La plimbare

Sunt în mașină, pe undeva prin bălării, în apropierea orașului, cu ceva treburi mărunte și relativ ușor de rezolvat -- de fapt, m-am asigurat, telefonic, ca să nu bat drumul degeaba...

Începe să sune telefonul -- un număr necunoscut.

Răspund și, în câteva secunde realizez că stau de vorbă cu un tip pe care îl cunosc de decenii bune -- mergeam împreună pe la o bere, o petrecere, chestii de-astea, tinerești.

Nu pot spune că am fost, la modul serios și sincer, chiar prieteni, însă nici nu ne dușmăneam...

I-am pierdut numărul de telefon cu câțiva ani în urmă când, ca fraierul, am scăpat mobilul pe jos și, ca să fie tacâmul complet, l-am scăpat drept într-o baltă de lângă trotuar, suficient de adâncă încât să se transforme în submarin...

Am încercat eu, mai târziu, acasă, să-l usuc cu jetul de aer cald de la uscător, însă... nimic!

Pe vremea aceea nu știam că cel mai eficient remediu este borcanul cu orez...

Cert este că n-am reușit să recuperez decât numerele de telefon de pe sim -- în rest, lost forever!...

Am recuperat eu, destule, luând legătura pe e-mail sau FB, însă au rămas destui pe care n-am avut cum să-i contactez...

Până la coadă, mi-am zis că, în fond, or să mă caute ei, sau, dacă nu mă caută, pagubă-n ciuperci!...

Unul dintre ei este chiar acest Gabi -- Gabriel cum scrie în buletin...

Că ce mai fac, cum o mai duc, chestii...

Amândoi cu neveste, cu copii mari, la facultate, povești...

Nu știu ce, dar ceva-mi spune că nu m-a sunat doar pentru că așa, brusc și dintr-o dată, și-a adus aminte de mine, ci pentru că... vrea ceva.

Trec vreo cinci minute, dacă nu mai mult și, în sfârșit, ajunge și la subiect -- că fata lui, Adina, pleacă la o bursă de câteva luni în Italia, împreună cu o colegă care a prins și ea același tip de bursă, iar mașina lui este în service.

Nu am habar de ce, dar nu vrea să apeleze la vreo firmă de taximetrie -- tocmai s-a întâmplat beleaua cu fata aia găsită moartă în pădure, în apropierea aeroportului, așa că preferă să apeleze la prieteni.

Știind cât de aproape locuiesc eu de aeroport, s-a gândit la mine!...

Iată-mă și pe post de taximetrist!

Am, recunosc, oareșce rețineri dar, până la coadă, n-o dau cotită ci accept.

Mă roagă să fiu la el la cinci după-amiaza, ca să mai schimbăm și noi o vorbă până pe la șase, când se presupune că-i iau odrasla și o conduc la aeroport...

Sunt, recunosc, șocat văzându-l cât de tare a albit dar... asta-i viața!...

Cum nu Gabi este subiectul acestei istorioare, trec la fiică-sa, Adina, fată de nouăsprezece ani, cu un păr șocant de lung, șaten, atârnându-i liber, până aproape de poponeață.

Apropos de poponeață, e tare apetisantă, iar la cum arată și în rest, sunt convins că n-are probleme în găsirea unui partener pentru o mai lungă, sau mai scurtă durată...

Este exagerat de politicoasă și-mi mulțumește de mă zăpăcește pentru amabilitatea mea de a-i face acest serviciu...

Pe la cinci și jumătate își face apariția și Nela, colega ei, cu care urmează să plece la bursă.

Ce mă șochează, din start, este că ambele fete nu au decât câte un troller, fără alte sacoșe, genți, pungi, exceptând, normal, poșetele...

Nela -- cel mai probabil Ionela - este o tipă frapant de blondă, însă ceva mă face să cred că mai ajută și ea natura cu o vopsea de păr, șampon, ceva -- chestii femeiești...

