Ileana

ILEANA

Povestea este foarte veche, vreo treizeci de ani, însă... este adevărată!

Sper să vă placă...

AVERTISMENT: Cu toate că evenimentele sunt reale, din motive lesne de înțeles, numele și anumite locații s-ar putea să fi fost schimbate.

Era sfârșitul unei zile frumoase, însă destul de caniculară. Mult, mult prea cald...

După ce mă întorc de la serviciu, fac un duș, apoi, cum n-am mai văzut un film de o groază de timp, mă îmbrac și mă îndrept către cinematograf, să mă uit pe afișe, să văd dacă mă simt tentat...

Mă îmbrăcasem cu o pereche de pantaloni subțiri, de vară și o cămașă cu mâneci scurte.

Mă apropii de cinematograf, când... ce Dumnezeu se întâmplă?!?

Brusc simt cum se face frig, cerul se acoperă de nori cum nu am mai văzut de mult, apoi începe să toarne!

Nu exagerez! Parcă cineva aruncă cu găleți de apă din cer!

În numai câteva secunde, sunt ud leoarcă!...

Înfiorător!

De asemenea, începe să bată vântul, puternic și nu dintr-o direcție, ci parcă din toate părțile deodată!

În sfârșit, ajung la intrarea în cinematograf, unde, spre surprinderea mea, găsesc sute de oameni înghesuindu-se, încercând să găsească un loc să se adăpostească de diluviu...

Colac peste pupăză, cinematograful este închis!

Trebuie să vă spun că este vorba de acea sală de cinematograf mare, (pentru cunoscători, Sala Palatului) în care Ceaușescu obișnuia să-și țină congresele...

Din motive necunoscute mie, securiștii hotărâseră că, întrucât în numai câteva zile urma să aibă loc nu știu ce adunare de-a lui nea Nicu, rularea filmului, în seara asta, s-a anulat...

Nimeni nu trebuie să-și facă probleme. Nu este prima dată când se întâmplă, iar dacă ai avut ghinionul să cumperi bilete, trebuie să fii atent, astfel încât, după terminarea evenimentului politic, într-una din zile, dacă ești atent și verifici, ai destule șanse să revii și să vezi, în sfârșit, filmul pentru care ai cumpărat biletul, sau, eventual, altul, că... ce contează?

Altfel spus, cui îi pasă?!? Lor, sigur nu!

Acum, tu, ca cetățean corect și de nădejde, n-ai decât să te cărăbanești acasă - comentariile nu sunt admise!...

Cum întâmplarea face să-mi fi petrecut copilăria în zona cu pricina, am rămas cu prostul obicei să nu cumpăr bilete...

Ori găsesc pe cineva care are un bilet în plus, ori mă duc la intrare și ciubucesc omul de la bilete, intrând pe blat...

Oricum, în clipa de față, toată lumea încearcă să-și găsească un adăpost, întrucât atât ploaia, cât și vântul, par că nu vor să se mai oprească!

În ciuda învălmășelii, ochii îmi sunt atrași de o pereche de mamele, cu sfârcuri mari și tari, ascunse de o bluză albă, subțire, de dantelă...

Mamăăăă! Ce balcoane!

Instinctiv, mă uit după masculul care însoțește această pereche de țâțe minunate, însă, surprinzător, constat că fata este singură...

Mai mult, observ că fața îi este udă nu numai de la ploaie, ci și de la lacrimile care i-au curs, provocate de comentariile unor bagabonzi, care tot glumesc, porcos și în gura mare, făcând-o pe cucoană să se simtă... jenată, ca să mă exprim astfel...

Întâmplător, golanii sunt din cartier și mă știu - nu sunt, de fapt, cine știe ce agresivi, infractori, sau ceva în genul ăsta, dar se dau și ei în stambă...

Acuma, gândiți-vă la biata fată, singură, în fața unor porți încuiate, cu ploaia care nu mai încetează, udându-i bluza și desuurile, expunându-i nurii privirilor hulpave ale băieților...

