Jeanne

Informații despre Poveste
O aventura in care nu prezint faze sexuale.
2.2k cuvinte
5
3.4k
00
Poveste nu are etichete
Împărtășește această Poveste

Marimea Fontului

Dimensiune Implicită a Fontului

Spațierea Fonturilor

Spațiere Implicită a Fonturilor

Font Face

Față Implicită a Fontului

Tema Lecturii

Tema Implicită (Alb)
Trebuie să Intră în Cont sau Fă-ți Cont pentru a vă salva personalizarea în profilul Literotica.
BETA PUBLICĂ

Notă: puteți modifica dimensiunea fontului, fața fontului și puteți activa modul întunecat făcând clic pe fila pictogramă „A” din caseta cu informații despre poveste.

Puteți reveni temporar la o experiență Classic Literotica® în timpul testării noastre Beta publice în curs. Vă rugăm să lăsați feedback cu privire la problemele pe care le întâmpinați sau să sugerați îmbunătățiri.

Click aici
Scorpio58
Scorpio58
26 Urmăritori

Din motive tehnice, liniile de dialog au fost înlocuite de semnul egal.

Sper ca acest aspect să nu impieteze asupra plăcerii lecturării textului de mai jos.

De asemenea, cum întâmplările chiar s-au petrecut în realitate, am avut grijă să schimb anumite aspecte privitoare la locații și nume proprii.

De asemenea, avertizez cititorii că textul de mai jos nu prezintă nici un fel de scene sexuale.

Sunt trezit de niște schimbări bruște de intensitate a luminii.

Deși sunt obosit de la atâta nesomn și sex, realizez, totuși că sunt pe plajă, împreună cu Jeanne și că, fără s-o fac cu intenție, m-a furat somnul.

Se pare că pe Jeanne, că și ea doarme, n-au reușit s-o trezească turiștii care, trecând pe lângă cearceaful nostru, ne-au obturat razele soarelui, creând acele schimbări bruște de intensitate a luminii...

Mă rog, ea e nepăsătoare, nu paranoică, așa cum sunt eu, fiind foarte atent să nu rămânem fără acte, bani, chestii...

Cred că e doar chestie de fire, întrucât, știu sigur că și-n Franța sunt hoți!...

Oricum, de când ne-am cunoscut, acum trei zile, am sfătuit-o să-și lase pașaportul la recepția hotelului și să le ceară numărul de telefon, astfel încât, dacă o oprește miliția, să poată ăia să verifice, ca să nu aibă probleme.

Chiar i-am scris și un bilet, în limba română, menționându-i numele complet, seria și numărul pașaportului, hotelul la care este cazată, numărul de telefon de la recepție și motivul pentru care nu poartă pașaportul la ea.

De asemenea, Jeanne are, totuși, carnetul de conducere la ea, așa că gorobeții se pot convinge destul de repede că, într-adevăr, este cine spune...

Mai jenant a fost când a trebuit să-i răspund la întrebarea, pertinentă de altfel, de ce nu mergem la un centru de copiere și să facem o copie de pe pașaport...

Cum să-i spui unei persoane provenind dintr-o țară străină, că în România copiile „xerox" au un regim special, ca să nu poată trădătorii de neam și de țară să multiplice manifeste cu conținut ostil regimului?...

Cum, deja, „m-am scăpat" și i-am povestit că, legal, nu am voie nici măcar să stau de vorbă cu ea, fata, nefiind vreo tâmpită, nu insistă -- e clar că a venit aici ca să se simtă bine, să profite de mare, de soare, de bărbatul ăsta bine cu care s-a (a)cuplat (vedeți cum mă dă modestia afară din casă?) și nu ca să se intereseze de regimul societății multilateral dezvoltate...

Oricum, chestia cu interdicția de a se comunica, din orice fel de motive, în afară de cele oficiale, cu persoanele străine, se poate găsi și în Monitorul Oficial, deci, clar, nu i-am dezvăluit femeii nici un fel de secret de stat!...

