Gabriela

Gabriela

Nu știu de ce, dar, uneori, îmi tot fug ochii pe marginea drumului, mai ales când observ purtătoare de fuste, rochii, sau, pe corecte, pizdă, în general. Nu știu dacă este defectul meu, sau toți bărbații suntem așa, chit că vrem, sau nu, să recunoaștem...

Am drum pe la un supermarket, însă doar pentru că știu că au oferte de mare caz la vinuri din podgorii renumite. Eu caut un Cabernet Sauvignon de Sâmburești. Nu pentru mine, ci pentru un prieten mult mai tânăr care, din ce a declarat, mai vrea un copil...

Iau fiola, o „ambalez" într-o pungă hoață, pentru „cadouri" și o arunc pe bancheta din spate a autoturismului.

Revenit pe drum, nu pot să nu observ, într-o stație, o tânără blondă, la sub un sfert de secol de viață, cu căștile în urechi și telefonul în ochi pentru că, deh, asta e generația!...

Dau semnal dreapta și opresc în dreptul ei:

- Unde vrei să ajungi, domnișoară?

Se uită, cirscumspectă, la autoturism, la mine, apoi, cu un soi de agresivitate:

- Ce te interesează pe dumneata?!?...

Mi-e clar, m-a băgat la categoria „boșo"...

Zâmbesc:

- Tu vrei o călătorie gratis, sau doar scandal?!?...

Mi se uită-n ochi, agresiv, apoi, brusc, o apucă mirarea:

- Șefule, nu pari de-ăia!... Ce-i cu matale? De ce-ai oprit?!?...

Zâmbesc, însă de data asta, afișând un aer gânditor:

- Puiule, eram pe aceeași traiectorie și, cum îmi plac fetele frumoase, am zis că... n-ar fi rău să te duc pe unde ai treabă...

Este circumspectă, în continuare:

- Ești... taximetrist, vreun uberist, ceva?...

Deja râd:

- Da, dar doar pentru gravide și femei cu copiii în brațe!...

Trage de portiera autoturismului și urcă. Mă amenință:

- Fii atent, că am șprei paralizant, așa că... vezi cum te comporți!...

Iar râd:

- Pui mic, nu poți să-mi dai cu așa ceva cât sunt la volan și cu mașina-n mișcare!... E cam... sinucidere!...

E dezorientată:

- Și... ce-o să se întâmple?...

Râd, în continuare:

- O să-ți pun mâna pe bulan, iar tu n-o să dai cu spray!...

- Să vezi ce trozneală-ți trag!...

- Pui mic, întâi de toate, hai să facem cunoștință, că așa-i civilizat!...

Așa aflu că o cheamă Gabriela.

Mă întreabă:

- Ce-ți veni să oprești?

- Dar ție, ce-ți veni de te urcași în mașina unui necunoscut?!?...

Stă un pic pe gânduri, apoi:

- Ești... suspect de... respectabil!...

Întreb, la mișto:

- Mașina, țoalele, sau eu?...

Se supără:

- Gata, oprește, că vreau să cobor!

Dau semnal dreapta și opresc. Se uită în jur, apoi la mine, ca la un nebun:

- Mă lași aici, în pădure, în sălbăticie?!?...

- Pui mic, te las unde-mi ceri!...

Se uită urât, apoi dă din ea:

- Vreau acasăăăăăăăă!...

Demarez. N-o mai bag în seamă. Ajungem la ea în zonă și, cu un pic de indicații, o las la poartă. Îi revine limbarița:

- Dă-mi numărul tău de telefon!

Iau și eu atitudine:

- Pui mic, n-ai ce face cu unul ca mine!...

Îmi răspunde cu un tupeu rar întâlnit:

- Tu ești Uber, iar eu... o să-ți fac chestii pe care, sigur, nevastă-ta nu mai știe să le facă, dacă o fi știut vreodată!...

Mă uit în ochii ei, căprui, apoi observ și părul, la rădăcini fiind, de fapt, brunet - e de-aia, „văcsită"...

Totuși, la cum arată și ce ani ne despart, mă hotărăsc să-i dau numărul de telefon. Nu-i proastă deloc. Imediat mă sună, deci se asigură că i-am dat numărul corect, apoi, cu lejeritate, un soi de siguranță, îmi dă instrucțiuni:

- E suficient să mă salvezi ca... Gabi, să nu intre nevastă-ta la bănuieli.