Părul, drept, îi atârnă puțin mai jos de umeri, încadrând o față ovală atrăgătoare, cu niște buze senzuale, dar nu genul bot de rață cum observ că e la modă printre bagaboantele cu pretenții de vedetă, un nas drept, bine așezat și bine proporționat.

Frapanți sunt ochii, de un verde închis și parcă mereu exagerat de umezi.

Când facem cunoștință, mă lovește cu un zâmbet de mă face să uit, pentru o secundă, cât de boșorog pot să fiu, față de ea -- e clar că ne despart mai bine de treizeci de ani în ce privește datele la care ne-am născut!...

De sâni, din ce pot să disting, nu pot spune decât că există, cu siguranță și am bănuiala că sunt suficient de bine dezvoltați, doar că nu în așa măsură încât să trebuiască să poarte sutien.

Fundul, ca și Adina, îl are și are grijă, datorită jeanșilor stretch, să-l și scoată în evidență, suficient de mult încât să dea boala-n bărbați, iar cracii, drepți și lungi, ceea ce însă n-o împiedică să poarte niște încălțări cu tocuri exagerat de înalte, după părerea mea, ținând cont că nu merge la vreun party, ci urmează să călătorească.

În fine, fiecare se știe pe sine, cu ale sale obiceiuri...

Chiar mă frapează că Adina, în contrast total, este încălțată într-o pereche de pantofi sport -- de fițe, e adevărat, dar... pantofi comozi, numai buni pentru alergat prin aeroporturi, stații de metrou, autobuze, chestii...

Nela n-are texte de-astea cu lingușeli, mulțumiri, chestii, doar că nu pot să nu observ că mă cam studiază -- discret, e adevărat, însă o face de o manieră care-mi aduce aminte de tinerețe...

Chiar mă gândesc, zâmbind în sinea mea, că ar fi trebuit să-l trimit pe fiu-miu să le conducă pe fete -- cine știe ce se lipea!...

Mai mult sau mai puțin ciudat, Nela insistă să stea ea în față, lângă mine, așa că Adina n-are ce face și ia loc pe bancheta din spate.

În schimb, aproape tot drumul, până la aeroport, Adina este cea care-mi face conversație, Nela intervenind doar sporadic, cu propoziții extrem de scurte...

Ajunși la aeroport, pe Nela o apucă brusc limbarița, rugându-mă insistent să nu le las singure, la intrare, ci să le conduc, ca să fie sigure că... se descurcă!

Cum știu sigur că fetele nu sunt niște gâsculițe, că doar n-au câștigat bursa asta așa, la loto, mi se pare cam ciudată cererea, dar... mă conformez.

Când ajungem, în sfârșit, la momentul când eu nu mai am acces decât în calitate de pasager, la despărțire, dau mâna cu Adina, urându-le drum bun, apoi, surprinzător, Nela se repede, pur și simplu, mă îmbrățișează și-mi aplică doi pupici, câte unul pe fiecare obrăjor...

Mă felicit, în gând, că am apucat să mă bărbieresc, întrebându-mă, totodată, de unde și până unde efuziunile astea sentimentale, că doar ce ne-am cunoscut, acum o oră!...

Am uitat să vă spun că Adina mi-a cerut numărul de mobil în mașină, am făcut schimb de numere de telefon, iar Nela și-a memorat și ea numărul meu, apoi mi-a dat un beep de pe mobilul ei, ca să-l am în memoria telefonului meu...

N-am făcut mofturi, mai ales că mă gândeam din ce în ce mai intens la fiu-meu, oricare dintre ele fiindu-i, după părerea mea, pe măsură...

Fete înalte, zvelte, clar de viață și sigur nu proaste -- știu demult că deșteptul ăsta mic al meu nu suportă proastele!...

Degeaba m-am chinuit eu, cu ani în urmă, să-i explic că... pula nu știe carte!...

În fine, plecat de la aeroport, în drum spre casă, opresc la un magazin și iau o sticlă de Cabernet Sauvignon.

