În vizită

Nu ne știm de mult timp...

Ne-am cunoscut, total întâmplător, la Titi, un amic, dacă-l pot numi astfel, cu relații pe-afară, de unde primește, periodic, discuri cu diverse muzici, dintre care unele după care alerg precum un câine, cu limba scoasă...

Singurul neajuns, cu el, este că nu ți-ar da un disc să-l duci la tine să-l înregistrezi, nici bătut, indiferent că-i propui să vină și el, ca să se convingă că sculele pe care le folosești n-or să-i strice bunătate de discuri...

Ăsta-i omul, asta i-e firea, iar din punct de vedere comportamental știe să devină chiar recalcitrant...

Am avut o dată ocazia să-l văd cum o dă pe una afară din casă, cu toate că, înainte de sosirea tipei, îmi mărturisise că are ceva bucurii în ce-o privește...

Fata l-a rugat, insistent, să-i împrumute două discuri, eventual la schimb.

A fost, recunosc, insistentă, însă nici reacția lui nu mi s-a părut a fi pe măsură...

S-a dus și l-a ciufulit, luându-l cu:

-- Hai, măi, te rrrooooog!... De ce ești rău?!?...

Din gesturi, mi-e clar că ea se gândea că îmi voi lua tălpășița, lăsându-i singuri, ca să-l... convingă...

Titi a devenit aproape brutal, cerându-i să plece și să nu-l mai caute vreodată...

Dar, mă rog, ăsta-i Titi și eu, cel puțin, n-am nici cea mai mică intenție să-l schimb...

Mi-e suficient că a fost într-atât de flexibil încât să mă lase să fac niște înregistrări de probă, lăsându-mă pe mine la butoane, însă asta numai după ce, venind la mine, a constatat că nici sculele mele nu sunt râșnițe...

În final, nu a avut nimic împotrivă chiar să aduc eu mag-ul meu, să-mi înregistrez ce-mi trebuie...

Chiar am avut senzația că s-a bucurat să mă lase pe mine la butoane, el delectându-se cu vodca adusă de mine -- accesoriu obligatoriu, dacă pot spune așa -- iar la sfârșit încasând și banii pe muzică, fără să se gândească să-mi facă vreun discount.

Chiar a ținut să precizeze că și scula mea consumă curent electric, deci lucrurile, în ce privește prețul, rămân bătute-n cuie...

Oricum, se pare că muzica, pentru el, este pe locul trei, pe primul fiind banii, apoi gagicile...

Spre deosebire de mine, el are obiceiul să-și plătească femeile, ceea ce face ca să aibă parte mai mult de eleve de liceu, care, culmea, se cam aduc unele pe altele...

Cum, din punctul meu de vedere, de la el nu mă interesează decât muzica, nu mă consum în vreun fel gândindu-mă la caracterul lui, morală, chestii...

Dar, hai să uităm de Titi, întrucât singurul lui rol în povestea asta este că a fost, să zicem, gazdă, când s-a nimerit să merg la el și să-l întâlnesc, acolo, pe Vlad.

De fapt, n-a fost vorba despre nici un fel de nimereală, ci, pur și simplu, știind că și Vlad este interesat de aceleași albume ca și mine, s-a gândit să împuște doi iepuri deodată!

Eu cu mag-ul meu, Titi cu al lui, înregistrând pentru Vlad...

Am făcut echipă și ne-am sincronizat foarte bine, înregistrările ieșind așa cum trebuie...

Vlad e un tip destul de înalt, blond, cu ochi albaștri și, din ce simt eu, destul de visător...

Nu suficient de visător încât să nu profite de ieșirea lui Titi din cameră și să-mi ceară să facem schimb de numere de telefon, ca să vorbim în particular, fără ca să mai fie și Titi de față...