Râd:

- Da, nevastă-mea nu are altă treabă decât să-mi scociorască mie prin telefon!...

Râde și ea:

- Habar n-ai tu, chit că ești bătrân, cât de parșive pot fi femeile!...

Trebuie să recunosc că... insistența ei asupra faptului că sunt bătrân nu mă prea umple de încântare. Oricum, chit că i-am salvat numărul, n-am de gând s-o deranjez. În fond, am făcut și eu o faptă bună și am dus un copil acasă, în siguranță, cu confort asigurat. Hotărârea fiind luată, demarez și-mi văd de drum. Nu apuc să fac două viraje, că sună tirlifonul. Este Gabi:

- Auzi, am uitat să te întreb între ce ore pot să te textuiesc, fără știrea nevesti-tii.

Răspund prompt:

- Între opt și șaisprezece, cu excepția zilelor de vineri, sâmbătă și duminică.

- Dar unde lucrează nevastă-ta, de nu se duce vineri la muncă?!? Vreau și eu un post acolo!...

- Puiule, e program scurt, în sensul că pleacă acasă pe la paisprezece treizeci...

- Câhhhh! Nasol!... Ar fi fost mișto!... Mi-ar fi plăcut!...

Îmi vine o idee:

- Frumusețe, apropos de texte, vezi că eu, la volan, nu practic sportul. Dacă vorbim, fiind pe handsfree, no problem. Altfel, cu ochii în ecranul telefonului, în trafic, eu... nu servesc.

- Bine, tăticule - de fapt, bunicule!...

Mă gândesc s-o bag în pizda mă-sii, dar mă abțin. Tot ea:

- Hai că te-ai șifonat!... Este?...

Râd:

- Pui mic, nu toți reușesc să ajungă la vârsta asta, așa că... n-am de ce să mă șifonez...

- Eu vreau să mor de tânără!...

- Hauleo, soro!...

- Când văd femeile cu țâțele căzute, m-apucă scârba!...

Râd. Tot ea:

- Nici în chirurgie n-am încredere!...

- Ei, și?

- Și... mai bine moartă!...

Mă dă afară înțelepciunea din casă - pardon, mașină:

- Puiule, viața nu-i compusă doar din pula-n pizdă!...

Ea, râzând:

- Hai, bunicule, că mai știu și alții!... Oral, anal, chestii...

Mă învârtoșez:

- Ștoarfă mică, tu ai chef de mișto?...

După o pauză, îi revine glasul:

- Am chef de conversație!... Sunt o vorbăreață, să știi!...

Devin rău, sau miștocar:

- Și când o ții în gură, cum faci?

Iar e pauză, apoi:

- Las' că vezi tu!...

Apropiindu-mă de casă, o avertizez:

- Iubire, mai am puțin și intru în curte. Hai să bye!...

- Bye!... Mâine, te sun eu!...

A doua zi, corectă, fata mă sună:

- Ce mai faci și... ce fai maci?...

Recunosc, sunt surprins de limbaj - aveam senzația că este „rezervat" generației mele... Oricum, dacă tot sunt în joc, răspund:

- Mut fuște!...

Răspunsul este... habar n-am cum să-l calific:

- Muie-mi dai și mie?...

Răspund, politicos, ca s-o bag în boală:

- Iubire, deocamdată nici măcar nu ți-am sărutat mâna, ca să nu mai menționez alte părți componente...

- Lasă-mă, că știu că ești un domn... se vede pe tine...

Devin porc:

- Mânca-ți-aș pizda ta de curvă futăcioasă!... Mai sunt domn?...

- Poți zice ce vrei, că tot nu mă păcălești!... Ești un domn!...

- Bine, corcodușă mică!...

- Mă duci și pe mine în Pantelimon?

- Waw, tu chiar că mă luași de Uber!...

- Să vezi tu ce te iau eu de umeri!... Doar ți-am zis c-o să-ți fac ce nu ți-a mai făcut nevastă-ta demult!...

Devin serios:

- În „Pantilimon", unde?

- ... La spitalul ăla mare - nu știu cum îl cheamă...