Întâmplător sau nu, am învățat cu fooooarte mult timp în urmă că fluierăturile și garagața față de o gagică nu fac să-ți crească șansele de acces între picioarele ei, ci invers!

Nu stau pe gânduri!

Mă apropii, îi sărut mâna frumoasei, șoptindu-i să nu facă pe surprinsa, apoi, afișând un zambet de paradă, o trag după mine prin ploaie și ne cărăm...

Practic, nu mai avem de ce să ne ferim de ploaie, că e clar că suntem amândoi ciuciulete!...

Continuăm să mergem pe jos, înfruntând ploaia și vântul, până când, în sfârșit, ajungem în holul blocului din apropiere, unde locuiesc.

După ce intrăm, la adăpost, îi las mâna fetei și mă prezint.

Ea este Ileana.

- Acum, Ileana, fii sigură că golanii ăia nu mai au nici o treabă cu tine. Dacă vrei, te poți duce în stația de autobuz din apropiere, sau, dacă nu consideri totul ca fiind prea ciudat, având în vedere potopul care ne-a prins, putem merge până sus, la mine, să te usuci un pic și să așteptăm împreună oprirea ploii...

Nu vă pot spune, nici măcar astăzi, după atâția ani, de ce Dumnezeu izbucnește din nou în plâns...

O prind din nou de mână și o conduc către ușa liftului.

La mine, aprind niște lumini discrete și dau drumul la muzică, în semi-surdină.

Mă grăbesc apoi să aduc o sticlă de whiskey și două pahare, apoi aduc două prosoape mari pe care le întind pe fotoliile pe care urmează să ne așezăm.

Suntem, realmente, murați de ploaie...

Acum, să vă descriu un pic fata, cu toate că, mărturisesc, nu m-am priceput prea bine niciodată la astfel de descrieri - dacă vreți, vă pot mărturisi că nici până în ziua de astăzi, după mai bine de douăzecișicinci de ani, n-am habar ce măsură poartă nevastă-mea la sutien, sau alte părți ale corpului...

Pur și simplu, dacă e să-și ia ceva, ori se duce singură, ori, dacă mergem împreună, ea este cea care comandă ce și cum...

Revenind la fată, este suplă, ajungându-mi undeva la nivelul bărbiei, cu un păr negru superb, însă momentan foarte ud, cu niște țâțe despre care, deja, v-am povestit, în timp ce curul și cracii sunt de neuitat...

Torn niște whiskey în pahare, ciocnim și-l dăm pe gât.

- Ileana, dacă vrei, ai în baie tot ce-ți trebuie pentru un duș fierbinte - în plus, ușa de la baie are încuietoare, așa că...

Îi zâmbesc.

Cum zic ăștia pe afară, nu pot să știu dacă i-a mâncat pisica limba, însă, pur și simplu se ridică și se îndreaptă spre baie, lăsându-și poșeta pe un taburet, în cameră.

Mă întreb cum de nu se teme că o să forțez ușa, sau că o să-i umblu în poșetă, să-i fur banii, sau ceva de genul ăsta.

În fond, împrejurările în care tocmai m-a cunoscut sunt destul de... ciudate.

Sau poate, văzând cum arată apartamentul, fata a intuit rapid că nu este cazul să-și facă probleme...

După ceva timp, nu foarte mult, dar nici puțin, o văd că se întoarce de la baie, purtându-mi, cu nonșalanță, halatul meu de baie, cu mânecile suflecate ca să i se potrivească și cu un prosop făcut turban în creștetul capului...

Mamă! Ce scenă „de familie!"...

Fata, cu bun simț, își cere scuze că mi-a folosit halatul, însă îmi explică ce pline de apă sunt hainele ei, pe care le-a lăsat la uscat.

Apoi, cu ochi de vultur, mă inspectează:

Ar trebui să mergi și tu să faci un duș și să te schimbi!

