Hortensia

Evenimentele fiind adevarate, unele nume si locatii s-ar putea sa fi fost schimbate.

Dr_Vlad, multumesc ca v-ati facut timp sa parcurgeti textul inainte de a fi publicat.

Doamne, e atat de cald!

Soarele pare sa fie intaratat rau -- arde, pur si simplu!

Terasa este plina, iar mie mi-e o sete de zile mari.

Nici o masa libera!

Observ, totusi, intr-un colt umbrit un scaun liber.

Masa este ocupata de trei persoane -- un domn si o doamna, probabil parintii si o domnisoara, probabil fiica celor doi...

Sincer, urasc ideea de a intra cu bocancii in intimitatea unei familii, insa, cum observ tot asteptand sa se elibereze un loc, tipii nu se obosesc sa faca conversatie...

Pana la urma, ce naiba!

Este un local public, fara mari pretentii, iar mie mi-e sete de crap!

In sfarsit, imi iau inima-n dinti si ma indrept spre masa lor, salutand politicos si cerand permisiunea sa ma asez...

Cei doi mai in varsta imi zambesc si ma invita sa iau loc, in timp ce tanara domnita isi vede linistita de farfuria ei...

Le multumesc si iau un loc.

Ca de obicei, mai ales cand ti-e sete, berea cea rece -- sper -- se lasa asteptata mai bine de zece minute inainte de a-si face aparitia pe masa mea...

Am grija sa rog, din timp, sa mi se mai aduca una.

Cand apare si cea de a doua bere, ospatarul aduce si o nota de plata, pe care o lasa in fata tipului.

Dupa cinci minute, revine, ia banii, inclusiv bacsisul, multumeste si se retrage.

Omul se ridica, o ajuta si pe doamna sa faca acelasi lucru, apoi saluta politicos si... pleaca!

Culmea, ca si cea care credeam ca le este progenitura le zice larevedere...

Ma uit la ea, cu mai mult curaj de data asta si-i observ parul blond, ochii albastri, fata frumoasa, pielea fina, fara machiaj, cei doi sani minunati, sfarcurile ce se itesc de sub textura tricoului alb -- este limpede ca nu poarta sutien, insa, sincer, credeti-ma, nici nu are nevoie!

Restul nu se poate vedea, fiind sub masa...

Termina de mancat, isi aprinde o tigara si soarbe din bere.

Eu n-am comandat nimic de mancare -- e prea cald, din punctul meu de vedere...

Trec vreo cinci minute pana cand, in sfarsit, imi fac curaj si incerc sa demarez o conversatie.

- Imi cer scuze, dar credeam ca cei doi care au fost aici, la masa, sunt parintii tai...

Fata se uita la mine, aratandu-mi clar, din priviri, ca realizeaza ca vorbesc cu ea, apoi imi comunica, in franceza, ca... ea nu intelege romana...

Pai, hai ca-i bine! Ii explic ca vorbesc mai multe limbi straine, printre care si franceza.

Incep sa rad, explicandu-i, de data asta in franceza, cine am crezut ca sunt cei doi.

Ma lauda ca vorbesc bine frantuzeste, iar eu simt nevoia sa ma laud ca, la engleza, stau si mai bine...

Se entuziasmeaza, spunandu-mi ca engleza este singura limba straina pe care o cunoaste si ca, daca n-am nimic impotriva, mi-ar fi recunoscatoare daca am continua conversatia in engleza, ca sa se mai perfectioneze si ea...

Intr-adevar, are nevoie sa se mai perfectioneze, mai ales ca... engleza vorbita de ea are un puternic accent frantuzesc...

Cum apare ospatarul, ii mai comand doua beri, apoi incep sa-i povestesc Hortensiei, pentru ca asa o cheama, cum, pe vremea cand inca eram elev de liceu, noi, copiii, ne tot vaitam ca ce greu, daca nu imposibil, ne este noua sa invatam frantuzeste, intrucat toti eram "specializati" pe limba engleza...

Ii povestesc cum, proful nostru de franceza, un bine cunoscut Don Juan daca e sa ne luam dupa barfele fetelor, a inceput sa ne vorbeasca, timp de vreo zece minute, intr-o limba engleza impecabila.

Din clipa respectiva, eu, cel putin, mi-am jurat sa-l fac pe dracu-n patru si sa invat franceza corect, cum trebuie...

Poate ca mi-am ratat menirea, poate ca trebuia sa ma fac profesor -- incep s-o corectez pe biata Hortensia la fiecare fraza.

Culmea, nu se supara, ba chiar se dovedeste a fi foarte atenta la ce-i spun.