Ajuns acasă, dau raportul la nevastă, ce și cum, îi povestesc despre amic, despre fete, apoi ne luăm cu altele și dăm uitării toată întâmplarea...

Habar n-am cât de repede, sau de încet au trecut lunile, dar, într-o dimineață, pe la unsprezece, mă trezesc cu un telefon de la... Nela.

Vorbește destul de precipitat, că nu prea mai are minute pe cartelă.

Îi spun să închidă, apoi o sun eu -- pot vorbi cu ea, în Europa, de dimineață până seara, că nu mă costă nimic în plus la abonament...

Când aude, începe să se lamenteze, că ce rău îi pare, că dacă știa m-ar fi sunat încă din prima zi de când a ajuns la Roma, că apucam și noi să vorbim mai mult, fără Adina pe post de martor...

Deja mi se aprind cam toate beculețele -- ce treabă are ea să vorbească cu mine fără... martori?!?

După știința și experiența mea, una singură!

N-o iau cotită pe după vreun pom, ci-i spun direct că sunt mult prea boșo pentru așa o dulcică de femeie tânără cum este ea și chiar îi sugerez că, dacă o interesează, pot să-i fac cunoștință cu al meu fiu, doar cu doi ani mai în vârstă decât ea...

Trece, brusc, de la persoana a doua plural la a doua singular:

-- Hai măi! Termină cu prostiile! Eu cu tine discut și... n-am chef să-ți cunosc familia!...

Se lasă o tăcere destul de apăsătoare, pe care tot Nela o sparge:

-- Uite, vreau să te rog ceva...

În câteva cuvinte, ideea este că vrea să mă roage să vin la aeroport când se întorc ele, dar să rămân în parcare, urmând ca imediat ce scapă de Adina să mă sune, ca să ne întâlnim...

Din ce informații am eu, fata nu-i prostituată -- după cum îl știu eu pe Gabi s-ar fi prins demult și cu siguranță că nu și-ar fi lăsat odrasla să umble cu așa ceva...

Tot ce știu de la Gabi, când a profitat de faptul că fetele s-au dus la Adina în cameră pentru ultimele pregătiri, este că fata e grozav de bună și că, dacă nu ar fi fost colegă și prietenă cu fiică-sa, tare i-ar mai fi tras, o muie măcar, dacă nu mai mult!...

Spun și eu ceva:

-- Măi Nela, vezi în ce rahaturi ne băgăm, că nu-i normal!...

Începe să râdă, cu un râs cristalin, dar și sexos, dacă mă pot exprima așa:

-- Hai, lasă! Doar nu mă iei de nevastă și nici nu trebuie să știe și altcineva despre noi!...

Ce să zic, eu, la vârsta mea, mă consider expirat și, chiar dacă nu am fost ușă de biserică, de la un timp, de niște ani buni, am renunțat să mai fac avansuri vreunei femei, însă, în cazul de față, situația se prezintă un pic pe dos!... Ce să fac? Să fug? Poate că așa ar trebui!...

Nu, nu fug și închei convorbirea promițându-i paparudei că o să fiu, la ora stabilită, cum ne-am înțeles, în parcare.

Cum avionul cu care urmează să sosească fetele aterizează undeva în jurul prânzului, nu mi-e greu să construiesc un scenariu pe care să-l prezint consoartei, ceva cu dus și-ntors, că s-ar putea să întârzii, dar că nu este nimic sigur...

Este, săraca, atât de ocupată cu treburile la birou că nici măcar n-am siguranța că a stat să-mi urmărească, atent, toată polologhia -- singura chestie pe care mi-o aruncă, destul de contondent este:

-- Vezi să nu te pună aghiuță să te urci cu băutura în nas la volan, că au întărit ăștia controalele!

Știe că nu mă urc beat la volan, însă mai știe și că, la o adică, nu mă feresc de un pahar sau două...