Dar, să dăm puțin timpul înapoi, ca să vă povestesc cum ne-am cunoscut...

Eram tot pe plajă când, la un moment dat, apar trei fete simpatice, bine făcute, care se așează într-un fel de triunghi echilateral și încep să-și arunce, una alteia, o minge de plajă.

Nu e clar de-a ce se joacă -- oricum, e un fel de volei, dar... esențial este că fetele fac mișcare și, se vede pe ele, se distrează.

La un moment dat, dintr-o greșeală provocată de vânt, sau de noroc -- probabil că al meu sau al lui Jeanne, sau al amândurora, mingea ia o traiectorie neprevăzută și aterizează foarte aproape de cearceaful meu.

Nu stau ca nesimțitul ci, lăsând țigara, mă ridic, rapid, iau mingea și mă îndrept spre ele.

Trebuie să recunosc că, deja, eram destul de plăcut impresionat de cum arată, toate trei, plus aspectul că una este brunetă -- de fapt un șaten -- alta este blondă -- un blond închis -- iar alta este roșcată și... ravisant de pistruiată!...

Mă apropii și:

= Bună fetelor! Mă primiți și pe mine în cercul vostru?

De-abia după ce dau drumul la text îmi dau seama că limba noastră, păcătoasă cum e, ar putea sugera și altceva.

Doar știu, din clasele primare, poezioara:

„Tata are făcăleț,

Mama are cerculeț.

Mama ține cerculețul,

Tata bagă făcălețul..."

Concomitent, pasez și mingea către fata de vis-a-vis -- roșcata.

Codeală mare, apoi blonda întreabă, clar că nu pe mine, însă în franceză:

= Ce vrea tipul?...

Hait! De-aia au ele așa costume de plajă frumoase, deosebite, chestii!...

Schimb imediat macazul și o dau pe franceză, explicând ce vreau.

Sunt surprinse, toate, nu știu dacă plăcut, sau nu, apoi, tot blonda:

= Dacă promiți să recuperezi mingea, când ne scapă...

Habar n-am ce alte chestii intenționa să mai scoată pe goarnă -- probabil vrând să mă ia la mișto, sau să mă umilească, în vreun fel, când intervine, contondent, roșcata, aruncându-i concomitent și mingea:

= Tipul ți-a vorbit politicos, de ce ții neapărat să te porți ca o scorpie?!?

Blonda ține mingea cu amândouă mâinile, apoi, clar uitându-se urât la roșcată, îi trage un șut, la mișto, făcând-o să aterizeze în apă.

Recunosc că îmi plac femeile și chiar, dacă este să mă compar cu alții, am destul de mare succes la ele, însă ideea de a mă umili îmi repugnă, așa că las mingea acolo unde este, mă scuz, explicând că gata, am înțeles că nu sunt bine primit, spun larevedere și mă retrag la cearceaful meu.

Caut cartea pe care o am cu mine, în versiunea originală, în limba engleză și o deschid la pagina la care am rămas.

Ar fi absurd să nu recunosc că, dacă s-ar putea, aș scoate fum pe urechi de câți draci am pe mine...

Mă macină regretul că nu m-am apucat să-i traduc cam ce se înțelege, pe românește, prin expresia notrî pul dan votrî cur, (notre poulets dans votre cour) însă sunt conștient că tipa s-a purtat ca o proastă și că nu era cazul să fiu și eu mai prost ca ea...

În fond, cum știm bine, cel mai deștept, cedează.

Ce o costa dacă-mi spunea, simplu un:

= Nu, mulțumesc?...

Și, când mă gândesc, primesc palme tocmai de la o blondă, tocmai eu care, în general, sunt mort după blonde!...

Chiar dacă, nervos, îmi aprind altă țigară, făcându-mă că mă concentrez asupra lecturii, nu pot să nu observ că în cercul fetelor se produce o discuție cu voci ridicate, însă, de la distanța asta, nu pot distinge ce vorbesc, plus că, oi fi știind eu franceză, însă viteza cu care blonda și roșcata își mitraliază cuvintele, una alteia, probabil că și dacă aș fi fost lângă ele, nu aș fi putut înțelege prea multe, mai ales că... nu prea le am pe-astea cu argoul franțuzesc...