A terminat sociologia, este membra a Partidului Comunist Francez, ceva de genul asta si a venit in Romania la nu stiu ce schimb de experienta...

Este interesata sa vada cum se traieste in "inima" comunismului...

Din pacate, translatoarea ei, o tanara studenta, a trebuit sa plece urgent in provincie, intrucat, se pare, bunica ei este pe moarte, asa ca astazi, cel putin, este "lonely"...

Ii explic diferenta dintre "lonely" si "alone"...

Izbucneste in ras, apoi imi spune, in franceza de data asta, fixandu-ma cu privirea, ca, de fapt, fara sa vrea, mi-a spus adevarul...

Chiar ca se simte singurica!...

A sosit la Bucuresti cu vreo zece zile in urma si, de atunci, a tot avut intalniri oficiale, insotita fiind de translatoarea ei si putand sa simta, din plin, ca oamenii cu care s-a intalnit au fost atenti mai mult la ce sa nu zica...

Suntem in epoca lui Ceausescu, iar oamenii sunt atenti la ce vorbesc...

Realizez ca nu se poate sa fi fost lasata asa, de capul ei, ma gandesc la legislatia noastra, la interdictia de a vorbi cu strainii, insa, in fond, daca asa s-a nimerit, suntem amandoi comunisti, doar ca din tari diferite...

O scot eu, in vreun fel, la capat -- doar nu pot lasa frumusete de fata sa se plictiseasca, singura, intr-un oras strain...

O intreb daca gazdele ei s-au gandit sa-i arate parcurile capitalei.

Raspunsul este negativ.

De fapt, imi povesteste ca nu cunoaste decat cateva strazi din jurul hotelului -- in rest, in viteza masinii, n-a apucat sa vada mare lucru...

Cerem notele de plata, achitam, apoi pasim pe trotuar, in fierbinteala asfaltului, de zici ca or sa ni se topeasca talpile de la incaltaminte...

Nu stiu cum se face, insa nu trece nici macar un minut si... apare un taxi liber...

Nu sunt prost, insa nici nu mi-e frica -- in fond, am intrat in hora, trebuie sa joc...

Ridic mana si taxiul, prompt, se opreste langa noi...

Il salut pe sofer, care arata a orice numai a sofer nu, apoi il rog sa ne duca la parc.

Ajunsi la parc, o iau pe Hortensia de mana -- nu protesteaza -- si o conduc spre debarcader.

Vaslesc, ducand barca inchiriata undeva, in mijlocul lacului.

Pur si simplu, o intreb pe Hortensia daca e constienta ca este urmarita -- eu, deja, realizez ca nu suntem "de capul nostru"...

Pufneste in ras si ma intreaba:

- Adica, vrei sa ma faci sa te cred ca tu nu faci parte din echipa care sta pe coada mea?!?

Practic, ma abtin de la vreun raspuns, asa ca Hortensia incepe sa-mi povesteasca cum i s-a explicat, de catre traducatoare, ca va fi "preluata" de cineva care sa aiba grija de ea...

Aha! Deci fata ma crede cu totul altcineva decat sunt!...

Ii explic ca, in cazul de fata, singura vinovata de intalnirea noastra este doar... intamplarea...

Mi-e clar ca nu da doi bani pe explicatia mea, asa ca ma hotarasc sa vaslesc inapoi la mal si s-o conduc pe fata la hotel, apoi sa-mi vad de ale mele...

Nu apuc sa pun mana pe vasle, ca Hortensia se ridica in picioare, intr-un echilubru destul de precar, isi scoate, rapid, tricoul, apoi isi da jos fusta si... sare in apa lacului!

La naiba! In lacul asta, scaldatul este interzis!...

Degeaba-i explic, ca Hortensia imi rade in fata spunandu-mi ca asteapta autoritatile sa vina si s-o... aresteze...

Rahat!

Mi-e clar ca suntem urmariti, atat de pe mal cat si de pe lac -- in ce nebunie m-am bagat!...

In timpul asta, fata imi tot povesteste ce bine se simte -- cat de buna este apa...

In fine, daca asta este atitudinea comunistilor francezi, imi place...

Dupa vreo douazeci de minute, timp in care Hortensia se delecteaza cu racoarea apei, in timp ce eu ma tot astept sa fim abordati de cine stie cine, fata se hotaraste sa revina in barca...

Ma intreaba, amestecand engleza cu franceza -- nu stie cum ii zice la insula in engleza -- daca putem sa mergem pe insula din mijlocul lacului...

Insula este pustie, neexploatata si inchisa accesului publicului.

