La Constanța

Informații despre Poveste
Cum se strică relația dintre colegi...
6.1k cuvinte
5
3.6k
00
Împărtășește această Poveste

Marimea Fontului

Dimensiune Implicită a Fontului

Spațierea Fonturilor

Spațiere Implicită a Fonturilor

Font Face

Față Implicită a Fontului

Tema Lecturii

Tema Implicită (Alb)
Trebuie să Intră în Cont sau Fă-ți Cont pentru a vă salva personalizarea în profilul Literotica.
BETA PUBLICĂ

Notă: puteți modifica dimensiunea fontului, fața fontului și puteți activa modul întunecat făcând clic pe fila pictogramă „A” din caseta cu informații despre poveste.

Puteți reveni temporar la o experiență Classic Literotica® în timpul testării noastre Beta publice în curs. Vă rugăm să lăsați feedback cu privire la problemele pe care le întâmpinați sau să sugerați îmbunătățiri.

Click aici
Scorpio58
Scorpio58
26 Urmăritori

La pomul lăudat, să nu te duci cu sacul!...

Așa este în orice colectivitate -- nu se poate să nu dai peste vreun coleg mai... descurcăreț, mai mercantil, chiar dacă suntem în plină epocă a construirii societății socialiste multilateral dezvoltate!...

Vine Banu', cel cu pomul pe care-l laudă -- nu, nu este numele lui, ci așa a fost poreclit, pentru că el este cel care face... bișniță, așa cum i se spunea pe atunci -- și începe să trâmbițeze că are... noutăți.

În traducere liberă, asta înseamnă că are marfă proaspătă!...

E mândru ca un păun și, tacticos, scoate din geanta de umăr, întinzând pe un birou, mai multe perechi de blugi, cum li se zicea, adică jeanși...

Nu mă omor eu, în general, să cumpăr de la Banu' ceva, însă mă trage Aura ca pe un câine, doar că... de mână:

-- Hai măi, că tu le știi! Vino și zi-mi dacă-s pe bune, sau falsuri, că doar îl știi pe Banu' cum e!...

Are și pantaloni, dar și sarafane, chestie care le face pe gagici să dea în trepidații...

Mă uit, mărci de prestigiu, americane, iar la pipăit, din ce-mi dau eu seama, nu sunt de-alea libaneze sau de prin alți coclauri, făcute pe vreun vapor...

Sincer, sunt destul de mirat, așa că trec la studierea cusăturilor, apoi verific să nu fie de-ăia cu vreun crac răsucit, adică, din punctul de vedere al producătorului, rebut.

Știu că se mai practică metoda de a se scoate la vânzare și așa ceva, pe te miri ce, doar ca să-și mai scoată din pagubă...

Gorobeții noștri abia așteaptă astfel de chilipiruri, pentru că mulți văd, însă puțini cunosc, așa că dau, ca fraierii, bani buni pe marfă de mizerie.

Doar ce văd etichetele, că gata! Marfa e străineză, deci bună!...

Nu, nu sunt rebuturi, însă când aud prețul, îmi cam cad ochii în gură!...

Vrea două mii patru sute de lei pe perechea de pantaloni și două mii cinci sute pe sarafan...

Cum mărimile diferă, marfa se comandă, achitându-se un avans de cel puțin o mie cinci sute de lei, restul la livrare.

Cum nu sunt venit cu pluta, mi-e clar că Banu' cumpără marfa cu o mie cinci sute, urmând ca restul, după scăderea cheltuielilor cu transportul, adică biletul dus-întors București-Constanța, să-i intre-n buzunar, pe post de profit net, neimpozabil.

Bună afacere, nu-i așa?

Banu', în calitate de comerciant, e bun, nu zic nu, însă are boala că-și mai fentează din când în când prietena, ba mergând pe la vreo beție, ba ducându-se la câte o fătucă...

Întâmplarea face că Aura este în ceva relații de colegialitate, ca să-i zic așa, cu una dintre fetele cu care și-o mai trage Banu', așa că află de unde se aprovizionează ăsta cu marfa pe care tocmai ce a expus-o...