Cert este că o observ pe brunetă că pleacă să recupereze mingea din apă, apoi, agale, pleacă prin apa până la glezne, cu minge cu tot.

Blonda face și ea o mișcare de întoarcere la o sută optzeci de grade și o ia în aceeași direcție, aproximativ, ca și bruneta, iar roșcata, surprinzător, se îndreaptă spre... mine!...

Când este la vreo cinci metri de cearceaful meu, ridic ochii, lăsând să se vadă clar că am observat-o.

Ajunsă lângă cearceaful meu, pur și simplu, mă întreabă dacă se poate așeza.

O poftesc să ia loc, chiar trăgându-mă mai în spate, pe cearceaf, să fiu sigur că are loc.

O dată așezată, trage aer în piept:

= Știi, am venit să-mi cer scuze, în numele meu și al prietenelor mele...

Ridic mâna stângă în aer, în sensul că să se oprească, apoi îi întind dreapta și mă prezint.

E surprinsă, puțin descumpănită, însă, văzându-mă că-i zâmbesc, îmi zâmbește și ea, spunându-mi că ea este Jeanne.

Îi explic că nu este cazul să se scuze ea, pentru ea și pentru prietenele ei, ci că o singură persoană, de fapt, ar fi trebuit să se scuze, însă, din ce-mi dau seama, nu o va face, iar eu nici nu (mă) aștept (la) scuze din partea ei...

O apucă tremurul de enervare și-o face pe aia vacă...

Gata, e destul din punctul meu de vedere:

= Hai, te rog eu frumos, hai să uităm incidentul! Fumezi?

O întreb, în timp ce îi întind pachetul cu țigări.

Se uită, destul de surprinsă, la pachet -- sunt Dunhill, nu Carpați sau Mărășești...

Ia o țigară, i-o aprind, apoi, de dragul conversației, o întreb când a sosit, cât timp mai are de stat și dacă, la modul general, îi place, este mulțumită...

Realizez că întrebările mele sunt destul de protocolare și cam șablon -- deh, așa-mi trebuie dacă am făcut cursurile de ghizi ONT!...

= ... Și... acum ești ghid?

= Nu. De fapt, nu am practicat niciodată. Doar am făcut cursurile, la insistențele lui taică-miu, imediat ce am terminat serviciul militar...

Este un pic descumpănită, apoi:

= Scuză-mi franchețea, dar... nu erai un pic cam prea mare ca să... mai asculți de tatăl tău?!?...

Îi explic, în câteva cuvinte, că nu mă prea înțeleg cu taică-miu și că, pur și simplu, n-am vrut să mai torn gaz peste foc, plus că, acele cursuri, nu implică vreo obligație contractuală de a practica meseria cu pricina.

Mă rog, subiect închis.

Nu apucăm să terminăm țigările bine, că apare bruneta, cu două sacoșe de plajă în mână, explicându-i lui Jeanne că ele au strâns și că pleacă la hotel.

Jeanne se ridică și-i ia una dintre sacoșe, a ei, cu siguranță, apoi se așează din nou, explicându-i prietenei că... ea mai stă.

Mi-e clar că nu pentru mine stă, ci doar ca să-i facă în ciudă blondei...

Mă rog, bruneta ne salută și pleacă.

Este rândul meu să-mi exprim regretul că, fără să vreau, am creat tensiuni între ele...

Ne rupem în politețuri, chestii...

Una peste alta, dacă tot are bagajele făcute, o invit la o terasă, la o bere.

Se codește un pic, însă, în final, acceptă.

Strâng și eu, rapid, cearceaful și ce mai am.

Plecăm.

În fine, stabilim să ne întâlnim, seara, să mergem la o discotecă -- mă roagă să o aștept în fața hotelului ei.

Ies toate trei.

Jeanne se îndreaptă spre mine, bruneta, de la distanță, îmi face cu mâna, pe când blonda, tot ranchiunoasă, se face că nu mă observă.