Lucrurile sunt simple -- are posibilitatea să facă rost de niște albume impecabile, dar mag-ul lui nu este suficient de capabil încât să înregistreze atât de bine, față de cum o face mag-ul lui Titi, însă nici nu este dispus, știind cât de... comerciant este Titi, să-i propună să aducă discurile la el...

Chiar și-a exprimat temerea că Titi va găsi o formă în care, chiar și așa, tot să-i ceară bani!...

În fine, sâmbăta pe la cinci după-amiază mă prezint la Vlad acasă cu mag-ul și cu două sticle de vodcă, pregătit sufletește să nu închid un ochi toată noaptea...

Este vorba de un total de zece albume, dintre care șase mă interesează și pe mine, deci, adunate, sunt... șaisprezece!...

Vlad locuiește încă împreună cu părinții și cu soră-sa, într-o vilă destul destul de mare, plus că are avantajul că vila, având două intrări, dacă vrea, poate să nu se vadă cu familia...

Sora lui Vlad, Anda, este cu aproape doi ani mai mare ca el, deci și ca mine, întrucât știu deja că, practic, suntem de aceeași vârstă, la o diferență de doar câteva luni...

Anda este tot blondă, cu un păr ondulat natural, lăsat să-i cadă în cascadă pe umeri, cu niște ochi albaștri de o profunzime mai mare, parcă, decât ai lui Vlad, cu o gură cu buze senzuale și care, din ce mă duce pe mine tărtăcuța, nu este străină de plăcerile sexuale, cu o piele fină care parcă te face să-ți fie frică s-o atingi, de cât pare de sensibilă, cu niște sâni nu prea darnici, dar nici mici, micuți, mititei, pe care și-i poartă cu mândrie, fără sutien -- în fond, nu are decât, dacă fac un calcul corect, douăzeci și patru de ani, așa că are suficient timp să-i crească lăptăriile și să se lase, de așa natură încât, într-un viitor, să ajungă să poarte și sutien...

Nici cu șoldurile și fundul nu stă ea prea grozav, însă, per ansamblu, nu se poate spune că ar fi, cum spun golanii, femeia șnur, fără țâțe, fără cur!...

Cu cracii stă excelent -- lungi și supli și, din ce mi-e dat să aflu, la câteva păhărele de vorbă -- a se citi vodcă -- bine antrenați la schi iarna și la alergări și înot, vara...

Ioana, prietena lui Vlad, este, prin contrast, destul de oacheșă...

Nu mă mai obosesc s-o descriu, întrucât singurul ei rol în povestea asta este că ea are relația cu posesoarea celor zece albume aduse la înregistrat...

Oricum, despre ea nu pot spune decât că este destul de ciufută, întrucât Vlad a ignorat total faptul că astăzi, sâmbătă, își serbează ziua o prietenă de-a lor, pentru care a luat chiar și un cadou, iar acum este blocată acasă la Vlad pentru că... se înregistrează!...

Se cam și ciondănesc ei un pic, chiar un pic mai mult, din ce înțeleg, întrucât Vlad ajunge să-i sugereze să plece ea singură la ziua de naștere cu pricina...

Noroc cu Anda, care, ca o cloșcă și soră mai mare ce poate să fie, decretează că, întrucât clar n-am nevoie de ajutorul lui Vlad în vreun fel, rămâne ea să-mi țină companie, iar ei, porumbeii, n-au decât să plece la petrecere...

Vlad se cam fâstâcește, dar, întrucât și eu îi sugerez, insistent, să asculte de sfatul soră-si, își ia jumătatea și, după ce mi se scuză de mai multe ori, de parcă m-ar lăsa singur pe o insulă pustie, își ia jumătatea și se cară.

Destul de repede după plecarea lor, Anda mă întreabă dacă poate deschide ferestrele, câteva minute, să se mai aerisească.

Camera în care suntem, într-adevăr, este destul de plină de fum de țigară, iar Anda, din ce înțeleg, nu este, de fapt, fumătoare, ci practică sportul ăsta doar la distracție...

