Elvira

Povestire cu final neașteptat -- de fapt, la care nici măcar eu nu m-am așteptat!...

Habar n-am ce m-o fi impulsionat să dau curs invitației lui Titi...

Fiind prima dată când merg la curs, nu mă costă nimic și, auzind perorația barosanului, sunt convins că nici nu o să mai vin...

Mă ia cu ascensiunea cu trei prize obligatorii, chestii, socoteli, pe care eu deja le știu...

E un tip micuț de statură, alpinist de renume, însă eu, spre deosebire de Titi, nu sunt căzut nici în cur și nici în limbă după personaj!...

Nu pot însă să n-o observ pe farfuza cu părul roșcat, cu ochii ăia verzi și focoși pe care se zgârcește să mi-i arate prea des, cu lăptăriile alea care nu i se revarsă pe pupitru însă, clar sunt bine așezate la locul lor și sigur bine dezvoltate, iar ca să fie tacâmul complet, face ea ce face și se ridică, deplasându-se suav spre ușă...

Dispare, însă în cinci minute este înapoi.

Râd, în sinea mea: s-a pișat pe ea, doar ce m-a văzut!...

Sunt suficient de matur ca să-mi dau seama că s-a deplasat doar ca să fie sigură că am văzut... „marfa"!

Este, într-adevăr, de calitate! Are ce arăta!...

În fine, după vreo oră și jumătate de povestiri cu flori de colț, crevase, piscuri și tot felul de crăpături, ne dă și proful liber -- eu, sincer, n-am în cap decât o singură crăpătură, care, sigur, n-are legătură cu alpinismul, drumețiile, botanica și așa mai departe!...

Titi nu-i tâmpit și mă mai și cunoaște, așa că-mi șoptește:

-- Vezi că-i măritată!...

Interesant!... Întreb:

-- Soțul e în sală?

-- Nu, el nu participă...

Nu simt nevoia să spun decât atât:

-- Idiotul!...

Cum să lași, femeie frumoasă, bună de pulă ca la balamuc, sigur curvă, să participe la chestii de-astea?!?...

Mai târziu aveam să aflu că-i despart douăzeci de ani!...

Deocamdată n-am eu idei de căsătorie, însă sigur îmi propun să nu mă pună aghiuță să mă potcovesc cu vreo foamfă cu mult mai tânără decât mine!...

Revenind la evenimente, trebuie să recunosc că Titel e tare.

Se repede la gagică, o prinde de mână și, cu dezinvoltură, mă prezintă:

-- Hai să-ți fac cunoștință cu un foarte bun prieten de-al meu!...

Este rândul meu să simt nevoia să mă piș -- fata asta are o mână atât de fină încât te duci cu gândul că, ore bune din zi, face baie în lapte, ori în sloboz!...

Când fac gestul, deja prea rar uzitat, de a mă apleca să-i sărut mâna, mi se umplu nările cu un parfum fin, habar n-am de ce fel, dar... parfum!...

Mă dă și pe mine politețea și inițiativa afară din sistem, așa că lansez invitația să mergem la o cafea, un ceai, o bere, un coniac, ceva...

Titi/Titel e rău de-a dreptul sau, altfel spus, tranșant, obraznic chiar:

-- Hai, terminați cu prostiile!... Mergeți voi, că doar n-aveți nevoie de însoțitor!...

Elvira, că așa o cheamă, izbucnește:

-- Dacă nu te-aș ști cât ții la Ioana, zău că ți-aș face și ție rost de-o parteneră!...

Titi n-are cuvinte, sau, pur și simplu, nu vrea să comenteze.

Tot Elvira:

-- Dacă, vreodată, cine știe cum, am o tipă numai bună pentru tine!...

Zâmbește, larg, apoi mă ia de braț și-mi spune:

-- Hai, dragule! Trebuie să ne grăbim! Cu mine, tot ce faci trebuie să faci în viteză!...

Râde un pic, apoi rămâne cu un zâmbet înfloritor pe față...

Eu, sincer, sunt deja căcat pe mine!...

Asta însă nu înseamnă că tac:

-- Ela -- pot să-ți spun așa?...

Mi se uită-n ochi mimând uimirea:

-- Nimeni nu m-a strigat așa, niciodată!...

