Natalia

AVERTISMENT: Intamplarile descrise fiind reale, a trebuit sa schimb numele si sa modific, pe cat posibil, locatiile...

NOTA: Aduc pe aceasta cale multumirile mele lui Dr_Vlad care a avut amabilitatea sa-si aloce timpul necesar citirii acestui material inainte de a fi publicat.

Din cand in cand, fara vreun motiv anume, simt nevoia sa merg la teatru...

E frig, e iarna, iar la Teatrul National este Zbor deasupra unui cuib de cuci...

La frigul de afara, nu-mi fac probleme -- sunt sigur ca voi gasi bilete...

Zis si facut!

Normal, mergand la teatru, pun si eu un costum de haine pe mine, imi atarn un streang asortat de gat, iar pe deasupra imbrac un palton.

Ajuns la garderoba, cu toate ca nu e prea devreme, constat ca umerasele sunt cam goale...

Ce naiba?!? Chiar atat de putina lume sa se fi incumetat sa infrunte frigul de afara?!?

Nu-mi fac probleme -- las paltonul la garderoba si intru in sala...

Este cel putin plina pe trei sferturi, insa... lumea sta pe scaune, imbracata ca afara...

Aha! Deci bibicii stiu ca in sala este frig!...

Deh, eu, barbat tanar si energic, cu siguranta ca n-o sa resimt frigul... Aiurea!

Vazandu-i pe actori pe scena, imbracati in pijamale, ba uneori aparand chiar la bustul gol, ma ambitionez sa raman pe scaun pana la pauza...

Zambesc in sinea mea, amintindu-mi de un coleg care se vaita, zilele trecute, ca n-au inventat "astia" pijamale imblanite...

In fine, la pauza, ma indrept spre garderoba si-mi recuperez paltonul...

N-are rost sa infrunt frigul prosteste...

Destul de aproape, cei din teatru au amenajat un fel de bufet, pe niste mese, unde servesc... cafea.

Fiind aproape sigur ca este vorba de nechezol, imi vad de drum si ma indrept spre o scrumiera cu picior, asezata chiar langa imensa fereastra ce da spre... intrarea in hotelul Intercontinental...

Imi aprind o tigara si ma distrez observandu-l pe portarul cel galonat palmand o tigara, in timp ce tropaie, hotarat, din picioare, sa reziste frigului si curentilor de aer ce se formeaza acolo, aproape permanent...

Simt, destul de aproape, o prezenta -- nu e de mirare, ca doar suntem in holul teatrului, iar eu, in ce priveste fumatul, nu sunt vreun specimen deosebit...

Observ, cu coada ochiului si ciulind urechile la zgomotul produs de tocurile inalte, ca este vorba de o tipa...

Imediat mi se adreseaza:

- Fiti bun, imi puteti da un foc?

Gagica, femeie in toata firea, la vreo douaj' de ani, este inalta, supla, bruneta, cu un par lung, carliontat, ce-i cade pe umeri in cascada - ca sa fac pe scriitorul...

Poarta, mandra, o haina de blana, care nu ma lasa sa vad cat de dezvoltati are "plamanii", in schimb se vede clar ca are un cur misto, chiar daca sunt eu un pic in lateral, iar cracii nu par sa sufere de vreo meteahna...

Este inalta, crestetul ei ajungandu-mi pana la nivelul fruntii.

Bun, realizez ca, de fapt, nu este chiar ATAT de inalta, intrucat cizmulitele ei au niste tocuri de cel putin doispe centimetri...

Oricum, aparitia, per ansamblu, este impresionanta.

Observ ca nu sunt singurul care are privirile atintite asupra ei, ci si cateva perechi de ochi ai unor barbati, la o oarecare distanta, ba chiar si ai unor... femei...

Imi cam inchipui eu ce le trece cucoanelor prin cap...

