La Cort

Fiind al treilea an de când nu l-am mai întrebuințat pe litoral, mă ambiționez, pun cortul în mașină, însoțit de toate cele și mă îndrept spre mare.

Asta nu înainte de a face o „voltă" prin Ploiești, ca s-o culeg pe Liana -- nu știu ce se întâmplă cu telefonul ei de acasă, iar pe cel de la locul de muncă habar n-am pe unde l-am rătăcit...

Lasă că mă descurc eu -- întreprindere mare, paznic la poartă, dau eu de ea...

Ajuns la Ploiești dau de Liana destul de ușor, însă... ghinion! Tocmai ce sunt în plin control de la nu știu ce for superior, așa că șansele de a se ruga de madame director s-o lase să plece pentru câteva zile sunt nule...

Asta este! Ne sărutăm cast, pe amândoi obrăjorii, că doar nu trebuie să știe nenea portarul că i-o mai trag sub coadă din când în când, apoi mă urc la volan și-mi iau drumul către litoral...

Aș mai avea o alternativă înapoi la București, s-o iau pe Doina, însă, dacă tot am început-o cu stângul, îmi bag picioarele și plec la mare singur...

Drumul, fiind în timpul săptămânii, este relativ liber, cu excepția abundenței de căruțe și de tractoare.

Nu mă pricep la agricultură -- sunt spre sfârșitul lui august iar ziua recoltei, din ce știu eu, este undeva prin octombrie...

Habar n-am!...

Oricum, cu tot cu „distracția" cu Ploieștiul, însumate, fac vreo șase ore până să ajung în camping.

Bine că am fost matinal.

Cum stau bine cu memoria și am și ciocan, montarea cortului nu mai este mare brânză, mai ales că am antrenamentul de anul trecut când l-am folosit de două ori la munte...

Totul fiind aranjat iar afară încă lumină, mă ascund în cort și mă echipez cu chiloții de baie, apoi iau un prosop și un cearceaf și mă îndrept spre plaja din apropiere.

Aici cam bat eu câmpii, întrucât campingul este plasat, practic, pe plajă -- frumos amenajat, destul de bine întreținut, singurul inconvenient fiind că nu poți găsi nici măcar o palmă de umbră, decât dacă ți-o creezi tu cu cortul sau cu vreo umbrelă...

Oricum, mai bine decât să trebuiască să suporți duhorile de la campingul relativ apropiat -- sunt sigur că ține de cei care au în îngrijire locația -- omul sfințește locul!...

Nu neg, mai ține și de comportamentul turiștilor, de buna sau proasta lor creștere, însă, tot așa, una e să ai pubele de gunoi la tot pasul și cu totul altceva să trebuiască să străbați jumătate de camping pentru a putea arunca ceva la gunoi, iar acolo, normal, găsești tomberonul gata încărcat și o droaie de gunoaie lăsate pe lângă...

Spre deosebire de data trecută, acum n-am văzut, pe lângă mine, vreo vajnică gospodină trebăluind de zor la aragazul de voiaj, nici ceva puradei, de unde trag concluzia că am campat într-o zonă cu mai mult tineret...

Văd eu, seara...

Oricum, corturile de pe lângă mine arată bine, sunt curate, n-am văzut sticle goale tronând în fața lor, așa că lucrurile par a fi civilizate...

Îmi tot trece prin minte bancul acela tâmpit cu tinerii care se cazează în gazdă la niște bătrânei unde doamna, din oră în oră, vine, bate la ușă, apoi întreabă:

-- Dormiți?

Ăștia, săracii, ce să răspundă?

-- Da....

La care femeia le tot bagă placa:

-- Pâi dormiți, maică, dormiți! Noi n-avem câini, n-avem pisici, nici copii mici -- n-are cine să vă deranjeze!...

Hai că trec, abrupt, de la una la alta...

Apa este caldă, valurile doar așa, ca să nu crezi că faci baie în vreun lac, așa că mă bălăcesc și eu vreo jumătate de oră, ca să-mi scot pârleala că am pierdut ziua pe drum, cu ocol pe la Ploiești, apoi slalom printre căruțe și tractoare...

Revenit la cort, umblu la provizii -- am și pâine, am și vin, chiar și vodcă și whiskey, plus că m-am „specializat" în sensul că în partea din față, pe verandă, cum îi spun eu, unde cortul nu este prevăzut cu „dușumea" de mușama, am avut grijă să sap cu lopata mea de infanterie și să îngrop sticlele.

