Mirabela

Story Info
Ce-ti e cand te pui la mintea nebunilor!
5.5k words
3.4
6.2k
0
Story does not have any tags
Share this Story

Font Size

Default Font Size

Font Spacing

Default Font Spacing

Font Face

Default Font Face

Reading Theme

Default Theme (White)
You need to Log In or Sign Up to have your customization saved in your Literotica profile.
PUBLIC BETA

Note: You can change font size, font face, and turn on dark mode by clicking the "A" icon tab in the Story Info Box.

You can temporarily switch back to a Classic Literotica® experience during our ongoing public Beta testing. Please consider leaving feedback on issues you experience or suggest improvements.

Click here

AVERTISMENT: Intamplarile descrise mai jos sunt reale, asa ca a trebuit sa schimb numele proprii si, eventual, unele locatii.

NOTA: Ii multumesc si pe aceasta cale lui Dr_Vlad, care a avut amabilitatea de a citi acest text inainte de a fi publicat.

Intotdeauna parintii mi-au spus sa ma feresc de femeile stricate...

Am saptesprezece ani si ma intorc de la scoala, imbracat in uniforma -- haina si pantaloni bleumarin inchis, camasa alba si cravata, cu o servieta in mana...

Dupa cum arat si faptul ca uniforma nu este facuta din materialul clasic de uniforma, ci dintr-o stofa de calitate superioara, plus servieta, Samsonite, scumpa si greu de procurat, este greu ca cineva care nu ma cunoaste sa creada ca sunt elev de liceu...

Pur si simplu habar n-am ce ma apuca, insa, deodata, simt o pofta grozava de castraveciori murati.

Cum piata este, intr-un fel, aproape de drumul meu spre casa, mi-e chiar usor sa fac o volta...

Sincer, ma mir si eu de mine, intrucat, daca m-ar fi rugat parintii sa fac asa ceva, cu siguranta ca i-as fi refuzat, invocand cine stie ce motive...

De asemenea, fiind tip, este imposibil sa fiu gravid, asa ca, zau, habar n-am de unde pofta asta nebuna de castraveciori...

Abia astept sa-i mananc impreuna cu cinci oua ochiuri...

In plus, daca ma vede, iar va trebui sa infrunt ingrijorarile maica-mi, pe care o apuca intotdeauna disperarea cand vede ca-mi pregatesc mai mult de trei oua:

- Zau, copile! De ce nu vrei tu sa fii intelegator si sa asculti de ce spun doctorii?!?

- Dar, mami, n-o sa mai mananc nici un ou pana saptamana viitoare! Pe cuvant!

- Pai da! Ca asa esti tu! Incapatanat si dusman al propriului tau organism!...

De fiecare data cand trebuie sa purtam o astfel de conversatie, ii amintesc de doctorul care obisnuia sa manance cate douazeci de oua la o masa si care a murit la peste optzeci de ani!...

Normal ca este in defensiva, intrucat tocmai ea este cea care, cu multi ani in urma, mi-a povestit chestia asta...

Singurul ei argument este, de fiecare data:

- Omul ala a fost o exceptie!...

Oricum, de regula, conversatia se incheie cu maica-mea grabindu-se la dulapul de medicamente si aducandu-mi doua pastile de Esentiale, lasandu-mi-le langa farfurie:

- Ai grija sa iei astea!...

Revenind la piata.

Ma indrept spre zona unde stiu, de la ai mei, ca sunt producatorii, taranii adevarati, nu precupetii care cumpara marfa proasta si o vand scump...

De fapt, chiar si neinformat fiind, iti poti da seama, dupa faptul ca precupetii doar te lasa sa te uiti, pe cand taranii adevarati iti ofera sa gusti.

Sa mergi in piata la costum si cravata, plus o servieta haioasa in mana, nu este cea mai inteligenta actiune...

Toti se uita la tine ca vulturii si te tot imbie sa le cumperi marfa, iar cand te vad ca te indrepti spre zona adevaratilor producatori, incep sa comenteze ca esti zgarcit, ca nu stii ce e bun, ca taranii nici macar nu-si spala marfa cand o aduc la piata si tot felul de alte amabilitati pe care nu ma obosesc sa le mai tin minte...