Cică ar fi venit un transport mare -- nu mare, uriaș -- de marfă, trecută pe sub nasul vameșilor din port -- cică două camioane!...

Mi-e clar că, la stilul nostru de a exagera, nu poate fi vorba de o asemenea cantitate, dar, oricum, ceva marfă trebuie să fie!...

Îl sun pe un amic, George, la Constanța și-i povestesc ce am auzit -- culmea, este în temă, așa că-mi face o descriere completă a situației.

Cică s-ar fi reușit introducerea a peste o sută de baxuri cu jeanși de diverse mărci, modele, chestii, de a ajuns să cadă piața bișniței vaporenilor!...

De la o mie cinci sute, cât costa în mod curent o pereche la o astfel de calitate, s-a ajuns la o mie trei sute, iar dacă iei cinci perechi costă doar o mie două sute, scăzând așa, din cinci în cinci perechi, până la limita inferioară de o mie de lei perechea...

Îmi cam vin dracii, gândindu-mă la colegele mele care nu vin la muncă să-și facă unghiile, să se fardeze și să croșeteze la o mică bârfă, ci mai fac și treabă, așa că nu văd de ce ar rămâne strâmtorate financiar, doar așa, ca să se îmbuibe Banu'!...

Hotărârea o iau fulger, așa că și întrebarea vine ca atare:

-- George, dacă vin la tine, la Constanța, mă ajuți?

Ăla, clar, găină beată:

-- Ce-ai frate, ai înebunit?!?

Știe că nu mă ocup cu astfel de chestii...

Îl liniștesc:

-- Nu pentru mine băăăăăă!!! Pentru niște colegi!... Sau, poate, cine știe, îmi iau și eu o pereche sau două...

Îmi cere să revin cu un telefon peste o oră, timp în care o pun pe Aura să facă o listă cu măsurile fiecăruia în parte, menționând ce anume vrea...

Aura, fată întreprinzătoare și bună colegă, nu stă cu mâinile-n sân ci trece și prin câteva din birourile alăturate, pe unde are ea relații de prietenie și... vine, în sfârșit, cu lista.

Să-mi cadă fața, nu alta!...

Cinșpe perechi de blugi și șase sarafane!...

Degeaba protestez eu că... de ce s-a apucat să vorbească înainte de a avea siguranța că se poate rezolva, că-mi dă un pumn, prietenește, în stomac și, râzând, mă ia la ture:

-- Hai, măi! Zău! Dacă nu te-aș cunoaște, te-aș mai și crede!...

Știe că atunci când îmi pun ceva în cap, cu greu mă răzgândesc...

În fine, mai adaug și eu două perechi de jeanși pentru mine, că dacă tot e să fac pe cărăușul, măcar să am și eu o satisfacție, apoi, pentru că tot s-a împlinit ora, îl sun pe George.

Cum îmi confirmă, încerc să-i dictez lista cu măsurile, dar mă oprește, explicându-mi că lucrurile nu se rezolvă așa -- tipii, până nu văd foșnitorii, nu dau nici măcar un capăt de ață!

Mă duc cu gândul la tot soiul de filme cu mafioți, droguri, chestii, dar... asta-i piesa, ăsta-i scenariul, așa că joc după cum mi se cântă...

A doua zi, mă simt ca banca națională, că toată lumea se chinuie să ajungă la mine, ca să-mi dea banii...

Necazurile încep atunci când unii colegi cu care nu sunt prea apropiat vin cu ceva bani în plus, cică pentru oboseală și transport, chestii.

Normal că-i refuz, dar habar n-aveți cât de insistenți mai pot să fie și ăia, tot lovindu-mă-n cap cu argumentul că le-am făcut o economie în buget de mai bine de cincizeci la sută...

În final iese ca mine, dar tot nu scap.

Aura vrea neapărat ca să mă însoțească.

Mai târziu, la Constanța, aveam să aflu și de ce...

I-a lăsat, e adevărat, lui George bani ca să achite contravaloarea convorbirilor interurbane -- i-a sunat aproape pe toți, ca să le povestească ce modele, nuanțe, chestii se găsesc pe măsura fiecăruia...

Dar, să revin.