Nisipul le asigură o temperatură civilizată, așa că nu mai ai senzația că bei ceai...

Cum, se pare, am o adevărată obsesie, la cort, pentru fasole cu costiță, îmi încălzesc conținutul unei conserve, apoi dezgrop o sticlă de vin și, tare mulțumit, încep să mă ospătez...

Între timp, pe afară lucrurile încep să se anime, însă tot ce pot distinge este că se vorbește în limba maghiară -- eu pe asta doar o fluier, așa că n-am de ce să ies din cort, ba chiar mă gândesc ca mâine, că tot sunt tânăr și capabil, să-mi mut calabalâcul în altă parte.

N-am nimic cu ei, însă am senzația că vorbesc un pic cam prea tare...

Sunt cam pe la jumătatea mesei când apare un tip, blond, cu ochi albaștri, cu mustață și cu cioc, îmi dă de înțeles că vrea să vorbească cu mine, motiv pentru care desfac fermoarele de la plasa de țânțari.

Îmi întinde mâna:

-- Salut, eu sunt Gyuri (sper că am scris corect).

Mă prezint și eu, politicos, apoi Gyuri continuă:

-- Văd că te-ai instalat aici, ca să stai, însă fără să ne ceri permisiunea...

Ridic o mână, făcându-i semnul clar, în limbaj internațional, că-i cer să se oprească.

Îl întreb:

-- Faci cumva parte din personalul care administrează această locație? (Folosesc cu intenție un limbaj elevat, ca să-l bag în ceață)...

Tipul se încruntă, apoi, zâmbind, îmi spune că fata aia, Ilona, se supără dacă vine cineva aici, fără să i se ceară permisiunea...

Îi explic și eu că atunci când am ajuns nu era nimeni...

Mai am puțin, extrem de puțin și explodez -- sunt în țara mea și nu-mi fac mie bozgorii -- cum le spun unii, eu habar neavând ce înseamnă -- legea sau ordinea...

Omul, clar, mă simte, așa că se întoarce și o strigă pe Ilona.

-- Vino să-l judeci!...

Asta vine, sare-n fund pe nisip în fața cortului meu, află cum mă cheamă de la bibicul Gyuri, apoi mă descoase că unde mi-e prietena, că de ce n-am prietenă, dacă am ceva metehne, boli transmisibile sexual, chestii...

În sfârșit îmi pică și mie fisa că toată chestia e o farsă.

O apuc de antebraț pe Ilona și, chiar dacă sunt așezat în poziția lotus, o trag și o azvârl la mine-n cort.

Femeia este clar surprinsă și de gest, dar și de forța cu care a fost „răpită"...

Gyuri, văzând ce se petrece cu femeia, își cam pierde moaca mucalită -- eu, sincer, mă așteptam la ceva reacții, să încerce să o recupereze pe toantă. Nimic!

Că el... pleacă, pentru că mai are și alte treburi...

Nu mă abțin:

-- Tu ești venit la treabă, sau în vacanță?!?...

Nu-mi răspunde -- pleacă pur și simplu...

O simt pe Ilona cam agitată, în celălalt capăt al cortului...

Mă iau de ea:

-- Ia zi-mi scumpete, ce bei, ce vrei să mănînci -- din ce am, normal, că suntem la cort, nu la vreo cârciumă de lux!...

Asta, destul de tare-n clanță:

-- Hei, dar ție nu ți-e frică?...

Mă și văd rupând oase, stricând corturi, chestii, dar, cum am în sânge diplomația și pacifismul, trec pe partea „soft"...

-- Puiule, n-am făcut nimănui nici un rău!...

Tipa se uită la mine urât:

-- Îți strângi cortul și pleci acum!...

Fac și eu un spirit de glumă:

-- Și când împachetez cortul, te iau și pe tine la pachet?...

Se uită, nu știu unde, pentru că nu are peisaj, fiind în cort:

-- Ești... nebun! Ție nu ți-e frică!...

Devin vulgar:

-- Ba mi-e o frică de mor!... Dacă nu mi se scoală?!?...

Se supără rău, rău de tot:

-- Lasă-mă să plec! Dacă încerci să mă oprești, să știi că țip!...

O las să iasă, apoi încep dezmembrarea cortului, cu toate „acareturile"...

