aflu că e... procuroare -- procură, ba una, ba alta, funcție de cererea pieții!...

Bișnițăreasă în toată regula!

Atunci, că astăzi, e... om de afaceri!...

Văzând ce scule muzicale am, chiar se oferă să-mi facă rost de ceva casete și benzi, Agfa și TDK...

Am și eu, normal, relațiile mele, dar, cum prețul este corect, de ce nu?...

Până la coadă, cum pe muie nu cere bani, de ce să nu facem și ceva tranzacții comerciale împreună?...

Se cam dă lovită-n haripă când îmi vede barul, cu tot soiul de băuturi -- mi-e clar că o mănâncă-n părțile moi să afle cum reușesc să fac rost de ele!...

Tot ce sper este să nu fie vreo vânzătoare de ponturi, să mă trezesc că apar niște tipi, în absența mea, să-mi elibereze apartamentul de mobilă, muzici și ce-or mai găsi...

Mor, când e vorba de Gore și de situațiile în care, cu voia mea, mai mult sau mai puțin, mă implică...

Dar, să fim serioși, că nici eu nu sunt vreo ușă de biserică!...

Coralia îmi promite că-și face apariția în trei zile, cu ceva benzi și casete, plus că... termină și cu ciclul, până atunci...

Peste trei zile, ne întâlnim, toți patru, adică inclusiv Gore cu... Anafura lui, cum îi zic eu, la el, în față, la service.

Băieții, colegii lui, cam lasă să se vadă cum le curg balele...

Toți au, pe acasă, sau prin diverse părți, femei de femei, dar asta nu înseamnă că s-ar da în lături de la vreo prospătură!...

Bagabonți, ce mai!...

Ajunși la mine, nu apuc să dau bine drumul la muzică, să aduc ceva drink-uri, că Gore-i dă jos chiloții Anomaliei și, stând pe fotoliu, o lasă să-l încalece...

Sincer, scena în sine nu mă incită, nu mă excită, nu mă de nici un fel!...

Coralia, în schimb, deja este cu degetele de la mână undeva, adânc, sub chiloți!...

Mi se apropie de ureche:

-- Băiiiiii!!! Ăștia se fut!...

Nu, că eu nu m-am prins!...

Ce să-i răspund?

-- Dă-ți chiloții jos și treci, în pula mea, călare pe pulă și fă-ți treaba, boarfă mică!...

Știu ce e-n capul lui Gore, însă mie, sincer, nu-mi surâd astfel de chestii -- dacă vrea, n-are de cât să și-o ia pe Coralia și s-o fută în toate amigdalele, însă nu la mine acasă!...

Oricum, omul mă simte, așa că și-o ia pe Anomalia, cheamă un taxi și se cărăbănește, habar n-am unde...

Coralia e o dulcică -- prestează, oral, anal, vaginal, însă nu e vreo zmeoaică!...

Oricum, ne reîntâlnim, periodic -- ea vine cu discuri și casete, iar eu, cu banii...

Muia, pizda, curul, sunt bonus!