- Îl știu, Sfântul Ioan, parcă...

- Mă duci? Te rog eu mult și frumos.

- Când vrei?

- Acum, poți? Nu te țin mult, doar să-i duc o ciocolată mătușii mele și plecăm. Faci, după aia, orice vrei cu mine...

Râd:

- Te scot la produs, pe centură, să-mi scot banii de benzină!

Râde și ea:

- Ți-am spus că m-am prins că ești un domn! Poți spune orice prostii vrei, că nu ține!...

Mă învârtoșez:

- Sugi pula?

- Like a real pro! Or better!...

Râde:

- Hai că ești în corzi!

O dau și eu pe „scheme":

- Puiule, eu, franceza, spaniola, italiana, poate și rusa, dar engleza...

Râde, cu poftă:

- Pe pariu că vorbești o engleză impecabilă!...

Iar râde:

- Habar n-ai tu cât de deșteaptă pot pentru ca să fiu, plus că mai sunt și curvă, târfă, futăcioasă, sau cum vrei tu să mă etichetezi, că nu mă supăr pe tine!... Doar ești bunic!... Libidinos, poate, dar... deloc prost!...

- Mâncați-aș pizda ta de curviștină!

- Mor de-acum de dor și poftă!...

- N-ai numai lindic, că mai ai și sfârcuri!...

- Abia aștept să mă cunosc cu pula ta!...

- Ce te faci dacă-ți mănânc sfârcurile?...

Râde:

- Dar ce, pula ta n-are cap?!?...

Se lasă o mare tăcere, apoi, tot ea:

- Bunicule, să nu crezi c-o dau pe gârlă, în populație... Habar n-ai tu cât e fațadă-n vorbărie, față de ce fac - de fapt, nu fac!...

O aud că plânge, discret. O întreb:

- Ești acasă?

După o pauză de înghițit sughițuri, răspunde:

- Îhâm.

- În douăj' de minute, ieși la portiță.

- ... Da, șefule...

Apar la poarta gagicii. Iese și urcă-n mașină, dându-mi instrucțiuni:

- Mergi drept înainte, apoi virezi dreapta și stânga, până-n câmp.

- Dar ce treabă avem noi cu câmpul? Ne apucăm de agricultură?!?

Mi se uită-n ochi, tot așa, cum o cunosc deja, cam agresiv:

- Dar cât crezi tu că vreau să mai aștept până să ți-o sug?!?

Sunt, recunosc, un pic debusolat:

- Parcă aveai o mătușă, într-un spital...

În timp ce, preluând inițiativa, este ocupată cu cureaua mea, cu nasturele, cu fermoarul, îmi comunică:

- Mătușa mea nu mai iese de-acolo... Are cancer.

O prind, brutal, de păr și o readuc în poziția clasică a pasagerului din dreapta:

- Pui mic, dacă tu crezi, în condițiile astea, că eu mai am iaurt în instalație pentru botul tău, scuze, dar ești într-o mare eroare!...

Ajunși la spital, îi dau zece lei portarului, așa că, brusc, își aduce aminte că mai „este" ceva locuri de parcare... La poarta instituției, gagica mă-ntreabă:

- Când ies, te mai găsesc?

Râd, chit că forțat:

- Dacă nu ești chioară și nu stai mai mult de două ore...

Se repede la mine:

- Mânca-ți-aș pula ta de barosan!... Țigancă mă fac!... Țiganca ta!...

Ricanez:

- Hai, ștoarfă mică, fugi la mătuși-ta, că n-am venit la bal!...

O las să coboare, apoi, parchez și, șontâc, șontâc, merg la un automat și mă „sinucid" cu un pahar cu o zeamă numită, cică, Capppppucccccinnnno!....

Fumez - de fapt, pufăi - vreo trei cigarillos, când apare și boarfa mea... Mă ia la ture:

- Șefule, nu credeam să mă aștepți!

Îi răspund, în silă:

- Te-nvârți în cercuri împuțite, my darling!... Ein man, ein wort!... Și mai dă-te-n pula mea de proastă!...

Iar se uită agresiv - nu zic că sunt nevinovat:

- Dacă nici acum nu mă fuți, eu, să știi, merg la voi la primărie și te reclam!...