In timp ce, cu stoicism, trec prin ploaia de comentarii, vad doua gagicute chicotind, razand chiar tare, soptindu-si una alteia cine stie ce, in timp ce imi arunca priviri directe si insistente...

Dupa uniformele pe care le poarta, mi-e clar ca suntem, probabil, de aceeasi varsta, cu deosebirea ca la ele se vede clar, intrucat poarta uniforme de liceu...

Una dintre ele se uita mai insistent -- provocator chiar...

La naiba! Le arunc si eu, ca sa ma aflu in treaba, un zambet, apoi imi continui cautarea castraveciorilor.

Cand ii gasesc pe cei de dimensiuni potrivite -- nu mai mult de zece centimetri lungime si de trei centimetri in diametru, dupa cum am invatat de la ai mei, intreb de pret.

Omul, un batran, imi ofera sa gust, scotand din butoi un castravecior in varful unei furculite.

Il prind cu mana si-l bag pe tot in gura, fiind atent sa nu-mi dea zeama pe dinafara...

Nu este un gest prea elegant din partea mea, insa, sincer, nu-mi pasa! Placerea este muuuuult prea mare!

Probabil ca par caraghios, astfel incat curvele incep iarasi sa rada...

Ma opresc din mestecat, ma rasucesc catre ele si ma fac ca ma reped, pentru ca imediat sa ma intorc la nenea cu castravetii...

Zambesc, cu gura inca plina si dau din cap aprobator...

- Cat sa fie? Un kil?

Sincer, ma gandisem sa cumpar doar o jumatate de kilogram, insa, uitandu-ma la mainile deformate de munca ale batranului, mi se face mila si confirm cantitatea.

Batranul imi cantareste marfa, imi spune pretul -- ii dau o bancnota, la care-mi da restul -- cateva bancnote mai mici si ceva maruntis.

Iau bancnotele si-i las maruntul...

Omul se uita spre cele doua parasute, apoi la mine si-mi zice:

- Sa nu va suparati, domnu', dar sunteti foarte tanar! Nu le dati atentie! Desi poarta uniforme de scoala, sa stiti ca sunt niste stricate! Stiu sigur!...

Nu sunt deloc surprins, asa ca ma uit la batran si-i fac cu ochiul, apoi ii multumesc, atat pentru marfa, cat si pentru sfat...

Se pare ca in timp ce asteptam sa mi se cantareasca marfa, cele doua ventuze si-au terminat de facut cumparaturile si s-au carabanit. Cu atat mai bine!

Ma indrept spre casa si, spre surprinderea mea, constat ca cele doua pupeze sunt la vreo treizeci de metri in fata mea...

Incetinesc pasul, hotarat fiind sa pastrez o distanta cat mai mare...

Din pacate, s-au prins si fufele ca sunt in spatele lor, asa ca-mi tot arunca ocheade, pe care eu incerc sa le ignor...

Ce dadeau ele, pana acum, din cur, dar acum sa te tii! Boarfe! Ce mai!

Continui sa merg, incet -- pana la coada, curve, necurve, sunt doua pustoaice, aratand bine, chiar si in uniformele de liceu, iar eu n-am de gand sa incep sa trag suturi gagicilor.

Da-le naibii! Scap eu de ocheadele lor!...

La primul colt de strada, eu trebuie sa fac dreapta, insa, spre necazul meu si ele dau coltul in aceeasi directie...

Continui sa merg, pana ajung la colt, unde... surpriza!

Fetele sunt cu mult mai aproape decat ma asteptam, stationate, de vorba cu... Jean!

Jean este, intr-un fel, vecin cu mine, cu un an mai mic, vesnic fericit sa ma intalneasca si sa schimbam cateva vorbe...

Ce pot face? Continui sa merg pe drumul meu, insa... nu scap!

Jean sare, fericit, se repede sa dea mana cu mine, ceea ce, din pacate, nu se poate, intrucat intr-o mana am servieta, iar in cealalta, punga cu castraveciori...