Treaba ei!...

Jeanne mă îmbrățișează și-mi și aplică un sărut pe obraz.

Cum, până acum, n-am văzut-o făcând chestii de-astea, iarăși mi-e clar că... nu pentru mine o face...

Oricum, plecăm, mână în mână...

Îmi povestește că, de fapt, nu sunt tocmai prietene, fiind doar colege, la aceeași universitate.

Bruneta a găsit oferta pentru România și, cum le-a convenit prețul și condițiile, au stabilit să vină împreună, ocupând, la hotel, toate trei, un apartament.

Starea conflictuală a apărut încă de la începutul sejurului, întrucât blonda a impus, pe un ton tăios, ca ea să fie cea care ocupă camera în care să fie singură, plus alte mărunțișuri, nu neapărat importante, dar care doar au darul să te calce pe nervi.

Bruneta s-a tot chinuit să fie împăciuitoare, însă, de fapt, nici ei nu-i convine atitudinea blondei, însă, într-un fel, se simte răspunzătoare pentru faptul că ea a fost cea cu inițiativa...

Seara, pe la zece, plecăm de la discotecă, direct la mine la hotel.

Îi spun, clar, de la început, că... s-ar putea să avem noroc, sau ghinion.

Oficial, nu am voie să aduc persoane străine de hotel, la mine în cameră și nici nu am vreo relație de prietenie cu cei de la recepție.

Salut, politicos, am lăsat o șpagă la sosire, deși, normal, nu ar fi fost cazul, dar... cam atât.

Intrăm, braț la braț, vorbind, pe un ton vesel, în limba franceză, ajungem la recepție unde, salut, apoi cer cheia de la camera mea.

Culmea, recepționerul - este un tip - îmi dă cheia și-mi urează noapte bună...

Mă abțin, cât pot, să nu fac pe surprinsul, îi urez și eu, la rândul meu, serviciu ușor, apoi, împreună cu Jeanne, luăm liftul și mergem la mine în cameră.

Culmea, același lucru mi s-a întâmplat, în toate celelalte seri, până la plecarea lui Jeanne, de începusem să am sentimentul că... trăiesc un vis!...

De-abia după întoarcerea acasă, întâlnindu-mă cu pila mea de la ONT (fata aia superbă pe care am cunoscut-o la teatru) am aflat că Jeanne este, de fapt, fiica unui mare barosan din administrația franceză, sau ceva de genul ăsta, iar ai noștri l-au făcut pe dracu-n patru ca să nu-i dea femeii vreun motiv de nemulțumire.

Cică din prima seară, văzându-mă unde sunt cazat, mi-au înțesat camera cu microfoane.

Probabil că au făcut-o în timpul în care noi eram la discotecă.

Spre norocul meu, n-am invitat-o pe Jeanne la mine ca să discutăm politică...

De altfel, se pare că microfoanele și-au făcut treaba, întrucât, pur și simplu, nu m-a întrebat nimeni, nimic.

Cert este că Jeanne s-a dovedit a fi o adevărată franțuzoaică, bine pregătită, la pat, din toate punctele de vedere, inclusiv pe partea de audio...

Am profitat din plin, unul de celălalt -- în afară de orele de somn ciupite pe plajă, practic, nu am dormit!...

Oricum, femeie cu mai multe loțiuni de plajă ca fata asta, nu mi-a mai fost dat niciodată să întâlnesc!

Mi-a explicat că, fiind pistruiată, trebuie să se protejeze.

Bine că nu ne-am dus să facem plajă la nudiști, căci, probabil, și-ar fi băgat vreo loțiune și în fund!...

Ca și concluzie, cât de mult contează, în viață, să mai ai și baftă!

Scorpio58
Scorpio58
26 Urmăritori
Te rugăm dă o notă poveste
Autorului i-ar plăcea feedback-ul tau.
  • COMENTARII
Anonymous
Our Comments Policy is available in the Lit FAQ
Împărtășește această Poveste