N-am prea inteles eu ce-o fi cu invidia asta a unora in ce priveste fizicul altora, insa, cum nici eu nu sunt vreun tip de lepadat, ma gandesc intotdeauna ca n-am dreptul sa-i judec...

In timp ce ma gandesc la toate astea, scot bricheta si-i dau femeii focul de care are nevoie...

Imi multumeste si-mi pune mana pe dosul mainii mele, in sensul de a ma atentiona ca gata, tigara s-a aprins, asa ca pot stinge bricheta...

Nu este un gest prea obisnuit, mai ales ca vine din partea unei femei, insa n-o sa cad acum pe spate de uimire...

Se uita si ea afara, pe fereastra imensa.

Acuma, cum tot a ramas langa mine -- de fapt, langa scrumiera -- zic ca n-are rost sa nu incerc sa bag si eu un text, ceva, insa, sincer, nu-mi prea trece nimic care sa mi se para suficient de inteligent prin minte...

Pana la coada, ma hotarasc:

- Domnule, tari baietii! Pe frigul asta sa joci in pijama, nu-i de colo!...

Tipa, atat astepta.

Se uita la mine, direct, cu niste ochi de un albastru intens, inebunitor, mai ales in contrast cu parul negru si pielea creola, povestindu-mi ca ea de-aia s-a imbracat atat de subtire -- si spunand asta isi desface faldurile hainei de blana, aratandu-mi un decolteu mai mult decat darnic, intre niste mamele bine facute...

Vrea sa fie solidara cu cei de pe scena...

Cum suntem in holul teatrului iar fata face astfel de afirmatii, insotite de asemenea gesturi, imediat realizez ca am de-a face cu un caz deosebit -- nu stiu cat de plecata cu pluta este, insa, hotarat, nici nu le are pe toate acasa...

In fine, ne mai rupem in figuri comentand talentul artistilor, apoi, auzind semnalul de terminare a pauzei, ne indreptam spre intrarea in sala...

Imi multumeste ca i-am tinut companie, iar eu ii spun ca mi-a facut placere...

O vad ca ezita, insa, apoi, brusc, se intoarce spre mine si, privindu-ma in ochi, ma intreaba:

- Stii, locurile de langa mine sunt libere -- n-ai vrea sa-mi tii companie?

Faptul ca a trecut de la persoana a doua plural, la a doua, singular, ma face sa realizez ca, daca stiu sa ma port, este foarte posibil ca aceasta "companie" sa se prelungeasca si in afara teatrului, dupa spectacol si, de ce nu, eventual, intre bucile ei...

Fac pe nehotaratul, dar nu mai mult de o secunda -- nu vreau sa ma creada disperat, insa nici nu vreau s-o irit!

Doar stiu bine cat de sensibile sunt coardele astea cand e vorba sa-ti solicite asa ceva.

Profit de clipa si-i intind mana, prezentandu-ma.

Tresare, surprinsa...

- Vai! Cat de nepoliticoasa am putut sa fiu!...

- Stai linistita! E valabil si pentru mine!...

O cheama Natalia.

Intram in sala si o urmez, admirandu-i discret bucile curului ce se itesc de sub haina scurta de blana...

Fusta, din flanela, sau cum naiba s-o numi, se muleaza destul de bine, incitandu-mi imaginatia...

In fine, apar si actorii pe scena...

Lumea aplauda -- sa se mai incalzeasca...

Traiesc cu sentimentul ca pauzele au fost prelungite, cu scopul de a-i mai dezmorti pe actori in culise...

Intr-una dintre pauze, Natalia ma roaga sa ramanem in sala, pe scaune, intrucat nu vrea sa exagereze cu tigarile...

Zis si facut -- ma sacrific...

Ma intreaba daca am ceva impotriva tiganilor. Interesant...

Eu, care am avut de a face cu atatea neamuri, inclusiv indieni si chiar negri, am invatat de mult ca oamenii sunt oameni -- daca sunt oameni -- indiferent de culoarea pielii...