Ajunsi acolo, leg barca si ne strecuram printre tufisuri pana intr-un luminis, unde ne intindem pe iarba.

Confirmarea ca insula este pustie ne vine de la un sarpe de apa, care, evident deranjat de prezenta noastra, se straduieste sa dispara -- Hortensiei nu-i este frica de serpi...

Isi da jos chilotii si-i intinde pe o creanga, sa se usuce.

Acuma, n-aveti decat sa va uitati la mine, un tip in jeansi si o camasa cu maneca scurta, langa o tipa complet dezbracata...

Ma caznesc sa zic ceva, insa, sincer, ma simt depasit de situatie...

Se pare insa ca Hortensia n-are astfel de probleme -- ma apuca de cureaua de la pantaloni, ma trage spre ea, apoi ma incurajeaza sa-mi dau jos hainele, pentru ca imediat dupa, sa-mi ia pula-n gura...

Frate, dar ma suge!

Mainile mele sunt pline cu pletele ei, in timp ce o fac sa ia mult, mult, mult mai multa pula-n gura, pe masura ce secundele trec...

E "sportiva" fata, nu protesteaza, ci doar inghite, chiar daca, de la un moment dat, mi-e clar ca are dificultati respiratorii...

Nu stiu de ce, dar cu toate tufisurile si copacii din jurul nostru, am sentimentul acut ca suntem urmariti...

Ma straduiesc sa-mi mentin erectia -- ii scot pula din gura si o intreb direct:

- Ma lasi sa te fut?

Sare pe mine, ma face sa ma intind pe spate, ma incaleca, si-o baga rapid in pizda, apoi imi spune cateva cuvinte in franceza, probabil in dialect, ca nu pricep nimic...

Tot bombane, uitand complet de engleza sau de franceza literara...

E o dulcica!

Se misca "de milioane"! E plina de energie, hotarare, pasiune...

Doamne! Ne simtim atat de bine!...

Isi da drumul, tremurand si uitandu-se in ochii mei de parca ar vedea acolo harta lumii...

Dupa vreo douazeci de minute si vreo cinci orgasmuri din partea ei, imi aduc brusc aminte ca stau intins pe iarba, pe spate, probabil la dispozitia a mii de furnici si dracu' stie ce alte insecte...

O fac sa se opreasca si schimbam pozitia.

O iau pe la spate...

Sincer, sunt tare atras de gaura curului ei, insa sunt constient ca ne aflam pe o insula realmente pustie, fara macar, cel putin, un centimetru de hartie igienica...

Dupa ce-si da drumul si a sasea oara, simt ca sunt si eu aproape, asa ca ma intreb daca "sa am grija" sau sa las, pur si simplu, sa-mi curga slobozul drept in pizda ei minunata...

Mi-ar place, e drept, insa nu e genul meu sa fiu "magar si nesimtit"...

Pur si simplu o scot si-mi las sperma sa cada pe iarba...

In fond, imi aduc si eu contributia la buna crestere a ierbii...

Se pare ca Hortensia, savurand momentele, a pierdut startul -- ma prinde de mana si ma trage, energic, spre ea si-mi ia pula-n gura -- deja, tot ce poate sa mai faca este sa mi-o curete...

Intr-un final ma lasa, apoi face o chestie pe care, sincer, n-am mai vazut-o pana acum.

Se intinde pe spate, isi desface picioarele, apoi se apleaca si-si pune antebratul, aproape de cot, intre bucile pizdei, stergandu-se asa pana ajunge cu antebratul aproape de palma...

Isi prinde apoi bucile-n palma, pentru ca imediat dupa sa-si ia palma si degetele la lins si supt...

Nu pierdem timpul -- ne imbracam si mergem inapoi la barca, apoi la mal...

Hortensia insista sa mergem la ea la hotel, insa ii explic si eu ca e mai bine daca vine ea la mine...

Pana la urma, "cadem la pace", in sensul ca o conduc la hotel, sa se schimbe si, probabil, sa faca un dus, apoi ma va insoti oriunde consider eu...

Cunoscand regulile si mentalitatea, aleg s-o astept jos, in holul hotelului...

Receptionera, ca orice bagaboanta de informatoare din acele vremuri, este numai lapte si miere cu bagaboanta franceza, insa, imediat ce se inchid usile de la lift, face o fata de smochina si se uita la mine de zici ca vrea sa ma omoare...

Gagica, precis ca nu mai are mult si implineste patruzeci de coti -- imi vine s-o intreb daca e vorba de "datorie", sau de invidie ca boarfa franceza are parte de o pula tanara si viguroasa, pe cand ea, cel mai probabil, de pulica obosita a vreunui sef burtos...