Drace!

Cum s-o las pe tipa asta, singură, nesupravegheată, în casa mea?

Da, știu, probabil că sunt paranoic, însă... ăsta-s eu!

Îi explic fetei cât de fierbinte este corpul meu și că în câteva minute hainele se vor usca pe mine, doar fiindcă le port...

Face ochii cam mari, dar tace...

Mai torn niște whiskey în pahare, bem, observând, în același timp, că ploaia s-a potolit.

Nu prea facem conversație, ci mai mult ascultăm niște muzică, iar după vreo oră, fata se scuză și pleacă la baie.

Se întoarce îmbrăcată în hainele ei de data asta și, cu un zambet de paradă, mă întreabă dacă sunt dispus s-o conduc la stația de autobuz.

Chestia mă cam ia prin surprindere:

- Dar ce-ți veni să vrei să pleci așa de repede?!?

Tot zâmbind, îmi arată ceasul de pe perete:

- Dacă ar fi rulat filmul, cu siguranță că până acum s-ar fi terminat, așa că nu vreau să-i fac pe ai mei să-și facă griji...

Păi și ce te oprește să le dai un telefon?

Dă din mână a lehamite, așa că nu insist...

În drumul spre stație și în așteptarea autobuzului îmi cere acordul ca atunci când se redeschide sala să treacă pe la mine și să mearga împreună cu mine la film...

Acum, sincer, după felul cum a evitat să-mi lase vreun număr de telefon, sau măcar să-mi spună pe unde locuiește, am sentimentul că fata, pur și simplu, zice slavă Domnului că a scăpat întreagă din „aventura" asta, urmând ca în secunda doi să uite și de golanii ăia și și de mine, marele salvator...

Tot ce pot să-mi reproșez este că am făcut greșeala să-i spun că, de fapt, îi cunosc pe bagabonți și că în afară de faptul că se cam rup în bășini, sunt băieți de treabă...

Buuuuun, cum, așa cum vă ziceam, nu am obiceiul să cumpăr bilete la acel cinematograf, nici nu m-am preocupat să mă duc și să verific dacă s-a redeschis sala.

Pe vremea aia, singura variantă era să te deplasezi personal până acolo, să vezi ce au afișat în vitrină...

Pe la patru și jumătate după-amiaza, aud soneria de la intrare.

Deschid ușa și, spre marea mea surprindere, văd o gagică mișto, îmbrăcată a la Neckermann sau Burda, sau altă revistă de mare caz la vremea cu pricina, cu o mare sacoșă într-o mână.

Este Ileana!

Îi fac loc să intre, mulțumindu-i lui Dumnezeu că sunt singur și că nici nu aștept în seara respectivă vreo „prietenă"...

Îmi înmânează sacoșa, rugându-mă să pun vinul și prăjiturile la rece, până ne întoarcem de la film.

În bucătărie, constat că fata a adus două sticle de vin bun, însă alb și dulce, în timp ce mie îmi place roșu și sec, dar ea, săraca, de unde să știe?!?

Mai dau și peste patru sticle de Pepsi-Cola, ceea ce, în vremurile pe care le trăim, este destul de greu de procurat, niște pișcoturi și un alt pachet, încă fierbinte, cu... fripturi și cartofi prăjiți!

Înțeleg că fata a vrut să mutăm restaurantul acasă...

Unde mai pui că găsesc în pachet inclusiv chiflele aferente!

Trebuie să recunosc - sunt un pic debusolat.

Nu prea sunt obișnuit să-mi aducă gagicile de mâncare.

O sticla de vin, ceva, treacă-meargă, dar ăsta este un adevărat festin!

Scot o sticlă de whiskey și două pahare, torn un pic și bem în grabă, ca să nu întârziem de la film.