Nu prea văd eu care-i distracția, în afară de vodcă, rămasă, normal, din belșug...

Cum sculele sunt deja încălzite și nu prea aproape de vreo fereastră, nu se poate pune problema pericolului formării condensului, așa că-mi exprim acordul.

În zece minute ne simțim aproape ca afară, așa că pe Anda o trec frisoanele și se repede și închide ferestrele, apoi, demonstrativ, ca să nu mă simt eu prost, probabil, ia și-și aprinde o țigară...

Dacă tot a luat-o cu frig, nu pot să nu observ ce sfârcuri proeminente poate să aibă -- am sentimentul clar că s-a prins la ce mă holbez, ca nătăntolul, dar, în afară de un zâmbet din colțul gurii, nu are vreun alt fel de manifestare.

Discuția, ca s-o numesc așa, cu toate că este mai mult un monolog, se poartă ușor, cu lejeritate, însă doar din partea Andei, întrucât eu deja îmi verific ținuta, să văd dacă nu cumva, prin cine știe ce minune, sunt îmbrăcat în vreo sutană bisericească...

Cum nu e proastă deloc, Anda se prinde de jena mea de a fi pe post de confesor, așa că-mi povestește că ea, când bea ceva, o cam apucă limbarița și are tendința de a face confesiuni...

Am ocazia să aflu că până acum o lună a tot ars-o cu un tip, dar că s-a săturat, la un moment dat, să-l tot prindă cu ocaua mică...

Tipul locuiește singur, așa că i-a dat cheile de la garsonieră și ei, astfel încât a avut ocazia, nu o dată, să-l prindă în pat cu alta...

După cea de a doua experiență, i-a spus clar, răspicat, că dacă se mai întâmplă și a treia oară, pa!

Cum îi plăcea de el destul de mult, chiar avea grijă, dacă scăpa mai devreme, să dea un telefon, ca să fie sigură că nu-l prinde pe bagabont în flagrant, cu mâna pe delict...

Din păcate, în ziua fatidică, pur și simplu, telefonul public de la care obișnuia să sune era defect, așa că s-a dus la derbedeu și l-a prins.

A fost extrem de civilizată, în sensul că i-a spus mimozei să rămână, liniștită, în pat, cât își strânge ea cele câteva obiecte personale și se cară, definitiv, din garsoniera și viața bibicului...

Ăla că să stea, că să-l ierte, că fata din pat nu e decât un moft, că el pe ea o iubește, că chestii...

S-a dovedit inflexibilă, i-a lăsat cheile pe masă și a plecat.

Ce vă povestesc eu aici este în sinteză, întrucât ei i-au trebuit două țigări și vreo trei păhărele de vodcă până să apuce să-mi descrie întreaga tărășenie, cu lux de amănunte...

În sfârșit, liniște, mai ales că trebuie să mă concentrez, ca să dau drumul la înregistrarea unui alt album...

Treaba fiind rezolvată, Anda mă întreabă de ce stau chinuit, pe scaun, când pot să iau loc pe canapea, lângă ea, că doar loc este, suficient!...

Vine momentul să-i povestesc și eu diverse chestii despre mine, fără să intru prea profund în amănunte, dar punând, discret, accentul pe faptul că nici eu nu am o prietenă stabilă, ci doar câteva partenere cu care mai împart și patul, din când în când -- doar n-o să-i spun că lucrurile astea se petrec aproape zilnic, pentru că nu vreau s-o sperii...

În fine, mai bolborosim noi câte ceva de-o carte, de-un film, schimbăm impresii, chestii...

La un moment dat, imediat ce întorc un disc și pornesc înregistrarea, după ce mă așez în canapea, Anda-mi mărturisește că a cam copleșit-o vodca și că, dacă nu mă supăr, ar vrea să se întindă...

Normal că n-am nimic împotrivă...

Greșit!...

Fata se întinde pe canapea și-și sprijină capul în poala mea, ținând ochii închiși și făcând pe mortul în păpușoi...