Ii spun si ei treaba asta, iar ea-mi povesteste ca tatal ei este tigan, iar mama rusoaica...

Nu este prima odrasla pe care o intalnesc, rezultata dintr-o astfel de combinatie...

Tatal este colonel si a facut academia la Moscova...

Poate este strict o intamplare, o stranie coincidenta, insa toate fetele provenite dintr-o astfel de combinatie, pe care am avut ocazia sa le cunosc, s-au dovedit "rele de musca"...

Nu vreau sa zic hop, inainte de a sari parleazul, insa, deja, ma gandesc cum sa fac sa prelungesc timpul petrecut cu fata si dupa ce se va fi terminat piesa...

Ajunsi la momentul respectiv, parasim teatrul si ne indreptam, destul de agale, spre Piata Romana...

Este putin trecut de ora zece, insa, ciudat, mai sunt destui trecatori...

Parca e o regula -- toata lumea se holbeaza la noi...

Ajunsi in dreptul Hotelului Ambasador, o intreb:

- Vrei sa intram aici? Mancarea este mizerabila, insa serviciile sunt cu mare pompa...

Se poticneste un pic, apoi, la randul ei, ma intreaba:

- Sa inteleg, din spusele tale, ca stii un loc mai bun?...

- ... Da, nu este prea departe, iar acolo, aproape sigur, vom avea parte de mancare buna si nici serviciile nu sunt de cantina...

- OK! Atunci, ce mai asteptam?

- Problema este ca ultima comanda se ia, in mod normal, la ora douazeci si doua, insa, cu putin noroc, daca gasesc acolo pe cine trebuie, se rezolva...

- Atunci, sa ne grabim!

Comentez eu un pic despre tocurile pe care le poarta, insa imi raspunde ca, din moment ce a ales sa poarte astfel de tocuri, trebuie sa-si asume tot!

Ca sa-mi dovedeasca, accelereaza -- are craci lungi fata, asa ca face fata cu brio si, observ, chiar stie sa mearga pe tocuri...

Ajungem, pe stradutele din spate, la Casa Universitarilor...

Portarul ma cunoaste si ma saluta, iar eu, ca de obicei, il "cinstesc" cu o bancnota de cinci lei...

Sala de mese este destul de libera, asa ca gasim cu usurinta un locsor in care sa fim mai "ascunsi"...

Din fericire, apare o ospatarita pe care o cunosc si, ce este esential, ma cunoaste si ea pe mine, asa ca nu mai asteapta si-mi spune, la foc automat, cu ce poate sa ne serveasca.

Luam cate o friptura, cu garnitura de cartofi prajiti si patru mici, eu, iar ea numai doi...

Stiind ce mici buni fac cei de aici, ii atrag atentia Nataliei ca a gresit, insa... imi povesteste si ea, zambind, ca, pe langa faptul ca este seara, tarziu, mai trebuie sa se gandeasca si la silueta ei...

Berea este buna si rece -- de fapt, totul este asa cum i-am povestit...

Oricum, fata este destul de uimita -- habar n-avea de aceasta carciuma, mai ales ca, de afara, te poti uita muuuult si bine dupa un inscris, un insemn, ceva, care sa-ti spuna ca aici este un restaurant...

Cu multi ani in urma, pe vremea cand eram elev, un coleg de-al meu, al carui tata este profesor universitar, i-a luat legitimatia si m-a adus aici, impreuna cu doua gagici.

A fost suficient -- ulterior "m-am descurcat" si singur, ba chiar mai mult, cand nu avea legitimatia lui tac-su la el, daca eram impreuna, il bagam eu pe el in carciuma...

Dar, sa revenim la prezent...

Cand suntem aproape de final, Natalia se uita iar la mine, direct si-mi spune:

- Nu ca m-as teme sa nu ma crezi vreo "fripturista", insa, cum de aici, daca vrei si ai chef, vreau sa mergem direct la tine acasa, am rugamintea sa platim nemteste -- de fapt, este o conditie sine qua non!...