Acum, dacă cineva dintre cei ce citesc aceste rânduri are de gând să mă pună să descriu acțiunea filmului, sau, măcar despre ce a fost vorba, zău, sincer, habar n-am! Pur și simplu, am uitat!

Cert este că am găsit un bilet destul de repede, iar în sală am găsit două scaune alăturate, neocupate, așa că am putut sta împreună...

Să nu cumva să vă închipuiți că am stat mână în mână, ca porumbeii, că ne-am îmbrățișat, sau că m-a mângâiat pe pulă, sau eu pe ea pe țâțe...

N-am avut niciodată astfel de obiceiuri!

Înapoi acasă, Ileana mă roagă s-o las să se ocupe, la cuptor, de mâncare, timp în care eu aranjez farfuriile, paharele, tacâmurile, șervețelele, scobitorile...

O întreb dacă e totul OK, iar ea îmi spune că, așa cum am putut vedea în filme, lipsesc lumânările...

Caut repede într-un sertar niște suporți pe care i-am primit la o zi de naștere de-a mea, două lumânări, le poziționez și le aprind...

Râde.

Începem să mâncăm. O întreb:

- Bun, Ileana, acum, pot să te întreb de ce ai făcut toate chestiile astea?

Zâmbește:

- Pur și simplu este felul meu de a-ți multumi că m-ai salvat atunci când, realmente, eram foarte speriată!...

- Bine, copile, dar nu trebuia să te deranjezi în halul ăsta!

Nu-mi răspunde nimic. Zâmbește.

În fine, terminăm cu fripturile, bem un pic din vinul ăla dulce, acompaniat de... PEPSI!

Doamne!... Ce combinație!!!

Ne retragem în cameră, aducând vinul și fursecurile cu noi...

Pur și simplu, îi mulțumesc lui Dumnezeu că sticla de whiskey este încă pe masă!

Mă uit la ceas, constatând că deja este zece și jumătate seara, așa că o întreb, îngrijorat, la ce oră este așteptată acasă.

Ileana se întoarce cu fața către mine, se uită adânc în ochii mei, apoi soarbe din pahar un pic de Pepsi, lăsând să treacă cel puțin o jumătate de minut.

- Cine ți-a spus că sunt așteptată să mă întorc acasă în seara asta?

Hopa! Chestia asta schimbă total datele problemei!

Ce să vă zic? Sunt încântat!

DAAAAA! Pe bune!

- Păi, Ileana, în cazul ăsta n-ar fi mai bine să pun niște muzică de dans și să dansăm și noi un pic, să se așeze mâncarea?

Dă din cap, afirmativ, așa că mă conformez.

Pun o bandă cu blues-uri și o invit, „ceremonios" la dans...

Un minut, sau două, chiar dansăm, pur și simplu, până când Ileana începe, încet, să-mi desfacă nasturii de la cămașă, începand să-mi sărute pieptul dezgolit, lingându-mă pe sfârcuri, apoi sărutându-mă pe gât, apoi, cu gura deschisă, căutându-mi gura mea deschisă...

Încă dansăm, timp în care gurile noastre sunt realmente ocupate, una cu cealaltă...

Știu că a mâncat, că a băut, că doar am văzut-o cu ochii mei, însă se dovedește că încă îi este foame și sete, rău de tot!

Vă dați seama că mă aduce și pe mine, rapid, în aceeași situație, așa că, să zicem, în următoarea jumătate de oră ajungem să dansăm goi pușcă, dar înca dansăm...

Singura „problemă care ne cam desparte" este erecția mea, capul pulii împungându-i abdomenul și mânjind-o cu lichid seminal. Sunt al dracului de excitat, iar treaba asta, cu siguranță, o încantă!...

Patul este destul de aproape, așa că o întind pe spate, o iau de picioare.

Nu am o pulă de măgar, dar nici mică nu e - mi-au mărturisit-o prea multe - așa că încep penetrarea ușor.

Din fericire, e deja udă leoarcă - și nu de la ploaie, de data asta!