Încerc eu să-i explic că... o s-o deranjez când va trebui să umblu la scule, dar nici măcar nu se sinchisește să deschidă ochii, ci ridică o mână și dă din ea că... nu-i problemă...

Pentru ea, n-o fi fiind problemă, însă pentru mine, cu claia asta de păr blond așezată drept pe pulă, sincer, chiar am o problemă!...

Noroc că sunt în jeanși, iar materialul, sper, este destul de rezistent și rigid încât să atenueze ce ar putea simți dacă aș fi, de exemplu, îmbrăcat într-un pantalon confecționat din stofă...

În fine, stă cuminte fata, doar că, așa, ca din întâmplare, își sprijină una dintre mâini drept pe muntele lui Venus, făcându-mă să nu mă mai pot gândi la altceva!

Chiar mă tem ca nu cumva, luat de apă, să greșesc cu ceva în ce privește înregistrarea albumelor...

Cert este că după ce mă strecor și mă extrag ca să pot să umblu la scule, Anda, imitând gesturile unei pisici când se întinde, își aruncă târlicii din picioare și se întinde pe toată canapeaua.

Văzând-o ce face, mă hotărăsc să rămân pe scaun, însă, brusc, Anda se trezește -- de parcă eu sunt prost să cred că a dormit vreo clipă -- și-mi mărturisește că sunt o pernă excelentă...

De voie, de nevoie, mă așez, iarăși, lăsând-o pe Anda să se așeze cu capul în poala mea, ca înainte...

Acum, Doamne, doar nu mai suntem copii!!!

Dacă tot îi place la mine-n poală, trag concluzia logică -- precis că-i place și la mine-n pulă, așa că, finuț, încep să-i mângâi buclele blonde...

Nu deschide ochii, dar zâmbește, chestie care, sigur, n-o face ca să mă descurajeze...

Dacă tot am dat-o pe de-astea, îi strecor o mână sub ceafă, o ridic în timp ce mă aplec, până reușesc să fac ca buzele noastre să se întâlnească...

Îi pătrund cu limba printre buze, întâlnindu-mă cu limba ei care, în nici un caz nu se manifestă ca cea a unei femei adormite, ci este cât se poate de activă și iscusită...

În câteva clipe, mă pomenesc captiv cu limba în gura ei -- mi-o suge cu un entuziasm de mă zăpăcește!...

La parter, de asemenea apare reacția, în sensul că deja am o pulă dureros de sculată și de înghesuită în strânsoarea jeanșilor...

Când reușesc să-mi extrag limba dintre buzele ei, îi șoptesc că o rog să aibă răbdare până termin cu albumul ăsta, apoi luăm o pauză de înregistrări și... mai vedem!...

Nu zice nimic -- doar zâmbește și închide ochii.

Ajuns la final de album, opresc sculele, să se mai aerisească, apoi, profitând de faptul că Anda insistă să stea cu ochii închiși, fac și eu o golăneală, în sensul că, rapid, îmi dau cămașa jos, lăsând-o pe spătarul scaunului, împreună cu jeanșii și chiloții...

Normal că, între timp, m-am descotorosit și de pantofi și de ciorapi, că doar nu sunt târtan ca, la o adică, s-o fut încălțat cu șosete!...

După reacție, când îmi simte pula strecurându-se printre pletele ei, mi-e clar că fata nu s-a prins de golănia mea, așa că este, de data asta sincer, surprinsă!...

Nu apucă să-mi palpeze bine pula, că deja sunt cu mâna pe mameaua ei, căutându-i sfârcul!

Icnește, pe bune, sincer...

Nu catadicsește să spună decât:

-- Ce faci?!?

Acum, eu ce să-i răspund, decât:

-- Ți-am spus că luăm o pauză!...

Pauză, pauză, dar Anda se răsucește rapid cu nasul spre pubisul meu și face, ca prin minune, să-mi dispară capul și o bună parte din pulă în gura ei...