Îi zâmbesc:

-- Și-ți place?...

Mă pironește în continuare cu privirile:

-- Zi-mi cum vrei, dar... hai să mergem! Trebuie să ne grăbim!... Ți-am spus!...

Cum menționam mai devreme, n-am gândul decât la crăpătură -- acea crăpătură -- însă, cum îmi place să mai și risc, o iau tare:

-- Azi, că e târziu și ești așteptată acasă, mergem la o cafea, sau coniac, sau și una și alta... În rest, doar nu s-au băgat zilele-n sac!...

Nu mi se mai uită în ochi, dar nici nu tace:

-- Ești un tip orgolios!... Sunt sigură!...

Nu tac:

-- Sunt cum sunt!... O să vezi!...

Găsim, relativ repede, un loc unde să ne așezăm hoiturile la o masă, apoi, încet-încet, în fața paharelor de coniac, am ocazia să aflu că gagica e și deșteaptă și nici nu a considerat biblioteca vreun loc unde se ascund monștrii!...

Mă face praf cu câtă cultură poate să aibă-n ea!...

Gata, nu mai pot!... Îmi bag picioarele:

-- Și zi-mi, frumoaso, cum de te-a prins sosul?!?...

Prinde imediat șpilul:

-- Sosul mi-a fost profesor în facultate -- e un tip extraordinar!...

E clar că m-a prins pe picior greșit, ori, cine știe, am eu o zi mai proastă. Continuă, însă nu mai zâmbește:

-- Are o problemă, de natură tehnică, dacă vrei, așa că de-aia sunt aici, acum, cu tine!...

Ce să zic, din două vorbe m-a și făcut taur comunal!...

Recunosc, sunt blocat, iar ea se precipită căutând ceva în poșetă -- plânge...

Ce să fac, să plâng și eu cu ea?!?... Aș face-o, dar nu-mi vine!...

Tot ea:

-- Îl iubesc, la nebunie!...

Sunt siderat, recunosc! Mi s-a dus dracului și cheful de crăpătură și, în general, orice chef!...

Noroc că mă ajută ceasul! Trebuie să plece acasă!...

A doua zi, la birou, mă trezesc cu un telefon de la Titi...

Ăsta e direct:

-- Băăăăăăă!!! Tu ești tâmpit, sau nu-ți place fata?...

Are dreptate -- m-a impresionat atât de tare povestea ei, încât am omis să-i dau numărul meu de telefon, sau să i-l cer pe-al ei!...

Îmi dictează numărul ei de la birou, cu interior cu tot, apoi, cu dezinvoltură, ca să mă simt perfect, îmi aruncă un:

-- Du-te dracului!...

Închide...

Tot sunt cu notița cu numărul de telefon al Elvirei în față -- sun.

Dau de-o Elviră rece -- ce rece?!?... Sloi!...

Dau să zic pa și să închid, dar mă oprește -- îmi cere numărul de telefon.

Gata!... Nu mai pot!... Pun iarăși mâna pe telefon și o sun pe Claudia -- am nevoie, urgent, de un futai!...

Trec prin centru, o culeg pe Claudia, apoi acasă!...

Claudia este blondă, silfidică, yoghină, frumoasă foc și prietenă cu mine de vreo cinci generații, sau mai mult!...

O iubesc ca un nebun, dar nu în felul acela...

Pentru mine, cel puțin, ar fi shrink-ul perfect!...

Pot face orice -- să mă îmbăt, s-o fut, s-o chinui -- dar nu-mi stă-n fire -- să-i povestesc orice și despre oricine!...

De multe ori o „alint", spunându-i că e... securistă...

Poate că e, însă pe mine chiar că nu mă interesează!...

Nu, n-am luat-o de nevastă!...

Poate că ar fi trebuit s-o iau de mamă, însă o am pe maică-mea, pe care o iubesc ca pe ochii din cap!...

Cu Claudia treaba-i simplă -- mi se uită-n ochi, apoi, expert, îngenunchează în fața fotoliului meu, îmi dă jos pantalonii, chiloții și-mi ia cariciul în gură...

În cinci minute sunt terminat -- mă știe atât de bine!...

Mă face oricând, oricum, apoi mi se uită în ochi, cu ochii ei mari și albaștri...