Plecăm cu trenul. Am luat cu mine două geamantane mari, ca să mă asigur că am unde să pun marfa -- trebuie să am în vedere că și miliția știe ce se întâmplă, așa că vreau să mă asigur că nu bat la ochi în vreun fel.

Faptul că sunt însoțit de Aura este de bun augur, întrucât, normal, fiind împreună, este chiar natural să car cu mine ditamai geamantanele, că doar e... femeie!...

Dar hai că am tot pomenit despre Aura, fără ca să vă fac o descriere a ei, cât de cât...

Fata, din punctul meu de vedere, de tip la un metru și nouăzeci înălțime, este cam... piticanie.

Are cel mult un metru și șaizeci și cinci, dar este blondă, cu un păr ondulat natural, aproape creț, pe care ori și-l lasă să-i atârne un pic peste umeri, ori și-l prinde într-un coc, în moțul capului.

Ochii sunt așa cum îmi plac mie, albaștri, nas drept, bine proporționat față de ovalul feței, iar gura... are buzele destul de subțiri, iar când nu-i iese ceva, sau se enervează, parcă i se subțiază și mai tare...

Ce m-a frapat la ea, încă de când am cunoscut-o, au fost dinții, mici de tot, de-mi sugerează dinții din față ai unei pisicuțe -- de altfel, chiar o mai și alint, uneori, cu apelativul pisicuță...

La sâni, părinții au fost, se pare, tare darnici -- n-am văzut-o pe femeia asta fără sutien niciodată!

Se pare că tot așa darnici au fost și în ce privește bucile curului -- acum e tânără, însă peste ani probabil că nu va fi tocmai cea mai grațioasă femeie de pe mapamond...

De fapt, n-o prea ajută nici cracii, fiind, după părerea mea, destul de scurți...

În două vorbe, cum spun unii, femeie cu curul jos!

În schimb, la cei douăzeci și ceva de anișori împliniți este coaptă ca o piersică, numai bună să te înfrupți din ea!...

Sincer, m-aș fi înfruptat eu demult, dar mi-e prea apropiată, iar eu, știu bine, nu mă rezum la o singură femeie și nici nu am vreo intenție maritală față de ea...

O dată, când eram doar noi, chiar am purtat și o mică discuție pe tema asta, rămânând la relația strictă de colegialitate -- argumentul suprem, venit din partea mea a fost:

-- Ce vrei, să faci spume când mă caută vreo gagică la telefon sau vine direct aici, la birou?!?...

Oricum, suntem în relații foarte bune -- uneori chiar îmi face și cafeaua, iar eu o beau cu încredere, fără teama că mi-o fi otrăvit-o, sau că mi-a pus bromură, ca să se răzbune...

Nu o dată, ci destul de des, în glumă, îi articulez și câte o palmă peste fund, uneori întârziind cu palma pe fundul ei și strângând, discret, doar un pic...

Nu-i fac chestia asta decât atunci când sunt sigur că nu ne mai vede și altcineva și știu, că mi-a mărturisit, că palma și mai ales strânsoarea discretă o fac să se ude instantaneu...

Protestează. Normal:

-- Hai măăăăi! Nu fi rău!... Știi ce-mi faci!...

De fiecare dată, râzând, ricanez:

-- Și ce?!? N-ai bărbat? Spune-mi, dacă nu te descurci, că-ți fac eu rost!...

La Constanța, George, băiat salon, ne așteaptă în gară -- îi fac cunoștință cu Aura, apoi ne îndreptăm, în pas destul de alert, spre automobilul lui.

În timp ce ne conduce la el acasă, îmi dă și vestea că... lucrurile nu se învârt tocmai rotund, că vaporenii sunt destul de panicați, că miliția tot adulmecă și că la așa o cantitate de marfă va trebui să așteptăm cel puțin până duminică seara, dacă nu chiar până luni dimineața...

Pentru moment, îmi cere lista cu măsurile, apoi, invitându-ne să ne facem comozi, se scuză și pleacă.

Nu știu cum arăt eu, că nu am vreo oglindă la îndemână, însă Aura este destul de morcovită -- zici că ori e constipată, ori s-a cufurit!...