La asa afirmatii, nu mai gasesc vreun argument sa ma impotrivesc, doar ca nu uit sa mentionez ca, totusi, eu am fost cel care a lansat invitatia...

Da din mana, a lehamite, fara sa se oboseasca sa-mi mai raspunda.

In schimb, o roaga pe ospatarita sa ne mai aduca cate o bere...

Nu-mi dau seama ce-i cu setea asta -- e tiganeasca, sau ruseasca?...

Ii spun ca am, acasa, un whiskey bun si chiar si niste sticle cu vin, insa este Cabernet Sauvignon sec...

- Oi fi eu femeie, insa sincer, nu pot sa sufar vinurile dulci...

-OK! Atunci, daca n-ai nimic impotriva, hai sa terminam cu berea, sa platim si sa mergem...

Este de-a dreptul uimita sa vada ca, in loc sa vina cu nota de plata, ospatarita aduce o nota si ceva de scris, lasandu-ma pe mine sa calculez ce am consumat, cat, ea avand doar grija sa-mi comunice gramajul si sa-mi confirme preturile produselor...

Nu stiu cat este de religioasa, insa Natalia, imediat ce ospatarita se indeparteaza, isi face cruce.

- Doaaaamne! Asa ceva chiar ca n-am mai pomenit!...

Platim, multumim si plecam -- era si cazul -- in carciuma nu mai sunt decat vreo trei speriati, niste profi de-astia ruginiti, fara familii, care nu prea au ce face acasa, obligandu-i pe bietii ospatari sa ajunga sa insiste ca a trecut demult ora de inchidere...

Imediat ce iesim, Natalia, destul de jenata, ma intreaba:

- Auzi? Tu... esti sigur ca ai calculat corect?...

Cam simt eu unde vrea sa bata:

- ... De ce? Ti s-a parut totul prea ieftin?

- Sincer, da!

- Carciuma, dupa cum ai observat, este cu circuit inchis -- preturile nu sunt pentru marele public...

Apoi, ca sa fiu sigur ca s-a linistit, ii povestesc cat de ieftin ar fi fost daca ne-am fi dus la "cantina" partidului, insa aia inchid mult prea devreme...

Mi-e clar ca e bulversata, insa brusc isi revine, povestindu-mi ca maica-sa, fiind angajata la Ambasada URSS are legitimatia de serviciu cu care intra la magazinul diplomatilor, de unde achizitioneaza tot felul de chestii pe care, altfel, nu le poti obtine decat din strainatate...

Cunosc magazinul, asa ca-i povestesc ca si acolo este bine, insa ca "baietii" au, pe langa preturile, din start, occidentale si un adaos substantial...

- Daca vrei, cand ajungem acasa iti arat niste cataloage, ca sa poti compara preturile produselor la ei, afara si la noi...

O simt cam iritata:

- Mai omule! Dar ce-i cu tine? Chiar le stii pe toate?!?

- In nici un caz!

Imi lasa bratul si-si baga mana langa a mea, in buzunarul paltonului...

Am si eu o sensibilitate -- nu suport prea bine frigul la maini, asa ca mana ei este mai mult decat bine venita...

Ajunsi acasa, imi cere sa aduc o sticla de vin, insa face mentiunea ca vrea doar sa guste, sa vada cum e, intrucat... are chef de whiskey...

Ii torn vin, cam o treime de pahar -- gusta, savureaza, confirma ca e bun, apoi goleste paharul dintr-o inghititura si-mi cere sa i-l umplu cu whiskey.

Imi torn si eu, tot whiskey, gandindu-ma, amuzat, cat de beti o sa fim amandoi dupa combinatia asta de bere si whiskey...

Ma intreaba daca ma pot invoi, a doua zi, de la servici -- ii confirm, gandindu-ma cat de amuzati si invidiosi vor fi colegii mei, stiind clar ca... eu nu ma imbolnavesc...