Batranul, dupa ce mi-a cantarit marfa, mi-a turnat in punga si niste saramura, ca sa se pastreze castraveciorii...

Trebuie, deci, sa fiu foarte atent, sa nu-mi patez pantalonii...

Fetele sunt... Mirabela si Andrada, colege de clasa cu Jean, deci, cu un an mai mici ca mine...

E frumos si distractiv sa le vezi fetele cand afla ca si eu sunt elev, doar cu un an mai mare ca ele!...

Stau acolo, pe marginea trotuarului, cu gurile cascate, ca niste gaste!...

Este randul meu sa jubilez...

Le zambesc amabil la toti si ma scuz ca trebuie sa ma grabesc sa ajung cu castravetii acasa...

Intru in casa si, in bucatarie, normal, dau peste maica-mea -- are femeia asta un talent sa ma prinda, ce nu s-a pomenit!...

O sarut pe obraji, apoi ii spun sa nu mai zambeasca -- o sa-i treaca rapid...

- Stii, mama, problema celor cinci oua, in loc de trei...

De data asta refuza sa se inflameze -- pur si simplu imi aduce pastilele de esentiale...

De asemenea, il cheama pe taica-miu, care, vazand castraveciorii, "gusta" si el vreun sfert de kil...

Ma felicit ca am cumparat un kilogram, nu numai jumatate, cum imi propusesem initial...

Ma felicita pentru initiativa si achizitie, apoi isi aduce aminte ca are de dat un telefon...

Maica-mea se asigura ca am tot ce-mi trebuie pentru oua, apoi se retrage si ea -- sunt deja ani de zile de cand am pretentia sa-mi prepar singur ouale...

Seara, pe la sase si jumatate, aud soneria de la intrare, insa, cum nu astept pe nimeni, nu ma sinchisesc...

Imediat aud un ciocanit la usa camerei mele, iar maica-mea ma informeaza ca sunt asteptat la usa de catre Jean.

De data asta dau mana cu el, insa nu-l invit inauntru -- v-am spus deja, nu suntem in asemenea relatii...

In cateva cuvinte, ma informeaza ca cele doua fete, Mirabela si Andrada ne-au invitat la o inghetata, sa-si spele pacatele fata de mine...

- Hai, omule, n-o sa-ti para rau!...

Amintindu-mi de sfatul batranului din piata, plus lipsa mea totala de chef de a iesi din casa, caut sa gasesc o scuza...

- Jeane, pana la coada, gagicile, de fapt, n-au facut cine stie ce -- de fapt, dupa fetele celor din piata, as putea chiar spune ca ele sunt cele care au picat de caraghioase!...

Jean este disperat! Se vede limpede pe fata lui!

- Omule! E vorba de doua gagici! Noi suntem doi tipi! Iti spun sigur ca nu sunt calugarite! Cum poti da cu piciorul la asa ceva?!?

Apoi, incercand sa fie mai convingator:

- Iti spun din capul locului ca Mirabela a pus ochii pe tine! O bagi in pat suta la suta! Garantat!...

Sincer, nu sunt deloc impresionat, iar Jean sesizeaza...

- Uite, daca accepti si vii, am si eu sanse sa ajung in chilotii Andradei. Daca nu, m-am sters pe bot!...

- Bine, hai, daca asa se pune problema, incerc sa te ajut! Insa! Sa nu dea dracu' sa le dai adresa sau telefonul meu fara sa-mi fi dat eu, mai intai, acordul, iar daca, la un moment dat, ma hotarasc sa ma car, nu incepi sa tragi de mine sa mai stau!...

In sfarsit, Jean se entuziasmeaza:

- Sigur! Nici o problema!...

Ii spun sa mearga inaintea mea -- o sa-mi trag si eu niste jeansi si ceva pe mine si vin!...

Pleaca, ma imbrac, apoi, la iesirea din bloc, il vad pe Jean, asteptandu-ma...

Imi explica ce nu-mi putea spune in fata usii, sa nu-l auda si altii...