Oricum, clar, n-are toate corăbiile pe linia de plutire, că tot suntem la mare!...

Păcat că acum, în octombrie, nu se mai poate pune problema de plajă sau baie, însă eu, sincer, abia aștept să se întoarcă George și, cu sau fără Aura, am chef să fac o lungă plimbare pe malul mării -- am de gând să bat Mamaia de la un capăt la altul și retur...

Este cald, poate chiar prea cald pentru octombrie, așa că merge...

După ceva mai mult de o oră, în sfârșit, apare și George -- din ce simt, e satisfăcut, dacă nu chiar vesel...

S-a întâlnit cu niște băieți adevărați și, dacă totul merge conform planului, mâine avem marfa, livrată aici, la el acasă...

Despre oră nu-mi poate spune decât că livrarea se va petrece undeva până-n prânz...

Bine și-așa!...

Asta însă implică un element suplimentar -- cazarea.

Am putea dormi la George în sufragerie, Aura pe canapea și eu pe mochetă, dar dacă tot suntem în octombrie, nu văd de ce nu am lua și noi o cameră la hotel, că sigur se găsesc din belșug!...

Tot George ne facilitează și de data asta confort, intimitate, chestii...

Chiar vis-a-vis de apartamentul lui este o garsonieră ai cărei proprietari i-au lăsat cheia, ca să ude florile, ei fiind plecați pe undeva pe lângă Iași, la părinții soțului -- George salivează -- abia așteaptă să vină gorobeții cu bunuțuri de la tata și de la mama!...

Știe el ce știe, pentru că așa se întâmplă în fiecare an!...

Deci, urmează să ne cantonăm la vecini în garsonieră!...

Va fi, prevăd, destul de complicat -- cu toate că am adus ditamai geamantanele, acestea sunt goale, fără pijamale, cămăși de noapte, prosoape, chestii...

Cu prosoapele ne rezolvă George, dar în rest, nu prea are cum...

Aura a acceptat să mă însoțească la plimbarea pe plajă, iar la întoarcere vom încerca să găsim o pijama, cămașă de noapte, ceva, pentru noaptea care urmează...

Nu găsim decât niște cămăși de noapte din finet, pe care Aura nu le poate suferi, așa că ne întoarcem acasă hotărâți să dormim îmbrăcați...

I-aș fi sugerat eu Aurei să meargă și să doarmă cu George, că doar nu e băiat de lepădat, însă ăstuia urmează să-i vină prietena, logodnica, viitoarea nevastă, ce i-o fi fiind, pentru că la capitolul ăsta, George o dă brusc pe muțenie...

Are el, probabil, angoasele lui...

Dacă tot am hălăduit prin oraș, am luat și o sticlă de vodcă, dar ajunși la George, constatăm că-l găsim la bustul gol, îmbrăcat doar cu pantalonii de pijama...

Doar ce a deschis un pic ușa, ca să-mi paseze cheia de la garsonieră...

Așa cum a apărut, ciufulit, în crăpătura ușii, atât mie cât și Aurei ni s-a părut atât de caraghios încât cu greu am reușit să ne abținem să nu râdem până să apucăm să intrăm în garsonieră...

Aici, surpriză! George, prevăzător și îndatoritor, a pus pe pat un set de așternuturi.

Concluzia e simplă -- Aura se va destrăbăla în ditamai patul, iar eu o să mă chinui, chircit într-un fotoliu...

Deocamdată, însă, am altă preocupare -- paharele sunt la vedere, pe câteva rafturi, în bibliotecă -- nu toată lumea are apucături ca ale mele, să ocupe rafturile respective cu cărți! Asta este! Pahare și ceva bibelouri!...

Iau două pahare adecvate scopului, le clătesc, apoi dau cep sticlei de vodcă.

Nu este prima dată când beau împreună cu Aura, însă niciodată nu am fost doar noi doi, așa, închiși între patru pereți...

În altă ordine de idei, cum și proprietarul garsonierei este fumător, putem și noi să fumăm liniștiți, nu ca la George în apartament, unde fumatul este așa, un fel de sacrilegiu!...

După două pahare de vodcă, Aura mă ia la ture:

-- Ia ascultă, de ce vrei tu să ne chinuim amândoi?...