La ora stabilită sunt în parcare și mă cam apucă tot felul de mâncărimi -- nu-mi permit să ies din mașină, să intru în aeroport și să văd dacă avionul sosește la timp, așa că... aștept în orb...

Ce-o fi, o fi!

Cu un decalaj de aproape o jumătate de oră, sună, în sfârșit, Nela.

De fapt, îmi dă un beep, așa că o sun eu.

Scot mașina din parcare și o preiau -- altă ținută față de cea în care a plecat, cu o geacă de piele, sau de imitație, habar n-am și cu niște pantaloni multicolori, caraghioși după gustul meu de bătrân conservator, dar foarte, foarte mulați -- practic, i se disting bucile pizdei de mulați ce pot să fie!...

Recunosc că am dificultăți să evit să mă uit în zona cu pricina -- Nela se prinde imediat și dă drumul la un râs cristalin, apoi mi se apropie de ureche:

-- Special m-am îmbrăcat așa! Eram sigură că o să te impresionez!

Iau trollerul și îl bag în portbagaj, apoi pornim.

Îmi explică, pe drum, că trebuie să oprim pe undeva să luăm niște mâncare la pachet, întrucât ăștia, în avion, fiind la low cost i-au servit cu răbdări prăjite, apoi insistă ca neapărat să oprim și să luăm și o sticlă de vodcă, pentru că la prețurile din Italia nu și-a prea permis și... i-e o sete de moare!...

Asta vrea, asta facem!.

Ajungem într-un cartier, într-o garsonieră -- îmi explică:

-- Este garsoniera verișoarei mele, dar nu-ți face probleme, pentru că este plecată într-o scurtă vacanță, împreună cu așa-zisul ei logodnic...

Nu intră în amănunte și nici eu nu-i solicit vreo explicație...

Pune pachetele cu mâncare pe măsuța din cameră, apoi aduce două păhărele și, tacticos, desigilează sticla de vodcă -- nu mă lasă pe mine -- cică habar n-am eu de când tot visează să audă pârâitul dopului!...

Dăm noroc, apoi Nela, în viteză, dă două păhărele pe gât, de zici că e câinele meu, înfulecând disperat, să nu cumva să vină vreun hoț să-i fure mâncarea de sub bot!...

Chiar că-i era sete!...

Brusc, schimbă atitudinea și, cu un aer serios, mă roagă ca, riscând chiar să se răcească mâncarea, s-o scuz pentru că, mai întâi, vrea să facă un duș...

Cum shaorma, din punctul meu de vedere, merge și rece, nu-mi fac nici un fel de probleme și las fata să meargă să se scape de jegul de pe drum...

Nu termin bine de fumat o țigară, că mă aud strigat, din baie.

Dă perdeaua de la cadă la o parte și mă lasă s-o admir în toată splendoarea ei de femeie tânără și frumoasă -- o ia, puțin, cu frig, așa că i se face pielea de găină, iar sfârcurile sunt trezite la viață de mai mare dragul!...

Din fericire -- pentru psihicul meu, vreau să zic -- deși este rasă, sau epilată jos, și-a lăsat totuși, tuns scurt, un pămătuf de pilozități, tuns artistic, în forma unui vârf de săgeată, indicând direcția pe care trebuie să te duci, ca să-i pătrunzi între buci...

Îmi zâmbește de mă copleșește:

-- Fii bun și dezbracă-te și vino să mă speli pe spate. Vrei?

Cum naiba să nu vreau? Că doar n-oi fi fiind de lemn!...

Să vezi ce-o spăl!...

Ce mi-a făcut asta nu știu, că doar sticla a desigilat-o în fața mea, iar altceva nu am consumat, dar, surprinzător, în timp ce mă dezbrac, simt că mi se trezește pula la viață. Sunt, realmente, surprins, însă plăcut!...

Revenit în baie, Nela mă observă și, contrar a ceea ce-mi ceruse, se întoarce cu fața la mine, se lasă pe vine și... începe să mă mângâie, cu o mână pe abdomen, iar cu cealaltă pe coaie.