Imi povesteste ca fetele sunt niste muiste de exceptie, profesioniste si ca in fiecare saptamana, sau cand au nevoie de bani, se duc la o biserica din apropiere si-i rezolva pe popi, contra cost, bineinteles...

Habar n-am cat e legenda si cat e adevar din ce spune Jean...

Oricum, cica fetele au intotdeauna bani, sunt bine imbracate, chiar daca un pic cam curvet, normal...

Mirabela este foarte buna la Karate si, atata timp cat isi respecta medicatia, e-n regula.

Hopa! Asta ce-o mai fi?!? Intreb:

- Cum adica? Ce vrei sa spui?

- Pai... e putin cam,,, nebuna... De fapt, are si un certificat care atesta chestia asta -- poate sa faca oricate avorturi are chef, legal -- de fapt, n-are voie sa faca copii...

Oameni buni! In clipa aia, cel mai probabil, un om normal s-ar fi intors din drum!

Ma opresc din mers, uitandu-ma la Jean:

- Bai Jeane, tu-ti dai seama ce lipeala mi-ai facut?!? Cu o nebuna!...

Probabil ca realizeaza ca a vorbit prea mult...

- Omule! Stai! Nu e chiar asa de grav pe cat suna! Pe bune! Doar suntem colegi! Nu si-a dat niciodata in petec, in afara de faptul ca a pocnit cativa tipi, insa, pe buna dreptate -- au jignit-o...

Nu ma pot abtine! Ma umfla rasul!

- OK Jeane, hai sa mergem sa-mi iau si eu o bataie!...

Intram in cofetarie, unde Jean imi arata masa la care fetele, deja, ne asteapta.

Ma apropii, iar ele, ca niste toape ce sunt, se ridica in picioare.

Eu, galant, ii sarut mana Andradei, chestie care, probabil, o face sa se tarcaie in chiloti...

Cu Mirabela aplic aceeasi procedura, doar ca asta, dupa ce-i sarut mana, se apropie de mine si ma saruta pe amandoi obrajii, apoi imi sopteste:

- Imi pare rau, pe bune! Te rog sa ne scuzi!...

Ne asezam, iar Andrada imi spune si ea ca-i pare rau si ca ar fi de-a dreptul fericite sa ne imprietenim...

Le spun ca, de fapt, nu s-a intamplat nimic si ca, intrucat ele sunt fetele, iar noi baietii, iar asta clar arata a intalnire, nota de plata ne revine...

Jean mai are putin si se sufoca, asa ca-i trag, discret, un sut pe sub masa...

Mirabela, ca orice femeie trecuta prin "chestii", sesizeaza imediat jena tipului, zambeste, apoi spune:

- OK, asa sa fie! Dar... dupa ce terminam aici sunteti invitati la mine, la un brandy...

Ma uit la Jean, care nu are nimic impotriva.

Accept, insa in mintea mea nu se prea cupleaza ideea de alcool cu medicatia Mirabelei...

In fine, in fond, nu sunt doctor si nici nu intentionez sa devin!...

Lasa, frate! Vazand si facand!...

Parasim cofetaria si, spre surprinderea mea, in doar cateva minute suntem acasa la Mirabela...

Brandy-ul, nu mai tin minte de care, e chiar pe bune, nu vreo facatura, iar Mirabela, inainte de a sorbi din pahar, se duce si ia o pastila...

Andrada incepe sa ne povesteasca despre situatia Mirabelei si ca, in caz de consum de alcool, trebuie sa dubleze cantitatea unui anumit medicament...

Nu prea ai ce sa comentezi la asa o chestie, asa ca se asterne linistea, sparta, in sfarsit, de Mirabela:

- Bai, daca-mi ziceti ca-s nebuna, nu va pot contrazice!... Rade...

Imi iau libertatea s-o intreb daca are aranjate controale periodice. Confirma, explicandu-mi ca dozarea este relativ sensibila si ca, daca se depasesc, in sus sau in jos, anumite limite, are dureri de cap ingrozitoare si nu numai...

Se duce si porneste combina stereo.

- Haideti, dansam?...