Sincer, nu pricep unde vrea să bată, așa că cer lămuriri:

-- Adică?...

-- Adică, adică, adică, adică!... Cum naiba-ți poți tu imagina că voi fi eu în stare să dorm știindu-te aici, lângă mine, chiar dacă-n fotoliu!?!...

Își aprinde, vizibil nervoasă, altă țigară...

Momentul e greu, trebuie să recunosc -- fata, cum vă spuneam, nu e vreo urâțenie, ba din contră, dar ce naiba vom face după, în birou, ochi în ochi toată ziua?!?...

Tot ea are limbariță:

-- Știi, suntem departe de casă -- putem pretinde că ne-am cunoscut aici, iar mai târziu vom spune că a fost doar un vis -- plăcut, sper!...

După perorația asta, se repede și-și mai toarnă un pahar, apoi mă întreabă:

-- Mai vrei?...

Mă uit zâmbind, în ochii ei:

-- Sincer, aș mai vrea eu, însă văzându-te cât ești de însetată, mi-e să nu se termine sticla!...

Eu râd, iar ea îmi pune o mână pe genunchi, apoi se ridică, se duce la poșetă (ditamai poșeta, ca să fiu corect în descriere) și... surpriză!

Apare cu sora sticlei de vodcă de pe masă!

Sunt blocat:

-- Cum?...

Mă contrează:

-- Stai blând!... Când am auzit că va trebui să dormim, doar noi doi, în aceeași încăpere, mi-am luat măsuri! Îmi trebuie curaj, ca s-o facem, sau de nu... mă fac mangă!... Trebuie să uit!...

Suntem colegi de câțiva ani, am mai văzut-o pe Aura ciupită, dar nu... mangă!...

Brusc, își stinge țigara, arsă pe jumătate, în scrumieră, apoi se ridică și-mi aterizează pe genunchi:

-- Hai măi! Ce vrei? Să trag de tine? Să te rog? Să te violez?...

Am eu, recunosc, principiile mele dar... până când?!?

O prind de ceafă și-i fac ce nu i-am mai făcut niciodată -- îmi înfig limba printre buzele ei, căutând-o pe a ei...

Nu mă lasă s-o caut prea mult, că-mi vine în întâmpinare și... începem tangoul...

Se lipește de mine de mai mare dragul, ca timbrul de scrisoare și tot ce pot să fac este să-i mângâi spatele prin jerseu, apoi, ușor, reușesc să-mi strecor mâna pe sub jerseu și bluză, ajungând să-i ating pielea mătăsoasă, de-mi vine s-o cam las cu preambulul și s-o iau, serios, la pompe...

Se vede că și pe mine m-au afectat anii de vecinătate, intimitățurile noastre pe jumătate serioase, privirile alea lascive din unele dimineți, la cafea, cînd eram numai noi...

Îmi scot limba din gura ei și-i iau imediat urechea la forat -- icnește și-și înfige unghiile în spatele meu -- mi-e clar că e disperată!...

Așa sunt și eu!

Mă ridic, cu ea cu tot și o așez în pat, apoi, fără pauză, o ajut să-și dea jos jeanșii, apoi dresul, cu chiloți cu tot.

Nu mă pot abține, așa că o prind de pămătuf și o strâng, nedureros, apoi o las:

-- Hai, până-mi dau eu jos țoalele de pe mine, scoate-ți și tu alea!...

Mă dezbrac rapid, lăsând-o pe Aura să-mi poată admira ciocanul, aproape în erecție...

Și ea s-a dezbrăcat între timp, doar că și-a păstrat sutienul pe ea.

O întreb, în glumă, normal:

-- Ce-ai soro?!? Te pomeni c-oi fi rușinoasă!...

Râde:

-- Nu, dar... sunt prea mari și când... sar în toate părțile!...

-- Grozav! Abia aștept să văd spectacolul! Hai, jos hamul!...

Iar râde -- nu mă ascultă. Se ridică de pe pat și se așează în fotoliu, aprinzându-și o țigară, apoi turnând vodcă atât în paharul ei, cât și într-al meu.