Scoate limba de zici că-i șerpoaică, apoi, cu elan, îmi ia pula în gură...

Nu mult, doar capul, apoi mi-l helicopterizează cu limba în timp ce încet începe niște mișcări de du-te vino, mici la început, dar din ce în ce mai ample...

Mă drăgălește așa vreo cinci minute, apoi trece la treabă, serios.

Mă prinde cu mâinile de bucile curului și mă trage, încurajându-mă s-o fut eu în gură.

Cum sunt tare și mare, de mă apucă și pe mine mirarea, execut cerința și-i dau...

Am totuși, ceva pitici pe creier -- dacă apuc să-mi dau drumul în gura ei, probabil că după, n-am decât să-mi mănânc șaorma, că de dat la buci, cel mai probabil, n-o să mai fiu în stare!...

N-are rost să fiu secretos, așa că, între două pompe, îi explic și Nelei care-i îngrijorarea mea.

Se oprește, și-o scoate din gură, apoi, uitându-mi-se-n ochi, îmi zâmbește și-mi spune:

-- Tu golește-te acum, aici! Lasă gândurile despre ce o să fie după!...

Reia operațiunea de unde a întrerupt-o.

Deja sunt și eu întărâtat, însă, clar, fetei îi place ce face, sau ce-i fac și știe să dozeze mișcările, inclusiv micile sucțiuni cu care mă gratulează din când în când, în așa fel încât să nu mă facă să termin prea repede...

Nu știu, că n-am vreun ceas la îndemână, dar mă ține așa, în pompe reciproce, mai bine de douăzeci de minute, apoi, când simte că iarăși mă apropii, brusc își înfige cu nădejde unghiile în bucile curului meu și... mă trage adânc, adânc, în gât, apoi îmi aplică mișcările ca și cum ar vrea să mă înghită...

Nu-mi face chestia asta decât de trei ori, că deja explodez, senzația fiind atât de puternică încât trebuie, neapărat, să mă sprijin, cu nădejde, de umerii ei...

Nu numai că mă ține bine apăsat înăuntru, dar mai începe să și toarcă, din gât, de-mi dă niște senzații care mă fac să mă uit pe sus, în tavan, după vreo lampă de care să mă agăț...

Până nu mă face să devin flasc în gura ei, nu-mi dă drumul...

Imediat ce mă lasă să ies, ia dușul și se spală bine în cavitatea bucală, face chiar și un pic de gargară, apoi se ridică, își aruncă brațele în jurul gâtului meu și-și bagă limba cea pricepută printre buzele mele...

Cum la chestia asta mă cam pricep, nu mă las nici eu mai prejos, așa că ne jucăm încă vreo două minute...

În sfârșit, mă lasă și se întoarce cu spatele la mine:

-- Hai, te rog, spală-mă pe spate!...

Nu numai că vreau să o spăl pe spate, dar, cum are părul deja ud, găsesc un șampon de păr și încep să-i masez scalpul...

Scoate un:

-- Ahh!...

Se lasă să coboare, așezându-se cu fundul în cadă.

Îmi spune:

-- Dacă adorm, să nu mă lași aici!...

După ce o șamponez și o masez temeinic de două ori, dau să mă apuc, în sfârșit, s-o spăl pe spate.

Îi revine glasul:

-- Mai vreau o dată! Te rog! Te superi?...

-- Nu mă supăr puiule, ba chiar îmi face plăcere!...

În sfârșit, după ce-i frec cu simț de răspundere spatele, cu buretele, trec, cu mâna, între picioarele ei, atingându-i gaura curului.

Se cutremură, de parcă aș fi curentat-o:

-- Ahhhhhh!!!... Ce-mi place!...

Dacă tot îi place, îi masez temeinic gaura curului, insistând cu degetul mare, apoi, ușor, chiar i-l bag, la început doar vârful, apoi, văzând cum se cutremură, pe tot...