Am mai auzit eu de una care i-a cerut permisiunea preotului și primarului să dea la buci cu alții, că n-o mai fute bărbatul, însă nu știam că fenomenul este atât de răspândit, plus că puștoaica asta, doar dacă pocnește din degete, sigur găsește cel puțin trei amatori dispuși s-o satisfacă în clipa respectivă...

Demarând, o întreb:

- Ia zi-mi, puștoaico, ai vreun loc preferat?

Râde:

- Da, pe malul mării!... Mă duci?

E momentul să râd eu:

- Câtă geografie ai învățat, puștoicuță mică?!?

- De ce?!?

- Cam cât crezi tu că ne ia ca să ajungem pe litoral și să ne mai și întoarcem?!?...

Se uită la mine cu o mină nevinovată:

- Hai, măăăăăi!... Eu doar mă gândeam la piesa aia antică, cu... la mare, la soare, fetițele sunt goale!...Doar ți-am spus că vreau să mă fuți!...

Mă iau de gânduri:

- Și... cam ce altceva mai vrei de la mine?

Este, clar, căzută pe gânduri, apoi își revine, făcând o față de cățel rugător:

- Să mă iubești, să mă bagi în seamă, să-mi dai importanță, chit că n-o am și n-o merit!...

Drace!... Asta, sigur, are probleme acasă!... Încerc s-o scot din... „transă":

- Pui mic, ești cea mai cea gagică pe care am cunoscut-o în ultima săptămână!... Ești o minune de femeie și-mi placi ca la balamuc, atât ca nepoată cât și ca târfă bună de pulă!... Mulțumită?...

Izbucnește în lacrimi și mi se lipește de piept, de ajung să am probleme cu mânuirea volanului...

Mai mult șoptit, îmi spune:

- Habar n-ai tu cât pot fi eu de chinuită!...

Caut un refugiu și, când îl găsesc, parchez, apoi, serios, uitându-mă-n ochii Gabrielei, îi spun:

- Copile, dacă e nevoie, pe bune, s-ar putea să pot să te ajut.

Iar aruncă din ochi cu lacrimile, de zici că-i fântână...

Mă „îmbârlig" și eu, că doar... oameni suntem:

- Iubire, hai că te ajut!... Orice-o fi!...

Mă strânge și mai tare-n brațe:

- Tu... doar fute-mă și fii barbar, că-n rest, fac eu față!...

Eh, futeți voi așa ceva!... Eu, „mare, gras și prost", nu sunt în stare!...

Sincer, habar n-am la ce soluții mă gândesc, dacă, de fapt, mă gândesc la vreo soluție!...

Analizând, n-am în cap decât pizdă!... Buci, mari și mici, lindic, chestii... Sunt un stricat ordinar...

Totodată, n-am de gând să mă ating de ea, în sensul „acela" decât după ce aflu ce necazuri are. Nu mai sunt eu tânăr, însă ambiția și încăpățânarea mi-au rămas...

Nu stau să vă plictisesc cu prostii psihologico-psihiatrice...

Fata, pe la paișpe coți, fată mare fiind, a dat la buci cu un vecin care, din păcate, îi era și coleg de școală.

Doar că n-a afișat la „gazeta de perete", că-n rest, toți elevii și profesorii au aflat „tărășenia".

Ca să fie totul „perfect", diriginta i-a chemat părinții la școală și i-a pus în temă... A urmat examenul ginecologic, circumspecția să nu fi rămas proasta gravidă, iar tac-su, care ținea, se pare, enorm la ea, s-a întors cu o sută optzeci de grade. Și, uite așa, a ajuns să trăiască în casă cu dușmanul. Partea și mai proastă este că nici mă-sa nu a dat vreun semn de înțelegere...

Singurul lucru care a ținut-o pe linia de plutire, a fost că, în continuare, a avut rezultate foarte bune la învățătură, mai puțin la sport, unde proful, un nemernic, a luat-o de-o parte și i-a comunicat că dacă nu se fute cu el, s-ar putea să nu treacă în clasa următoare...

La ora actuală, vecinul cel „guraliv" a devenit jandarm. Când are ghinionul să-l întâlnească, tipul o salută cu:

- Ce mai faci, guristo?

Apoi, râde ca prostul...