Recunosc că sunt cam debusolat -- până acum câteva minute era călare pe mine, iar acum, tocmai când mă pregăteam, ea vrea să fumeze, să bea vodcă...

Trage un fum, adânc, apoi expiră. În sfârșit, vorbește:

-- Lasă-mă să savurez momentul!...

Dacă tot suntem la de-astea, pun mâna pe paharul cu vodcă și-l dau peste cap, apoi îmi torn un refill și-l dau și pe ăsta peste cap!...

Iar torn, însă de data asta nu mai beau, ci-mi aprind și eu o țigară...

Țoanca mică, văzându-mă ce fac, e cam rezervată, ca să zic așa...

Mă uit la ea cu ochii mijiți:

-- Puiule, dă-ți dracului jos sutienul ăla, că ți-l rup!...

Îmi aruncă un zâmbet parșiv, moale, cum știe ea, apoi:

-- N-ai decât! Am văzut că aveau ăștia sutiene mișto, așa că nu-i bai!

Mă umflă râsul:

-- Or fi având ei sutiene, dar nu uita că mâine e duminică!...

Brusc, se panichează și, parcă împinsă de un resort, își îndreaptă spatele și-și scoate sutienul într-o clipită!...

Nu pot să mă abțin -- mă bușește râsul...

Se uită urât:

-- Sper că... nu râzi de... sânii mei!...

Gata! A băut cam prea mult! A luat-o cu porcul!...

Mă uit în ochii ei, serios:

-- Puiule, primul lucru pe care am să ți-l fac este că o să-ți mănânc sfârcurile alea care deja mă fac să ud filtrul de la țigară de cât pot să salivez!... Apoi, o să te prind și o să te fut între țâțe, ca să-ți scot prostiile din cap!...

Între timp, sting țigara și, destul de rapid, îngenunchez în fața fotoliului Aurei și, așa cum am promis, îi iau țâțele, pe rând, în gură, apoi, în joacă, o prind cu mîinile de sâni și i-i apropii până când sfârcurile ajung să se atingă unul pe celălalt -- pun gura și-i iau la lins și supt pe amândoi deodată...

Aura se ține de umerii mei de parcă ar putea să cadă din fotoliu...

Nu comentează, doar că respiră tare și des, iar când o mușc, icnește!...

O las, mă ridic un pic și-i bag, iarăși, limba-n gură...

Ne luptăm așa vreo cinci minute, apoi mă ridic și încalec fotoliul, ca să pot ajunge comod cu pula între țâțele frumoasei...

O prind de mamele, din lateral, i le apropii și-mi înfig pula deja sculată în crăpătura formată.

Încep mișcările de du-te vino... Nu, n-am de gând să o fut între țâțe până ejaculez, însă am de gând să... altceva!

O iau de brațe și o îndrum să-și țină ea mamelele apropiate, apoi o prind cu o mână de ceafă, iar pe cealaltă i-o înfig în păr, ferm, însă nedureros...

Îi aplec capul ca să fie cu gura pe direcția pulii mele, apoi, scurt, îi șoptesc:

-- Deschide gura și scoate limba!...

Dă să protesteze -- scoate un:

-- Mmmmmmm!!!...

N-o slăbesc:

-- Hai femeie! Suntem străini! Nu ne cunoaștem! Hai! Acum!...

Dacă tot și-a lăsat sânii liberi, încercând, cu mâinile, să mă facă să nu-i mai fac la cap ce-i fac, mă ridic, o idee și încep să-mi frec capul pulii de buzele ei, de bărbie, de nas, de obraji, însă se încăpățânează să rămână cu gura închisă...

Mă ridic și o ajut și pe ea să facă același lucru, apoi o așez pe marginea patului.

De data asta nu stau la discuții -- o prind cu o mână de ceafă, iar cu cealaltă îi apăs, din lateral, obrajii, până deschide gura.

Dă să ridice mâinile, să se apere -- cred că sunt firoros:

-- Să nu-ndrăznești!

Gata! I-am băgat-o! O simt că-și schimbă brusc atitudinea -- mă prinde de bucile curului și mă trage s-o pătrund.

Scorpio58
Scorpio58
26 Urmăritori
12