Nu pot fi sută la sută sigur, dar am senzația că am adus-o la orgasm, că prea se contorsionează și oftează din toți rărunchii!...

O îndrum să se întoarcă cu fața la mine, apoi, lejer, cu vârfurile degetelor, o mângâi pe lindic, coborând, ușor, între labii.

Ca să-mi fie mie mai ușor, mă așez pe marginea căzii, apoi, cu arătătărul și mijlociul încep forarea.

După cum își desface picioarele, e clar că-i place și este de acord, apoi, ținându-se mai ferm de umerii mei, ridică un picior pe marginea căzii...

Știu ce-i fac și îi fac bine, îndoind degetele în vagin, așa că nu aștept nici un minut până când dă iarăși în bâțâieli...

N-o las. Continui.

Iar termină și, de data asta, gentil, îmi pune mâna pe antebraț, sugerându-mi să-mi scot mâna de acolo...

Mi se uită în ochi, parcă rugător:

-- Gata! Te rog! Nu mai pot! Dacă îmi mai faci așa, trebuie neapărat să stau întinsă!... Hai în casă!...

Întorși în casă, iar umple păhărelele cu vodcă -- la mine este al doilea, iar la ea al patrulea...

Deja-mi circulă în cap avertismentul soției!...

Pun frână, deși, sincer, și pe mine m-a cam apucat setea.

Chiar îi explic:

-- Știi, volanul!...

Râde:

-- Nu-i nimic! Chiar e bine! Îmi rămâne mie mai multă!...

Nu zic nimic, doar zâmbesc.

Tot ea:

-- Știi, dacă te poți eschiva de acasă, putem rămâne aici până dimineață!...

Îi explic și eu că n-am cum, dar că, oricum, până după douăsprezece noaptea pot să stau cu ea fără probleme...

O simt că se gândește la ceva, apoi se ridică și se duce la troller, scormonind după ceva.

În sfârșit, văd despre ce este vorba. O cutie cu prezervative. Mi se uită în ochi:

-- Dacă poți sta atât de mult, cu siguranță că o să te întăresc încă o dată!...

Mă uit și eu în ochii ei:

-- Puiule, tu uiți ce vârstă am eu?!?...

O umflă râsul:

-- Băăăăăăăi!... Tu uiți că mai sunt și eu pe-aici?!?...

-- Bine, gata! Eu mă vait precum o babă, iar tu te lauzi ca o vampă!

Iar râde:

-- Dacă trebuie, Hoover mă fac și tot ți-o scol!...

Râd și eu, gândindu-mă, distrat, cum mi-ar sta cu pula înfiptă în țeava unui aspirator, indiferent de marcă...

În sfârșit, trecem și la devorarea potolului -- n-a mințit -- chiar că înfulecă precum o lupoaică!...

Termină mult mai repede decât mine, iar eu, cum nu mă dă foamea afară din casă, mă ofer să-i dau și de la mine...

Parcă atât aștepta!

Îmi smulge șaorma din mână și-și înfige dinții cu o poftă sigur nedisimulată!...

Termină de mestecat, înghite, apoi, râzând:

-- Mamăăăă!... Ce fomistă trebuie să crezi că pot să fiu!...

-- Mă bucur că nu faci foamea de frică să nu te îngrași!...

-- Compensez cu foarte multă mișcare!...

-- Bravo! Good for you!...

În final, se duce să se spele, iar eu, galant, strâng ambalajele, apoi o urmez -- practic, este aproape imposibil să mănânci o șaormă fără să te murdărești pe mâini și pe gură, iar ce fac șervețelele, din punctul meu de vedere, este insuficient, cu excepția celor umede...

Întorși în cameră, deplasăm măsuța, apoi o ajut pe Nela să extindă canapeaua -- mă preocupă ideea să n-o rupem:

-- Poate ne facem buni de plată de o canapea nouă pentru vară-ta!...