-- Hai, căluțule, zi-mi ce-ai pățit!... Sper să fie ceva serios, că aveam atâta treabă la birou!...

Unde mai pui că nici nu pot să mă joc cu ea!... E la ciclu și nu acceptă nimic!...

Trecem la povești -- eu mă descarc, iar ea, ca de obicei, mă înțelege!...

Habar n-am când și cu cine se va mărita femeia asta, însă, sigur, dacă omul ăla nu o va trata cum trebuie, cu siguranță, dacă aflu, va avea de-a face cu mine!...

Nu am nici frați, sau surori, dar fata asta mi-e ca o soră, doar că facem chestii de-alea care s-ar chema incest!...

Sună telefonul.

Îi fac semn Claudiei să răspundă -- este singura femeie pe care o las să răspundă la telefonul meu!...

Nu mă interesează cine mă sună!... Maică-mea o cunoaște prea bine pe Claudia, iar în rest, poate fi oricine!... Nu-i convine, ciao, auguri!...

Este Elvira -- îmi pasează telefonul iar ea pleacă la baie -- cică nu-i place să-i miroasă gura a pulă!...

Revenită din baie, Claudia e un pic contondentă:

-- Băi, parașuta asta... Ia-o, fă-i ce știi, dar nu te lăsa afectat!... Dacă, într-adevăr era așa îndrăgostită de boșorogul ei, își băga maiul în pizdă și tot nu se ducea cu altul!...

Peste punctul de vedere al Claudiei nu pot să trec!... Știu că e sinceră și mai știu și cât poate fi de deșteaptă!..

Plus că... e femeie!...

Pleacă, nu înainte de-a-mi spune că, imediat după ciclu, îi datorez douăzeci și patru de ore, doar ale ei!...

Eu, cu ea, stau, dacă vrea și patruzeci și opt, sau chiar o viață!... Doar e Claudia!...

Necazul e cu maică-mea... Când suntem doar noi doi, din târâtură parșivă și securistă n-o scoate!...

Deh, să nu uităm că și mama e femeie, iar în situația de față își apără puiul!...

Mi-e tare bine cu Claudia, dar are și ea părinți, obligații, chestii, iar dacă apare Elvira, doar n-o s-o pun pe Claudia să aștepte în bucătărie cât o „rezolv" eu pe foamfă!...

Elvira intră, dezinvolt, în apartament, dar o scap repede de atitudine -- o iau, cu o mână și o ajut să cadă-n genunchi, în timp ce cu cealaltă umblu la șliț, eliberându-mi pula din strânsoare...

Sunt futut, golit, că doar și-a făcut Claudia treaba, așa că pe Elvira, Ela cum îi spun eu, o așteaptă momente grele!...

N-am nimic cu femeia, că doar nu m-a supărat cu nimic, dar tot i-o dau în gât până o apucă grohăitul!...

O fut în gât, cât și cum vreau eu, până-mi dau drumul la sloboz!...

Ce este de apreciat, textura pielii femeii!...

Are fata asta niște mâini, cum vă spuneam, superb de fine!...

După ce mă golesc, văzând-o că are probleme, o conduc la baie -- fiind prima oară la mine, e clar că nu cunoaște geografia locuinței!...

Dacă tot orăcăie pe acolo, profit de pauză și-i prepar o citronadă.

O aștept, liniștit, în fotoliu, cu paharele cu citronadă pe tăviță...

Era ea cam contondentă, însă faptul că o aștept cu ceva pare s-o „înmoaie"...

Zâmbește, apoi se uită urât:

-- Hai că... mi-ai făcut o primire!...

Nu mă șifonez. Îmi aprind o țigară:

-- Doar scopul vizitei tale e... pula!... Nu asta mi-ai zis?!?...

O văd că se crispează:

-- Să știi că pot să și... plec!...

Mă umflă râsul și-o dau cotită:

-- Femeie, tu ai venit să te fuți, sau ca să ai de unde să te cari?!?...

Își ia poșeta și, țâfnoasă, pleacă spre ușă.

Eu, politicos, o conduc.

Imediat ce iese din casă, îi arunc un „sărutmâna" apoi închid ușa.

Revenit la mine-n fotoliu, o sun pe Claudia...