In fine, probabil ca deja sunt in "cacat", asa ca evit sa-l imprastii, lasand-o pe vaca cu boii ei...

Oricum, stiu ca atata timp cat sunt in preajma frantuzoaicei, "baietii" vor sta cuminti, ca sa nu ne faca tara "de ras"...

Vad eu, dupa, cum ma descurc...

In mai putin de cinspe minute, Hortensia coboara, iese din lift si se arunca pe mine, dandu-mi cel mai original sarut frantuzesc despre care, in general, vorbim toti...

Chiar ma gandesc cate poze ni s-or fi facand, daca nu cumva suntem filmati...

Sa te tii intrebari dupa plecarea fetei...

Pur si simplu, ma distrez, de zici c-am luat-o razna...

Chiar imi amintesc de un tip care, dupa o aventura la mare, fiind luat in chingi de "ai nostri", s-a dus la ambasada si a gasit modalitatea sa o contacteze pe tipa si... s-o ceara de nevasta...

Imediat l-au lasat in pace, insa omul, revoltat, tot a ajuns in Belgia...

Ajunsi la mine, nu pierdem vremea -- suntem deja in pieile goale, in timp ce Joe Dassin ne face viata mai frumoasa, iar pula mea ii storceste cervixul cu entuziasm, mai ales ca, intre timp, am aflat ca pot sa ma slobozesc, linistit, oriunde vreau si am chef...

Chestia asta ma face sa nu "rezist" mai mult de un sfert de ora...

Ce ma distreaza este ca Hortensia vorbeste in engleza sau franceza tot timpul, mai putin in momentele de extaz, cand o da pe dialect -- nu mai inteleg nimic din ce spune, insa corpul ei "vorbeste" in limba universala a dansei intr-insa...

Seara pe la unsprezece, Hortensia ma roaga s-o duc inapoi la hotel.

A doua zi dimineata are nu stiu ce intalnire oficiala si trebuie sa fie odihnita si imbracata corespunzator...

Plecam pe jos -- are un soc -- habar n-avea cat de aproape este apartamentul meu de hotelul ei...

Ajunsi in holul hotelului, ne sarutam de "good nite", stabilind sa ne vedem a doua zi, tot acolo, la ora cinci...

Nu apuc sa intru bine in apartamentul meu, ca suna telefonul -- raspund -- e tata.

Imi cere sa merg la el acasa.

Ma conformez.

Il gasesc pe taica-miu cu o ceasca de ceai in fata -- este dusman declarat al consumului de alcool -- de fapt, drumurile noastre s-au cam despartit, inca de cand eu aveam numai paisprezece ani...

Pe scaunul de langa el mai este un tip, cam de aceeasi varsta si, culmea, destul de asemanator, atat ca fizionomie, cat si ca atitudine...

Nu se oboseste sa mi-l prezinte...

Oricum, daca sunt aici, e destul de limpede ca sansele ca sa fiu anchetat, arestat, sau dracu' stie ce, sunt minime...

Taica-miu, cu ochelarii pe nas, studiaza niste chestii care, de la distanta, par a fi fotografii...

Brusc, imi arunca peste masa o fotografie.

Suntem eu si Hortensia, in timp ce ne futem pe asa-zisa insula pustie...

Probabil ca baietii au instalate aparate de fotografiat comandate de la distanta...

Nu stiu ce fata am eu, ca n-am la indemana o oglinda, insa bosorogii, e clar ca se distreaza si se delecteaza cu futaiul nostru...

In doua vorbe, activitatea mea de la servici este suspendata, intrucat am de dus la indeplinire o sarcina de partid.

Dimineata, trebuie s-o iau pe tovarasa venita din Franta si s-o conduc si indrum...

Mi se spune unde, ce si cum, apoi sunt trimis acasa sa ma odihnesc...

Imediat ce ies din camera, ii aud pe cei doi, razand in hohote...

Uneori, l-as omori, dar e... tata...

La opt dimineata sunt in holul hotelului, rugand o receptionera, de data asta numai lapte si miere, sa sune la camera...

Nu va spun ce fata face Hortensia, vazandu-ma...

Este atat de dezamagita, incat, zau, imi vine sa ma duc, sa-mi atarn o piatra de gat si sa sar in Dambovita...

Cum dracu' sa-i mai explic femeii ca, pe bune, treburile doar s-au "brodit"!...

Fizic, nici macar nu m-a atins, in schimb mi-am luat puli in gat si suturi in cur cam toata ziua...

Unde mai pui ca si tovarasii pe care i-am vizitat m-au tratat ca pe un outsider...