Gata! Ce-i destul e destul, iar eu între de-ăștia, nu stau!...

Găsesc, destul de repede, la lumina reflectoarelor un alt loc, departe de gorobeții care au ce au cu mine, eu fiind în concediu...

Mă instalez, nu înainte de a da bună seara vecinilor.

Nu trec douăzeci de minute, că sunt gata...

Apare și mimoza -- nu v-am spus -- e brunetă, cu ochi tuciurii, cu mamele futabile, butonabile, bune de supt, chestii, socoteli, cu un cur bine format, cu craci futabili ca la balamuc, nebunii!...

Se uită spre mare, cu toate că întunericul nu-i permite ca într-adevăr să vadă ceva:

-- Măi, dar tu chiar te-ai supărat!...

-- Supă, ciorbă, gulaș, sarmale... n-are importanță -- da, m-am supărat și nu vreau să am de-a face cu voi...

Trec vreo trei minute, timp în care eu îmi văd de amenajările mele.

Într-un final, se hotărăște:

-- Și ce zici dacă te invităm să vii cu noi la discotecă?...

Răspunsul este scurt și clar:

-- Nu, mulțumesc!

Dă ea să mai zică ceva, dar o opresc:

-- N-am chef să am de-a face cu oameni care ocupă teritorii, apoi le consideră a fi ale lor -- dacă trăiam în alte timpuri, deja săbiile ar fi fost scoase din teci!... Pa!... Du-te la prietenii tăi și uită de mine!...

Mă trezesc cu trei băieți, bine făcuți de mămicuțele lor, că au auzit discuția și că, la o adică, vin cu mine să-i „rezolvăm" pe unguri...

Nu mă apuc să le povestesc ce „priceperi" am eu, însă refuz politicos o astfel de inițiativă -- am venit să mă distrez, nu să mă bag în belele...

Oricum, băieții par a fi de comitet, așa că scot o sticlă de vodcă și... ne cinstim.

Mai apar și fetele, că doar n-au venit singuri și le place și lor vodca, mai apare și un tip cu o chitară, așa că o dăm pe folk și, aproape pe nesimțite, mă simt „luat la ataș" de o fătucă blondă, cu ochi albaștri -- dacă încă mă mai simt în stare să disting culorile -- nu știu cât de bine, sau rău făcută în rest...

La sticla mea de vodcă s-au adăugat încă două, aduse de fete, așa că suntem toți destul de chercheliți...

Nu mai țin minte când m-am băgat la somn, țin doar minte că cineva, însistent, mă scărpina în părul de pe cap...

Mai ciudat a fost dimineața -- eu, cu tricoul pe mine, dar fără chiloți, iar ea, blonda de care vă ziceam, tot așa, cu un tricou dar cu accesul liber la „apropont"...

Habar n-am! Ne-am futut, sau n-am făcut-o... Eram mangă!...

Oricum, gândind la rece, singura variantă este să mă fi călărit ea pe mine...

Acum, ce să fac?

Pun mâna pe femeie, o îmbrățișez, îi forez buzișoarele cu limba, apoi, gentil, îi iau lindicul la smotocit...

Cu toate că-mi vine să mă piș, am o erecție „exemplară", așa că încep să scotocesc după prezervative.

Mă vede ce vreau să fac -- nici măcar nu i-am reținut numele -- și mă apostrofează:

-- După ce-a fost azi-noapte, ce rost mai are să folosești de-alea?!?...

Clar!... Am băut nepermis de mult!...

Aflu, la cafea, că ea este Ioana, că este din Bacău, că a picat la examenul de la facultate și că a venit cu gașca la mare ca „să-și aerisească mințile"...

Tac-su e cioban, are vreo trei mii de oi, plus nu mai știu câte capre, vaci, măgari, deci nu se pune problema banilor...

Vrea neapărat ca după ce facem o baie în mare, ca să ne scoatem alcoolul din cap, s-o iau cu mașina și să-i arăt litoralul -- are un aparat de fotografiat și cinci filme color...

Facem un tur, Năvodari -- Vama Veche, cu opriri în toate stațiunile, cu fotografii, inclusiv cu noi doi, fotografiați de diverși, la rugămintea Ioanei...