Nu pot spune că știe să sugă pula -- e maestră, artistă, zeiță!...

Nu mai pot!... În nici zece minute simt cum izbucnesc jeturile de sloboz în gura frumoasei -- v-am spus, încă de la început, că aveam eu o bănuială!...

Între timp, nici eu n-am stat degeaba!...

În timp ce mă prelucra cu buzele și cu limba, am făcut și eu gestul să-i bag mâna pe sub tricou și să-i iau la smotocit sfârcurile, ba pe unul, ba pe celălalt, făcându-le să stea beton și butonându-le ca pe potențiometre...

Se cam zvârcolește fata -- sigur i-ar sta bine cu un deget la lindic, dacă nu și cu vreo două degete în gaura pizdei, dar, jeanșii fiind strâmți, nu mă aventurez -- las-o să ducă dorul!...

Acolo, jos, n-am de gând s-o ating până nu se descotorosește de jeanși și de chiloți!...

Golit fiind, Anda mă simte și, după ce mă scoate din gură, nu înainte de a face acel zgomot foarte asemănător cu cel pe care-l face un dop de la o sticlă de șampanie, brusc devine extrem de sprințară și dispare în baie...

În cinci minute e înapoi -- probabil că a făcut și un pipilică, pentru că am auzit-o cum a tras apa la WC...

Cu siguranță că s-a spălat și pe dinți, că prea s-a umplut camera de parfumul specific de pastă de dinți!...

Treaba ei, gurița ei!...

Eu, în continuare gol, ca nesimțitul, o apuc de mâini și o trag în fața mea, apoi, tacticos, îi deschei jeanșii și trag în jos de ei, împreună cu chiloții -- gata! E-n curul gol!

O fac să se aplece spre mine și-i trag și de tricou.

E goală, așa cum a făcut-o mă-sa!...

Nu pierd timpul -- o trag spre mine și o ghidonez să se așeze pe canapea, în genunchi, cu fața spre mine, apoi o trag de ceafă, obligând-o, practic, să mă sărute...

Se prinde ce vreau de la ea, își sprijină mâinile de umerii mei și... ține-te lupte!...

Nu știu cât timp a trecut -- habar n-am, însă eu sunt iarăși în erecție, iar Anda simte acest lucru și, natural, fără vreo jenă, mă ia de pulă și mi-o ghidonează să i-o bag în fofoloancă -- de fapt, și-o bagă singură, de mai mare dragul!...

Acum, ori că am eu ceva proprietăți paranormale, ori că ăsta-i mersul, la toți bărbații, însă mi-e clar că fata are ceva timp de când nu a mai fost penetrată de-o pulă...

Oricum, când i-o scot ca s-o întind pe canapea, s-o iau la pulă serios, constat că am capul pulii plin de foliculină...

Vede și ea chestia asta și, habar n-am de ce, se rușinează:

-- Mă scuzi, te rog...

Nu mă pot abține, chiar dacă ne-am cunoscut de atât de puțin timp:

-- Ce-ai soro? Ești nebună?!?... Ești nefutută! Care-i problema?!?...

O întind pe canapea și o ajut să-și proptească tălpile pe pectoralii mei, apoi, fără drăgăleli sau alte finețuri, o iau la pulă, serios, adânc, des și apăsat...

Mi-e clar că e surprinsă și c-o doare, dar n-am de gând s-o iau cu finețuri!...

Nu știu ce, dar ceva-mi spune că-i place tratamentul, chiar dac-o doare!...

Oricum, mari probleme nu pot să fie -- e udă ca la balamuc!...

Mă masează cu mușchii vaginali, sau ce-or fi, de mă face să mă simt de la foarte bine spre excelent!...

La cât de bine se fute, chiar îmi pun problema dacă pauza asta pe care am luat-o va avea vreun sfârșit!...