Deh, nu eram "de-al lor"...

Cand tocmai imi pierdusem orice speranta, ma pomenesc cu Hortensia ca se indreapta spre apartamentul meu...

Ma ia de coaie, la propriu, ferm, aproape dureros, fortandu-ma sa intru cu ea la baie...

Cat de frumos se vede apa udandu-i parul, in timp ce gura ei este plina cu pula mea...

Este probabil pentru prima oara cand spal o femeie pe cap, in timp ce ea este ocupata sa-mi suga pula...

Unde mai pui ca, din cand in cand, imi mai si baga texte, ba in engleza, ba in franceza.

Oricum, in sinteza, ca tot vrea sa-si perfectioneze engleza, cuvintele sunt cam astea:

- I am a slut, your slut, please use me and abuse me!...

Nu stiu cat de dur ma port, realmente, cu ea, insa, sincer, am si eu dracii mei...

Nu mi-a placut niciodata sa mi se amestece cineva in "afacerile" mele sentimentale sau sexuale...

De fapt, in timp ce-mi bag pula-n gatul Hortensiei, eu visez, cu ochii deschisi, ce-ar fi daca, pur si simplu, as fugi din tara...

Slobozul care-i umple gura fetei ma face sa revin la realitate...

Pare sa fie fericita -- e pentru prima data pe ziua de astazi...

Inghite, apoi ma ia la lins...

Bai, da' asta nu se mai opreste! Ma linge pe coaie, in spatele coaielor, pe cur, in gaura curului, apoi se arunca la buric, in gaura buricului, pe piept, imi suge sfarcurile...

Ma gadila de dracii ma gasesc, insa nu pare sa vrea sa ma ierte...

In sfarsit, se apropie de gura mea si ne sarutam...

Brusc, se arunca pe capul pulii, sarutandu-l, sugandu-l, apoi se intoarce cu spatele si, tinandu-ma asezat pe marginea cazii de baie, se arunca cu pizda in pula, fortat, aproape dureros...

Mi-e clar ca are si ea dracii ei...

Orisicum, mi-e clar ca bagaboanta asta comunista ma corupe!...

Da' ce naiba?!? Eu nu sunt tot comunist?!? Cine pe cine corupe?!?

In fine, da-l in pizda ma-sii de comunism, ca acuma ne futem!...

Ma evacueaza, rapid, din pizda, pentru ca, imediat, sa si-o bage in cur -- fara masaj, lubrifiere, preambul, sau altceva...

In nici zece minute explodez, in timp ce ea-mi spune ceva, referitor la pula mea, ca ar fi "bijou"...

Draci! E prima data in viata cand aud o asemenea caracterizare! Auzi! Pula mea, bijuterie!...

Dupa doua zile, in sfarsit, apare o fata draguta, dar trista, cu atitudine de soricel, care, intre timp si-a inmormantat bunica...

Frate, dar asta e ca o lipitoare -- are ea grija!

Vorbim, ne plimbam, facem orice, numai sex nu...

Nu pleaca de pe capul nostru inainte de ora zece seara -- la opt dimineata e inapoi!

E atat de grijulie cu Hortensia, ca incep sa ma intreb daca biata Hortensia nu e construita din sticla sau din coji de oua...

In fine, vine si ziua plecarii -- o ducem pe Hortensia cu un taxi la aeroport, apoi luam un taxi inapoi, spre centru.

Observam o masina neagra care se aliniaza paralel cu taxiul.

Soferul pricepe semnele si trage pe dreapta.

Lina, traducatoarea, coboara din taxi si se urca in masina neagra, nu inainte de a-mi lasa, pe bancheta, un biletel cu numarul ei de telefon...

A doua zi, ajuns la institut, sunt chemat la biroul de contrainformatii...

Fumez cate o tigara, cu colonelul, in timp ce ma intreaba daca am constatat vreo chestie deosebita...

Singura idee care-mi vine in minte si pe care, in gluma, o spun, este ca femeia a reusit sa-mi ia toata pula-n cur in mai putin de treizeci de secunde, fara pic de pregatire prealabila...

Nu stiu daca mai tineti minte, insa pe vremea aia fututul in cur era... infractiune!

Tipul zambeste, apoi, stingandu-si tigara, imi spune ca a auzit ca am o gramada de treburi ramase nerezolvate...

Dam mana, iar tipul imi sopteste:

Bravo! Ati facut o treaba buna! Multumesc!

De atunci, nimeni, inclusiv tata, nu m-au mai intrebat nimic despre episodul asta ciudat din viata mea...

SFARSIT