Nu este vreo frumusețe, dar nici urâtă nu e, iar în pat, să vă descriu:

-- Ahhh!... Ohhhh!... Ahhhh!... DDDaaaaaa!!... Așa!.... Daaaaaa!... Dă-mi acolo!... Bine, bine bineeeeeee!...

Când o iau la umeri-craci e puțin stresată la-nceput, apoi:

-- Rrrrrupe-măăăăăăă!... Ahhhhhhhhhh!... Doamneeeeeeeeeeeee!...

Vrea totul în ea, că are ea „metodele" ei, plus că a mai făcut trei avorturi, că doar o ia sub coadă de la vreo zece anișori...

Mă gândesc că în afară de numele mic și de numărul de la mașină, pe care și-l poate nota, nu prea are date despre mine și sigur, la averea lui tac-su nu se pune problema că ar vrea să mă „prindă", așa că i-o bag cu sete și-mi dau drumul în pizda ei...

Îmi place, când ejaculez, s-o iau de mamele și să i le zăpăcesc în toate felurile, iar de sfârcuri, nu mai vorbesc, pentru că le aplic un tratament foarte dur -- nu numai că i le ling și i le sug, dar i le și mușc, chiar tare, dar fata rezistă și nu comentează -- doar mici icnete, însă și alea înfundate...

După mai multe reprize de sex pasional, după ce iarăși terminăm împreună, nu mă pot abține:

-- Puiule, tu rămâi gravidă!...

Închide ochii și se răsucește cu spatele la mine:

-- Ce treabă ai tu?... E treaba mea!...

O mângâi pe umeri, ce naiba să-i zic?!?...

După trei zile de buci și băi în mare, mă ia la ture:

-- M-am săturat! Vreau să mă duci la munte, la Sinaia, să văd și eu palatul regal, apoi vreau la Sibiu, la Deva, la Alba-Iulia, că am înțeles că au locuri foarte frumoase... Plătesc eu tot!... Benzină, cazare, mâncare...

Umblă în poșetă și-mi arată un fișic de vreo zece mii de lei, plus că mai are și un carnet CEC cu o sută de mii de lei...

Mă simt jignit -- se prinde:

-- Ești mândru ca un păun!...

Cade-n genunchi și-mi ia pula la supt.

Se întrerupe:

-- Vezi cum mă înjosesc eu în fața ta?...

Continuă să mi-o sugă...

În fine, strângem calabalâcul, ne luaăm rămas bun de la prietenii ei -- nu comentează nimeni -- ori sunt impresionați de banii lui tac-su, ori de firea ei. Nu-mi dau seama...

Nu ne îndepărtăm bine de Constanța, că o apucă...

Suntem amândoi în șorturi și în tricouri, așa că nu-i este deloc greu să mă ia de pulă și să-mi facă ce știe ea destul de bine...

Bag avariile și reduc la vreo treizeci, că n-am chef de vreun accident.

Mă chinuie așa vreo zece minute, apoi, uitându-se rugător în ochii mei:

-- Caută și tu niște bălării!...

Le găsesc, mă încalecă, apoi îmi spune:

-- Nu știu ce ai, dar când sunt cu tine, am așa o poftă!...

Mă repet:

-- Femeie, rămâi gravidă!...

La cât de bun ești, pentru tine merită să fac și două avorturi!...

N-am nevoie de vreun șervețel, pentru că după ce mă slobozesc în pizda ei futută, mă ia în guriță și mă face ca la Nufărul...

După mai bine de o săptămână, în drum spre Alba-Iulia, brusc se agită și-mi cere să trag pe dreapta...

Iese din mașină, se verifică în chiloți, apoi umblă la valijoară și scoate ceva -- i-a venit ciclul.

Revenită în mașină, mi se uită în ochi:

-- Ți-am spus că am metodele mele!...

Într-un târziu ajungem și la Bacău -- părinții Ioanei ne primesc foarte bine, ne ospătează, ne cazează în aceeași cameră și în același pat, apoi, la o țuică mai tare băută în particular cu tac-su, aflu că fata „e dată", așa că nu se pune problema de vreun măritiș cu altul, însă o lasă să „zburde", ca să se bucure și ea de... „copilărie"...

Când plec, mă despart de toată lumea în cele mai bune condiții, doar că pe Ioana o umflă plânsul...

Ce să fac? În afară de sex nu prea avem nimic în comun, iar banii ei, ai familiei, nu mă interesează.

SFÂRȘIT