Mă gândesc, râzând în sinea mea:

-- Vlade, sorry, dar a trebuit să mai și dormim!...

Sunt sigur că, la o adică, Anda va găsi o explicație, mai mult sau mai puțin plauzibilă...

Revenind la ce facem -- nu știu cum, ori eu ori ea, ne tot deplasăm spre capătul canapelei, până o fac să se sprijine cu capul de mâner, apoi Anda-mi cere s-o las pe ea deasupra...

Mă așez pe canapea și o las pe ea să mă încalece, de data asta stând cu spatele la mine -- sare-n pulă de zici că-i minge!...

Din ce observ, nu comentează, ea doar se fute și... se fute bine!...

La cât de agitată este, îmi dau seama că, la momentul exploziv, va trebui să fiu atent -- o întreb:

-- Iubire, unde?...

Nu trebuie să-i traduc, pentru că pricepe:

-- Acolo! Sunt pe pastile zilnice!...

Nu stau acum să mă întreb de ce, în situația în care nu are prieten și, de fapt, n-o fute nimeni, ia pastile zilnic, așa că o prind de mijloc și o ghidonez să îngenuncheze pe canapea, apoi o iau pe la spate...

O fut de-o zăpăcesc, iar fata, recunoscătoare, mă gratulează cu încă un buchet de orgasmuri...

Pizda mă-sii! Am făcut o pauză de mai bine de patru ore!...

Anda doarme, iar eu, cu scobitori la pleoape, continui înregistrările...

Duminica, după prânz, sunt gata, iar Anda, la momentul oportun, le povestește copiilor -- adică lui Vlad și prietenei sale -- că merge cu mine, să se asigure că ajung acasă în siguranță...

Ajunși la mine, lucrurile se desfășoară normal -- ea ține cerculețul, iar eu bag... făcălețul!...

E o dulceață de femeie, bună în toate cele...

Mă primește, mă mângâie, cu gesturi și fapte, mă drăgălește, mă face să mă simt bărbat și copil,în același timp...

Seara, pe la nouă, sună telefonul -- e Vlad. Vrea să mă roage să i-o dau pe Anda la telefon...

Discuția, din păcate, este, din ce pricep eu, destul de contondentă, că părinții Andei vor să știe ce-i cu ea, chestii, socoteli...

Anda reacționează destul de violent, ca limbaj, însă după, mă roagă să mergem înapoi, acasă la ea, ca să-mi facă cunoștință cu... părinții...

Sunt major, vaccinat, pregătit fizic, așa că... n-am probleme...

Aud doar atât:

-- Vezi că tata e cam dur...

Chiar mă distrez, în sinea mea -- ce să-mi facă tac-su?!?...

Femeia e majoră!

Se lasă cu salată de boeuf, slăbiciunea mea, bine făcută, cu ceva friptane, chestii...

Nu mă arunc pe vin prea tare, întrucât e alb.

Tac-su se prinde și-mi spune că nu e cazul să mă abțin...

Dacă tot o dăm pe de-astea, îi spun și eu că... roșu și sec!...

El îmi spune că nu-și permite, având probleme cu inima...

O dau și eu pe francezi, dar omul susține că nu vrea să iasă din cuvântul medicului curant...

Oricum, suntem civilizați, iar eu ies pe ușa din față, principală, apoi o cotesc și intru pe cealaltă ușă, unde mă așteaptă mimoza, apoi aterizăm la ea în pat...

Cum spuneam, este o dulceață de femeie, permisivă, fără fițe sau figuri, dispusă să facă orice-i cer...

Așa, ca distracție, tocmai când mă forțam, luând-o pe la spate, apare Ioana, prietena lui Vlad, s-o roage pe Anda, dacă mai are, să-i dea un prezervativ...

Mi se duce dracului erecția, chiar dacă Ioana este destul de decoltată ca ținută, iar Anda, cu nonșalanță, umblă într-un sertar și-i dă fetei ce-a cerut...