Se apropie de canapeaua pe care sunt asezat, ma apuca de maini si mi le ghideaza direct pe sani, facandu-ma sa-i ating si sa-i mangai, apoi imi duce mainile spre solduri...

Habar n-am daca incearca sa ma socheze, sau ce vrea...

Ma uit, din cand in cand la Jean, caruia ii curg balele aproape la propriu, in timp ce fata se freaca cu abdomenul si sanii de bietul baiat...

Ma apropii de urechea Mirabelei:

- Daca ii mai face putin asa, bietul baiat o sa se scape in chiloti...

Se uita in ochii mei, cu ochii ei caprui inchis, zambeste, apoi se apropie de urechea mea, soptindu-mi:

- Din pacate pentru Jean, parintii Andradei n-au plecat de acasa, asa ca, in afara de vreo muie pe care i-o poate trage aici, in baie, pur si simplu are ghinion!...

Chicotesc.

- Si de ce doar o muie?!?

- Pentru ca Andrada nu se fute in baie!Nu ma intreba de ce!...

Dracu' stie ce mai are si Andrada in suflet...

Pur si simplu tac.

Mirabela continua:

- Oricum, o sa trebuiasca sa-i spun Andradei sa se grabeasca -- vreau sa ramanem singuri...

Acuma, ganditi-va la mine, un tip plin de energie, curaj, poate chiar lipsa de responsabilitate...

- Mirabela, ce zici daca rezolvam altfel treaba asta?

- Adica?

- Adica mergem noi doi la mine si-i lasam pe astia mici aici... Avem toata noaptea la dispozitie!

Sta, pentru un minut, tacuta, apoi ma intreaba:

- Esti sigur?

Ma aplec, o sarut pe gat, apoi ii soptesc:

- Da!

Mirabela se intrerupe din dans, opreste muzica si se apropie de cei doi:

- Copii, daca va las aici, singuri, toata noaptea, veti sti sa va purtati frumos?

Nu vreau, cand ma intorc, sa gasesc sticla asta goala si nici covorul patat!

De fapt, vreau ca toate sa fie asa cum le-am lasat. E clar?

Jean da din cap, aprobator, in mod repetat si caraghios, iar Andrada sare de gatul Mirabelei si o saruta pe amandoi obrajii...

In drum spre casa, Mirabela imi explica faptul ca tatal sau a fugit din Romania cu ceva ani in urma, iar acolo unde a ajuns, a reusit sa faca bani, suficient de multi ca sa-si permita sa-i trimita si Mirabelei, ca sa-si poata cumpara garsoniera...

De asemenea imi povesteste ca, dupa ce va termina facultatea, va pleca si ea, oficial, la taica-su.

Imi explica valoarea compensatiei pentru studii -- zece mii de dolari, ceea ce, in strainatate, poate sa insemne mai putin decat taxele de studii pe un an de zile...

Acuma, ma intreb si eu -- oare fata asta e chiar nebuna?...

Ajunsi la mine, o intreb daca isi poate permite un pahar de whiskey, fara teama unor consecinte.

Imi spune ca da.

Aduc sticla, paharele, torn, dau drumul la niste muzica de atmosfera, apoi ma asez...

Nu stiu daca v-am spus ce par frumos are, inchis la culoare, contrastand puternic cu albul pielii, mai ales sub luminile discrete de la mine din camera...

Dupa ce-si termina paharul, se ridica, vine in dreptul fotoliului meu, ma trage sa ma ridic, apoi, zambind, incepe sa-mi descheie nasturii de la camasa.

Incerc reciproca, insa ma opreste:

- Nu, te rog! Rabda-ma asa cum sunt. Lasa-ma pe mine sa am controlul total!...

In fine, macar apuc sa-mi desfac nasturii de la maneci, ceea ce nu pare s-o deranjeze...

Imi scoate camasa, cu foarte putin ajutor din partea mea, apoi se aseaza in genunchi si-mi da jos pantofii.

Urmatoarea ei miscare este ca-mi desface cureaua de la pantaloni, apoi imi desface nasturul de la slit, pentru ca in final sa-mi deschida fermoarul...

Imi trage pantalonii in jos, ridic cate un picior, pe rand si scap de ei.

Acelasi traseu il urmeaza si chilotii, lasandu-mi pula, deja in erectie, sa o provoace...

Se uita la ea, atenta, apoi o saruta scurt si ma impinge sa ma asez in fotoliu.

Te rog sa nu te misti... sa nu ti-o freci cumva! De fapt, nu o atinge!... Te rog!

Se indreapta spre fotoliul ei si incepe sa se dezbrace -- nu provocator, ci pur si simplu asa cum s-ar dezbraca daca ar fi singura acasa.

Isi ia lucrurile, le impacheteaza frumos si le pune pe un taburet.

Apoi, se apropie de ale mele si, tot asa, le impacheteaza si le aseaza pe taburetul de langa mine...

Oricum, toate actiunile astea, de cand m-a lasat pe fotoliu, nu dureaza mai mult de trei minute...

Iat-o din nou in fata mea, ingenuncheata intre picioarele mele desfacute, cu bratele sprijinite de genunchii mei, in timp ce se apleaca, lingandu-mi pula un pic, apoi luandu-mi-o in gura...

Ma obsedeaza ideea de a o intreba cat de satisfacuti sunt preotii, dar, chiar daca sunt tanar si prost, nu sunt chiar ATAT de prost...

Dupa ce capul pulii imi ajunge in gatul ei, mai apasa un pic, apoi, incet, foaaaarte incet, incepe sa si-o scoata din gura.

Intre timp, limba ei zici ca e elice de elicopter, nelasand nici o fractiune de secunda sa treaca fara sa-mi atinga capul pulii.

Are grija sa stea de asa natura incat sa-i pot vedea fata, cum imi intra pula-n gura ei...

Isi muta atentia -- si gura -- spre baza pulii si spre coaie.

In clipa asta, chiar ca trebuie sa-i spun ceva:

- Iubito, sa ai grija, te rog, sa nu-mi sugi coaiele, ca nu-mi place...

Se opreste, ma priveste in ochi si zambeste:

- Nu esti singurul!...

Imi linge si saruta coaiele, asigurandu-se ca sunt ude la greu cu saliva, apoi, incet, revine spre capul pulii.

Iarasi, inceeeet de tot incepe sa ma inghita, pana cand, iarasi, ii simt gatul, cum impinge un pic mai mult, apoi iarasi se retrage.

Deodata, cand e cu gura libera pentru o clipa, imi spune:

- Doamne! Ce-mi place s-o sug!

Continua:

- Esti tare, nu te scapi pe tine la prima limba!... Apropos! Sa nu te prind ca ma avertizezi cand iti vine! Imi place sa ma las surprinsa!...

Nu pot sa tac:

- Iubi, cu siguranta n-o sa te surprind! O sa te prinzi dupa cum respir, dupa pulsatii...

Zambeste, in masura in care mai poate cu pula-n gura, ridicand din umeri...

Iar se opreste:

- Ai pus exact muzica potrivita! Imi vine sa ti-o sug pana maine dimineata!

Nu asteapta vreun raspuns -- iar e cu ea in gat...

Dupa cum se misca si ce-mi face, e clar ca nu se grabeste, insa, deja, imi dau seama ca a trecut mai bine de o jumatate de ora!

Tot ce ma mira este de unde naiba are atata energie de nu-i oboseste limba!...

Brusc, isi schimba stilul.

Imi lasa capul pulii sa-i intre-n gat, apoi se retrage, insa doar putin, fara s-o mai scoata din gura si... imi aplica o suctiune...

In cinci minute explodez.

Ma tin de cuvant.

Nu-i spun nimic si chiar incerc sa-mi controlez respiratia, insa, cand sunt realmente aproape, incepe sa geama, transmitandu-mi vibratiile din gat, drept pe capul pulii.

Va dati seama cam ce consecinte are tratamentul asupra mea...

Nu ma lasa s-o stropesc in gat, ci o tine intre buze, insa ma preseaza cu limba.

Ma intreb de ce nu inghite -- nu pot sa cred ca asa o parasuta calificata nu inghite slobozul...

12