Imediat ce-mi intră capul pulii, începe să mă stoarcă, să mă tragă cu mușchii pizdei în ea, în timp ce cu mainile mă mângâie pe păr, pe spate, pe buci...

Ajuns la „capătul drumului", încep, încet, s-o lărgesc, s-o adâncesc, s-o întind, foarte atent să nu o doară.

Deodată, se ridică, mă pune să mă întind pe spate, apoi, cu spatele la mine, mă încalecă, preluând ea inițiativa.

Își dă drumul de-a-n proasta, orgasm după orgasm, vibrând și dansând în pulă de aproape că mă face și pe mine să termin...

După mai bine de o oră de muncă asiduă, o întreb:

- Acuma, puiule, când o fi să fie, unde termin și eu?

- Tu să-mi zici cand ești pe-aproape! Oricum, nu înăuntru! Nu acolo!

După acest minunat dialog, cu toate că, e clar, a obosit, devine și mai frenetică...

Am omis să-i spun, încă, ce „problemă" am eu cu ejaculatul, dacă stau întins pe spate...

Oricum, deocamdată o las, tac - prea mă fute dumnezeiește!!!

Cum pe vremea aia ideea de a vizita un psiholog sau psihiatru echivala cu suspiciunea de nebunie, nu am fost să-l întreb pe nici unul dacă stilul meu de a le lăsa să se „chinuie" înseamnă sadism sau, pur și simplu o prelungire a plăcerii până la limite nebănuite...

E cineva pe aici care vrea să mă acuze de ceva?!?

Oricum, deja coaiele mele sunt ude leoarcă de la sucurile pizdei ei - de fapt, am senzația că ceva sucuri mi s-au scurs și între bucile curului deja...

Coincidență sau nu, aparatura mea hi-fi stereo începe să redea melodia Donnei Summer „I'd love to love you baby", moment în care o iau pe Ileana și o pun pe spate, cu cracii în sus și o iau la pompe de zici că mă grăbesc să ajung de urgență undeva...

Într-un minut, chiar că ajung, așa că-mi scot pula din pizda ei deja obosită și-mi împrăștii sperma pe burta ei...

Văzând ce fac, cu o față realmente dezamăgită, mă prinde de bucile curului și mă forțează s-o încalec pe piept, apoi îmi ia, grăbită, pula în gură, o suge un pic și începe să mă lingă, din cap și până la bază, pe coaie, apoi mă pune să mă ridic mai sus și să mă lingă între buci...

Draci! Dacă mi-ar fi spus de la început!

Nu vrea să facem duș, ștergându-se doar cu prosopelul pe care am avut grijă să-l pun la îndemână, apoi se ghemuiește la pieptul meu și... adoarme.

Pe la cinci dimineața, după cum arată ceasul meu de pe perete, simt, distinct, două lucruri.

Pe de o parte, simt că trebuie să mă scol și să mă duc să mă piș.

Pe de altă parte, simt o mână care se joacă deja cam insistent cu pula mea, care, destul de repede începe să se întărească.

Faptul că mi se scoală pula, îmi atrofiază senzația de micțiune.

Mă agit un pic, încă nehotărât dacă să cer o pauză de veceu, dar, fără să deschid ochii, simt deja că pula mea este cuprinsă de o chestie umedă...

Fata știe ce face, sincronizându-și perfect buzele, limba, mâna, până când, deja treaz de-a binelea, o aranjez pe coate și genunchi și o iau pe la spate.

Pompele pe care i le trag sunt, cred eu, o bună gimnastică matinală pentru coloana mea vertebrală, așa că, mai mult concentrat la gimnastică decât sex, o pompez pe fată de-și dă drumul de patru ori, cel puțin, până când, în sfârșit, simt că-mi vine și mie rândul...

Se pare că „tratamentul" aplicat o încântă, cel puțin, întrucât s-a „îndrăgostit" de una dintre pernele mele mari de pe pat, pe care o îmbrățișează de mama focului...