Oricum, nu au niciodata ce-mi reprosa -- cand a fost nevoie, am stat si patruzeci si opt de ore, muncind non-stop...

Stiu ei ca nu se pot pune cu mine...

In plus, suntem prieteni.

Parca-l aud pe Pavel, imprumutand limbajul care crede el ca este folosit pe un santier -- curiosul care se repede intotdeauna la telefon, sa fie el primul care stie cine suna:

- Sefu'! Iar a cazut ala-n chizda!...

Nu trebuie sa mentioneze vreun nume -- toata lumea stie ca este vorba despre mine!...

Natalia goleste destul de repede paharul de whiskey si, zambindu-mi, imi cere un refill.

Il dau si eu pe gat pe-al meu, apoi ii torn si ei si-mi torn si mie...

Se uita la mine, un pic ciudat:

- Nu trebuie sa incerci sa bei cat beau eu!... Nu uita ca am sange rusesc in mine!...

- Pai da! Ca romanii or fi obisnuiti mai mult cu laptele!...

Radem amandoi...

Ne terminam paharele, apoi Natalia ma roaga sa-i arat unde este baia.

Revenita in camera, incepe sa se dezbrace, lejer, de parca eu nu as exista.

Cand ramane cum a facut-o ma-sa, imi spune:

- Daca vrei, pur si simplu sa te golesti, putem sa ne futem acum, insa, crede-ma, ar fi mult mai bine daca ai avea rabdare si m-ai lasa sa dorm. N-o sa-ti para rau!

Nu zic nimic.

Ma ridic si ma duc la baie -- dupa atata bere si whiskey, sunt plin!...

Nu stau mult, insa cand revin in camera, constat ca Natalia este deja intinsa pe patul meu, pe burta, iar dupa cum respira, am toate motivele sa cred ca deja a adormit...

O acopar cu o cuvertura, apoi ma dezbrac si eu si ma strecor langa ea...

In ciuda temerilor mele, ma ia somnul...

Ma trezesc -- ceasul de pe perete arata putin peste ora sapte dimineata...

Sunt singur in pat, insa cum usa de la camera este deschisa, pot sa aud, distinct, ca cineva face dus...

Eu, in schimb, am o presiune...

Ma ridic din pat, ajung la baie si... cioc-cioc la usa.

-Da! Pajalosta (sau cum o fi corect, ca eu, cu rusa, deloc!)...

Frate! Numai in ruseste nu fusesem poftit sa intru in propria mea baie!...

Intru, spun repede si clar un sarutmana, buna dimineata, apoi ma duc la veceu.

Doamne! Ce presiune aveam!...

Aud cum se da la o parte perdeaua de la cada -- ma uit cum apare un cap cu par negru si carliontat si niste ochi albastri, care nu fac altceva decat sa se uite, parca uimiti, la pula mea, cum ma pis...

Imi cer scuze, explicandu-i ca presiunea era prea mare...

- Nu trebuie sa te scuzi! Imi face placere! Ma fascineaza sa vad cum face un barbat pipi.. asa, din picioare!...

Ce naiba sa comentez? V-am spus eu, inca de cand eram la teatru! Fata nu le are pe toate bine asezate la mansarda!...

Oricum, probabil ca e greu de depistat...

In fine, termin, trag apa si dau sa ies din baie...

- Hei, hei, unde crezi ca te duci?!? Ia vino-ncoa!

Spunand asta, deschide perdeaua si-mi face loc sa intru.

Acuma, deja sunt sute de ori cand am facut dus cu diverse gagici, insa, cel putin din cate-mi amintesc, nu mi s-a mai intamplat niciodata cu una pe care, in prealabil, nici macar sa nu o fi sarutat...

Ia un burete si incepe sa ma frece pe spate, apoi pe tot restul corpului, mai putin pula, coaiele si curul, pe care mi le spala direct cu mana...

Imi ignora erectia, de parca am fi impreuna de cel putin un secol...

Tare, gagica...