O rog pe „guristă" să-mi transmită și mie numele și prenumele acestui vecin și, dacă știe, de ce unitate aparține. Nu „desenez" aici cu cine iau legătura, prieten vechi, căruia îi povestesc „dixtracția"...

Ăsta, om serios, cu experiență și circumspect, se interesează, apoi, ca un cavaler ce poate să fie, plus că... poate, rezolvă problema.

Apare Făt Frumos la poarta Gabrielei cu un mare buchet de flori, înșirând, la nesfârșit:

- Sărutmâna, te rog să mă ierți!...

N-am apucat să menționez că fata, între timp, e studentă - n-are importanță aici, unde - și, tot așa, are rezultate de vârf.

După patru zile, mă sună Gabi, adresându-mi-se cu:

- Sărumâna!

Menționez că sunt cine sunt. Primesc replica:

- Sărumâna, boierule, n-am știut că sunteți așa barosan!...

Hait!...

Râd:

- Pui mic, te scot la o cafea?

Răspunsul vine fulgerător:

- Cu dumneavoastră merg și până la capătul pământului!...

Reacționez, sper eu, prompt:

- Iubire, termină cu prostiile, că doar nu suntem colegi de instituție!...

O simt, chiar și prin telefon, că se „adună"...

- Fac orice!...

Ne întâlnim.

Gata, s-a dus la vale orice chef aș fi putut să am...

Ce înseamnă și vanitatea!...

- Iubire, dacă zici că faci orice, mai întâi de toate revii la culoarea părului tău, aia originală!... Îmi plac blondele, nu neg, însă cele naturale!... În rest, încetezi să te mai razi sau epilezi pe muntele lui Venus, întrucât mie-mi plac femeile, nu fetițele!... În altă ordine de idei, să nu cumva să te prind că te droghezi!... Asta-i tot!...

Mi se uită în ochi, cu acea agresivitate specifică, însă nu spune nimic. Probabil că nu o să aflu niciodată la ce s-a gândit...

Probabil că sunt... lup moralist:

- Gabriela, adună-te, pune-te-n ordine, organizează-te cum trebuie... Prostul ăla n-o să te mai deranjeze, decât dacă vrea să rămână fără loc de muncă și, cel mai probabil, să și mănânce o bătaie bună...

Trec vreo două săptămâni, timp în care, cu toate „belelele" mele „conexe", numai la Gabriela nu mă gândesc, când, mă pomenesc apelat pe Messenger:

- Pot să vă deranjez?

Răspund, nervos:

- Da, iubito! Și pentru tine nu sunt nici ministru și nici vreun patron!...

- Vă rog să mă iertați!...

Clar, cu asta nu pot avea vreo relație...

În ciuda întregii tevaturi, este posibil ca, în viitor, să se nască vreo relație - nu știu!...

...............................................

Ne-am apucat de agricultură.

Suge pula, cum zicea odată, like a pro!...

Suntem în vecinătatea casei ei, în câmp. Am, așa, un sentiment de neliniște. Deh, instinctul...

Apare și confirmarea, în forma unui tractor cu nu știu ce utilaj atașat, care se apucă de treabă.

O întrerup pe Gabriela, chit că-mi plăcea ce-mi făcea, pornesc motorul și-o iau „la vale"...

Mă ia la ture:

- Ăla-i Nicu, ieșeam eu și-l trimiteam la mă-sa acasă...

Gata, trebuie să-i spun:

- Pui mic, eu încerc să te repar, să nu se mai uite oamenii în felul ăla la tine, iar tu, chit că, din rezultatele de la învățătură, ești deșteaptă, în chestia asta dai dovadă de... multă prostie!...

Este închiondurată rău de tot:

- Dacă m-au luat de curvă, n-o să mă spele nici Dâmbovița și nici Dunărea!...

Mă gândesc un pic, apoi:

- Corcodel mic, după ce termini cu studiile universitare, îți iei un serviciu și te muți cu chirie în București - oraș mare, chestii, îi lași dracului să zică și să gândească orice despre tine...

Chiar că devin bunic, sau unchi, sau nu se știe ce...

Cu o bucurie nejustificată, mă simt de parcă aș fi părintele acestei fete...

Nu sunt sigur, însă este posibil ca această povestire să aibă și o continuare.