În cameră e liniște, singurele lucruri care se aud fiind respirațiile noastre și acel zgomot, specific, când corpurile noastre se ating, încercând să se întrepătrundă...

De data asta, cu lecția învățată, când sunt aproape de explozie, o scot și o trag pe Ileana cu gura către pulă, lăsând-o să-și facă „meseria"...

Se vede pe fața ei cât e de satisfăcută, cât de fericită este, iar când ejaculez, devine, pur și simplu o bestie nesătulă, care înghite tot!

Iar mă ia la lins, inclusiv între bucile curului, așa încât mă întreb de ce mama dracului să mă mai duc să fac un duș...

De pișat, ce să zic, deocamdată am uitat complet...

Ileana se culcușește lângă mine, cu capul pe umărul meu și, mai mult șoptit, îmi spune că, în foarte scurt timp, trebuie să ajungă acasă, să se schimbe, ca să meargă la lucru...

Asta-mi aduce aminte că și eu sunt un om al muncii, așa că o invit să mergem și să facem, repede, un duș împreună.

Mor de plăcere să mă săpunească și să mă scarpine cineva pe spate - vouă nu vă place?

După duș, se vede pe ea că nu prea o trage ața să meargă la muncă - mă grăbesc să-i explic că eu chiar TREBUIE să ajung la serviciu, întrucât am de predat niște chestii...

Pe la cinci după-amiază, mă întâlnesc cu Ileana în stația de autobuz și... nu cred că este cinci și un sfert când, deja ajunși la mine acasă, sunt cu pula adânc înfiptă în pizda ei...

Parcă suntem turbați, amândoi!

Totuși! De data asta, atât ea, cât și eu, vrem altceva...

Mă întinde pe spate, mă încalecă, uitându-se adânc în ochii mei, apoi, încet dar sigur, își proptește capul pulii la gaura curului.

După cum își controlează sfincterul și-mi mulge capul pulii, e clar că fata nu este la prima „abatere", ba chiar știe ce face!...

Sincer, mă fute cu curul de mă zăpăcește, făcându-mi niște chestii pe care nu le-am mai simțit până acum, dar pe care, din păcate, nici nu mă simt în stare să le descriu...

Oricum, cum zicem noi, „golanii", fata este meseriașă!

După un timp destul de îndelungat, își duce mâna la pizdă și începe să-și ia lindicul la scuturat, tare și repede, provocându-și un orgasm de o face să-și piardă controlul.

Simt asta, așa că o trag la piept, îmbrățișând-o.

O las să se liniștească, un minut, apoi o întind pe spate și-mi bag iar pula în curul ei.

O pompez în draci, însă, culmea, nu știu ce am, dar nu-mi vine deloc să-mi dau drumul!

Acum, intru la idei, întrucât nici nu vreau să dau în ea de s-o rup!

După vreo zece minute de pompe, îi bag mâna la lindic și încep și eu să mă joc acolo, iar spre surprinderea mea, fata își dă drumul din nou, parcă și mai tare de data asta!.

După ce o las să se liniștească, îmi scot pula, mă scuz și mă duc la baie.

Mă spăl pe pulă cu apă și săpun din abundență, ocazie cu care îmi mai scade erecția și mă lasă să mă piș.

Nu știu cum e la alții, dar eu, cu pula sculată, nu mă pot pișa...

Înapoi, în pat, o încalec pe Ileana, storcindu-i, un pic, cu pulpele picioarelor, țâțele și-mi bag pula în gura ei.

În sfârșit, mă suge de zici că e ultima data când are ocazia să ia o pulă în gură, dar eu... tot degeaba, că tot nu-mi vine să ejaculez...

I-o scot din gură, cobor, o iau de picioare și-mi bag din nou pula în ea, însă, de data asta, în pizdă...

E udă ca o fântână, așa că intru fără menajamente și pompez...