Clateste buretele, il samponeaza din nou, apoi mi-l da.

- Hai, te rog, cu simt de raspundere!...

Imi fac si eu "datoria", incercand sa fiu extrem de profesional in ceea ce fac, apoi trec la samponatul mamelelor si ale pizdei si curului...

Sta cuminte, inclusiv cand, asa, un pic, ii introduc varful degetului in cur...

Apoi, dam cu apa pe noi, la greu...

Iesim, ne stergem si ne bagam in pat...

In sfarsit!

Ne sarutam, la inceput tatonandu-ne buzele si limbile, apoi, usor, lucrurile se amplifica...

Nu-mi mai pierd timpul cu sanii ei, ci trec direct la lindic, mangaindu-l, presandu-l, smotocindu-l, intai usor, apoi mai tare, s-o simt cum prefera...

Nu ma lasa sa-mi dau seama... Se manifesta lafel, ridicandu-si curul de pe cearceaf...

Inteleg ce vrea, asa ca, usor, cobor cu degetul si i-l bag in gaura pizdei...

Dupa un minut, o simt ca da drumul la robinet, lucrurile devenind mult mai alunecoase...

Intre timp, renunt la gura si-i bag limba in ureche -- se infioara -- geme...

Ii las pizda-n pace si-i duc degetul, ud, la buze...

Mi-l ia si mi-l suge, apoi il lasa liber si mi-l linge...

Brusc, se ridica si se intoarce cu gura spre pula mea, deja gata sculata si mi-o ia in gura...

Nu prea am ce face, asa ca-i caut iarasi, cu mana, intrarea in pizda si-i bag, incet dar temeinic, doua degete in vagin...

Ma primeste cu placere -- simt asta...

Dupa vreo cinci minute de "joaca", se ridica si ma incaleca.

Nu ma lasa sa-mi ghidonez pula-n pizda ei si nici ea nu-si foloseste vreo mana, ci, pur si simplu, isi unduieste bazinul pana reuseste sa-si bage pula-n pizda...

Incepe nebunia! Se agita, disperata, iar in mai putin de un minut, tipa...

Tremura toata, in timp ce tot mormaie, ca o incantatie:

- Pula, pula, pula, pula, pula, pula...

Si tot asa...

Se apleaca peste mine si ma imbratiseaza, stand nemiscata, doar muschii vaginali pulsand din cand in cand, facandu-mi si mie pula sa pulseze...

Ma strange in brate si ma intreaba:

- ... Mai poti? Mai rezisti?...

Sunt constient ca este primul numar, insa stiu si ca, daca stau intins pe spate, ca acum, sigur mai pot...

- Puiule, fute-te cat ai tu chef!...

Se uita la mine, cu ochii ei mari si albastri, plini de o anume pasiune...

Brusc, fata ei devine extrem de serioasa:

- Sa nu te prind ca te fortezi! Cand iti vine, iti dai drumul si gata!...

Iata deci ca a sosit si momentul cand... trebuie s-o intreb:

- Apropos de dat drumul, unde?

Zambeste gales:

- Ai trei variante: acolo, in pizda, in gura sau in cur -- toate sunt deschise si permisive, caci, in nici un caz, nu esti tu primul...

Asteia ii place sa epateze, sau, nu stiu...

De ce naiba tine sa sublinieze ce femeie experimentata este ea?!?...

Dar, tineti minte ce v-am spus, inca de la teatru?...

- Folosesti anticonceptionale?

- Da, are maica-mea o grija!...

Ce ti-e si cu mamele astea grijulii...

O intorc cu rotile-n sus, iar ea-mi pune repede cracii pe umeri:

- Sa ma futi tare! Fara mila! Sa dai in mine ca intr-un dusman!

Deja e inundatie, asa ca penetrez, pe bune, fara nici pic de mila...

Se desface si mai mult, lasandu-ma sa-i storcesc cervixul, sa-i lovesc uterul...

La un moment dat, comenteaza: