Nebunii

Nu știu ce are fata asta!...

De fapt, care fată, că-i ditamai femeia de douăzeci de ani!...

Femeie normala, în aparență, studentă, roșcată, dar nu exagerat, cu un păr lung și cârlionțat, cu ochi căprui și frumoși -- moare de necaz că n-au făcut-o ai ei cu ochii verzi -- cu un năsuc destul de mic, dar simpatic, cu o guriță cu niște buze cărnoase și apetisante, cu niște sâni frumos armonizați cu înălțimea ei de numai un metru șaptezeci, cu o poponeață bombată și, de ce nu, apetisantă, cu piciorușele ei atât de destoinice când te încalecă și fără vreun complex că ar fi prea scundă -- n-am văzut-o niciodată purtând tocuri de mai mult de șase sau șapte centimetri...

La mansardă se vede clar că e bine mobilată -- nu este vreuna care doar a trecut pe lângă bibliotecă...

De altfel, așa ne-am și cunoscut -- eu interesându-mă de un tom, iar ea, amabilă, habar n-am de ce, a preluat rolul bibliotecarei și mi-a arătat raftul...

Sincer, nu prea sunt obișnuit să-mi facă fetele favoruri de genul ăsta, dar îi mulțumesc frumos, apoi, inainte de a mă îndrepta spre ieșire, trec pe la masa unde studiază și, mulțumindu-i încă o dată, o întreb dacă n-ar fi dispusă să bem o cafea împreună...

Mi se uită-n ochi și-mi zâmbește, spunându-mi că tocmai ce se pregătea și ea de plecare,așa că admite cu plăcere să dea curs invitației mele...

O aștept să-și strângă calabalâcul și hanțele, apoi, după ce înregistrez ieșirea tomului din bibliotecă, suportând, pentru a nu știu câta oară, polologhia doamnei bibliotecar, cam stafidită, deși nu cred să aibă mai mult de patruzeci de ani, care-mi amintește că nereturnarea cărții se lasă cu plata de trei ori a prețului acesteia, ne luăm picioarele la spinare...

Apropos de cafea, o întreb dacă are vreun local preferat.

Îmi răspunde că cel mai mult i-ar place dacă găsim vreo terasă în parcul în care putem ajunge fără a folosi vreun mijloc de transport...

Zis și făcut, ajungem în parc, găsim relativ ușor o masă la o terasă, iar eu o întreb dacă, pe lângă cafele, nu este dispusă să luăm și câte o bere...

Îmi răspunde că ar prefera rom, sau cognac, dacă au...

Doamna care ne servește ne anunță că rom nu au, dar au cognac Metaxa -- ține să ne anunțe că este grecesc -- probabil că ne crede coborâți cu pluta pe Bistrița...

Realizez că este un tic verbal, obișnuință, așa că nu mă obosesc să fac vreun comentariu, ci doar o întreb pe Adela, că așa o cheamă, dacă vrea cincizeci sau o sută de mililitri.

Adela-mi răspunde că mă bagă la cheltuială, dar că ea ar vrea o sută, să priceapă și ea ceva...

În fine, comand câte o sută de mililitri de Metaxa, iar doamna care ne servește are grijă să „mă corecteze":

-- Deci, două cafele și câte o sută de GRAME de Metaxa...

Nu știu ce fel de zi este astăzi, că doamna ține să menționeze și care-i prețul băuturii spirtoase!...

Nu sunt eu îmbrăcat în cine știe ce straie șmechere, însă nici în trențe nu sunt!...

O fi impresionat-o neplăcut tomul pe care l-am parcat pe un colț al mesei!...

Nu se lasă până nu menționează, din nou, că băutura este grecească și că de-aia este așa scumpă...

De data asta nu mai rezist:

-- Bine, stimată doamnă, vreți să vă achit nota de-acum?...

La faza asta se fâstâcește -- sper să nu se teamă că după ce consumăm cafelele și tăriile o luăm la fugă, fără să plătim...

Scot pe masă pachetul de Kent și bricheta mea „de fițe" - sper ca aspectul ăsta s-o facă să-și reconsidere atitudinea, că doar trăim vremurile lui Ceaușescu, când țigările de genul ăsta nu se fumează, ci sunt monedă de schimb...

Cum apare cucoana cu băuturile, brusc face o sincopă de mă tem să nu-i alunece paharele și ceștile de pe tavă.

Clar, Kent-ul a făcut-o praf!

În fine, ce oameni și ce vremuri!...

Adela nu obișnuiește să fumeze, dar, la o băutură, o cafea, mai „pipează" și ea, așa că o servesc și-i aprind țigara...

Bem, fumăm, adică fumez doar eu, pentru că Adela nu face decât să-mi „strice" două țigări, aspect pentru care chiar își cere scuze, de mă face pe mine să mă simt prost...

Adela pare că s-a lipit de scaun, pentru că deja a trecut mai bine de o oră iar noi tot pe terasă suntem, așa că iau inițiativa și comand încă două porții de cognac, însă de data asta doar de cincizeci de MILILITRI...

Cucoana nu mă mai corectează, ci doar se conformează.

Bine și-așa!...

După ce se îndepărtează cucoana, Adela începe cu protestele, că de ce cheltui atât de mult cu ea -- îi răspund că-mi face plăcere și că să mă mai lase cu calculele contabile, chiar dacă este la ASE (Academia de studii economice)...

Facem pace.

Brusc, tresare -- își amintește că are ceva de făcut, de ajuns undeva, așa că trebuie să ne grăbim, dar că... dacă n-am alt program, am putea să ne revedem mai pe seară...

Vrea tot aici, în parc.

După ce stabilim la care dintre intrările parcului să ne întâlnim, achit, lăsându-i și cucoanei, spre mirarea ei, un bacșiș destul de consistent, apoi o conduc pe Adela la stația de troleibuz...

Îmi aduc aminte și-i povestesc Adelei ce mofturos eram eu când eram mic, că nu vroiam să urc decât în troleibuzele vopsite cu alb și albastru, aducând-o pe maică-mea la exasperare...

Deh, copchil!...

Privind retrospectiv, eu n-am avut un asemenea tip de răbdare cu fiul meu, niciodată!

Seara, Adela apare în altă ținută -- nu mai este în jeanși, ci într-o fustiță nu indecent de scurtă însă nici prea lungă, cu o bluză destul de decoltată, dar nici asta exagerat...

Ce observ, însă și sigur nu mă înșel, nu mai poartă sutien.

Ce-o vrea, să mă bage-n boală?!?...

Aflu, relativ repede -- mă conduce într-o zonă destul de izolată a parcului, unde este și o băncuță așezată„strategic".

Ne așezăm, în sensul că mă așez eu, iar Adela mă încalecă și-mi caută buzele cu buzele ei.

Nu mă sfiesc, așa că ne sărutăm cu patos.

Facem chestia asta vreo cinci minute, apoi, brusc, Adela se întrerupe, sare de pe mine și, rapid, își dă jos chiloții, și-i înghesuie în poșetă, apoi iar mă încalecă....

Degeaba-i explic eu că în cel mult zece minute putem să fim la mine acasă -- prezervative, anticoncepționale, apă curentă -- că ei așa-i place!...

I-o fi plăcând ei așa, însă eu știu că pe aici, după lăsarea întunericului, mai apar și diverși indivizi, în gașcă...

Habar n-are ce pregătire am eu, că nu i-am spus, însă se pare că fetei îi place să trăiască periculos...

Nu pot spune că mă pot delecta prea tare cu actul sexual în sine, întrucât eu sunt doar cu pula-n pizda Adelei, pe când atenția îmi este concentrată pe împrejurimi -- n-am chef să fiu luat prin surprindere.

Când simt că sunt foarte aproape, o prind pe Adela de subsuori și o salt din pulă, apoi mă ridic și-mi împrăștii sămânța pe iarba de lângă alee...

Insist să mergem la mine acasă...

Într-un târziu, acceptă.

Nu se obosește să-și pună chiloții pe ea, așa că are ocazia să-și aerisească poponeața până la mine acasă.

Aici are ocazia să vadă cât de bine am fost instruit eu în armată -- mă dezbrac, la foc automat, apoi mă apuc s-o ajut și pe ea.

M-a călărit destul în parc, așa că acum îmi vine și mie rândul s-o iau la umeri-craci și să i-o bag ferm, serios, adânc, cât încape!...

Mă mângâie cu mâinile pe fese, ba-mi mai înfige și unghiile în buci, ca să mă incite.

Îi trag la pompe vreo jumătate de oră, apoi i-o scot și o întorc pe coate și genunchi.

Dă-i și pompeaz-o, că doar mi-am dat o dată drumul în parc...

În sfârșit, după ce-o fut de-o zăpăcesc, de ajunge, până la urmă, să se lase pe burtă, nu înainte de a-i pune eu o pernă sub abdomen, simt că-mi vine, așa că-mi las slobozul s-o stropească pe spate și pe fund, apoi, golit fiind, fără vreun preambul, mă apropii cu capul pulii de intrarea în curulețul ei...

Nu zice nimic, însă strânge din bucile curului, deci nu vrea...

O las în pace și iau un prosopel și o șterg de spermă pe spate și pe cur, apoi o iau de mână, o ajut să se dea jos din pat și o conduc în baie, să facem un duș.

O șamponez bine de tot, apoi încep s-o frec cu lufa.

Când o întorc cu fața spre mine, mi se uită în ochi, cu o privire vinovată, dacă mă pot exprima astfel și-mi spune, timid:

-- Știi, îmi place enorm de mult să fac sex -- cred că deja te-ai prins -- însă... numai normal...

Nu ratez ocazia și-i spun și eu că dacă o prind golanii noaptea, în parc, s-ar putea să se obișnuiască și cu cel oral și anal...

Se repede și-mi ia lufa din mână și începe să mă frece cu ea pe piept, pe abdomen, apoi mă răsucește și mă freacă pe spate...

Reveniți în cameră, umblu la bar și scot o sticlă de Metaxa, că am și eu, nu numai doamna de la terasă...

E cam siderată, spunându-mi, tot așa, timid, că ea, pentru azi, a băut destul și că, oricum, trebuie să ajungă înapoi acasă, dar că i-ar face mare plăcere să ne revedem sâmbătă seara...

De data asta ne plimbăm într-un parc mult mai mare, însă nu apucă bine să se lase întunericul, că iar mă conduce la o bancă amplasată strategic și-și dă, din prima, chiloții jos, apoi mă încalecă.

Dau eu să protestez, dar... mă roagă frumos:

-- Hai, te rog eu, că așa-mi place cel mai mult!...

Repet -- habar n-am ce gărgăuni are-n cap, dar... îi fac plăcerea nebunei!...

În drum spre apartamentul meu, îmi vine o idee -- ia să scot eu un scaun, un fotoliu, ceva și s-o iau la pulă pe balcon!...

Nu mă mai dezbrac, ci o servesc cu niște Metaxa, apoi dispar ca să fac aranjamentele.

Sper să reziste scaunul...

Mă întorc și o iau de mână, scoțând-o pe balcon.

E puțin debusolată:

-- Ce vrei?

-- Ce-ai vrut tu, pe bancă, în parc...

Cum n-am aprins lumina din balcon, nu am eu mari temeri în ce privește că am putea fi văzuți de vreun vecin, mai ales că suntem, în continuare, amândoi îmbrăcați...

Singura diferență față de ce am făcut în parc este că aici o ridic și i-o scot ceva mai devreme -- nu mă atrage ideea să-mi revărs slobozul pe gresia de pe balconul meu și nici n-am avut inspirația să aduc ceva șervețele...

O las pe balcon, iar eu mă duc să mă slobozesc și să mă spăl...

O găsesc în picioare -- am reușit s-o fac să se ude atât de tare încât i-a fost frică, dacă se așează, să nu-și ude fustița...

În fine, intrăm, apoi ne dezbrăcăm și-i dau un prosopel să și-l pună pe șezutul fotoliului, pentru că și eu țin la piesele mele de mobilier...

Bem ceva, apoi o iau la descusut că de unde plăcerea asta de a o face în aer liber, eventual în spații publice, chestii...

Râde:

-- Eram sigură că o să mă întrebi!... Toți mă întreabă!...

Explicația ține, după părerea mea, de psihiatrie -- când era puștoaică, așa și-a pierdut virginitatea, cu prietenul ei, încălecându-l pe o bancă, în parc...

Mă gândesc că și eu aș avea nevoie de un control psihiatric la faza asta însă, totuși, îi propun să scot o pătură pe balcon și să ne-o tragem la orizontală.

Iar râde:

-- Uite, asta-i o chestie total nouă pentru mine! Hai s-o facem!...

Caut pătura pe care o folosesc la iarbă verde și amenajez... patul pe balcon, bucurându-mă că am un balcon destul de încăpător...

N-o las să mă încalece, ci o întind pe spate, apoi o iau de craci și o poziționez cu tălpile picioarelor pe pieptul meu, apoi, încet, încep s-o pătrund...

Totul se petrece cam pe pipăite -- este destul de întuneric, iar o lumină, oricât de mică, ne-ar putea da de gol...

Când încep s-o pompez, dă să icnească, sau mai știu eu ce, însă o atenționez că trebuie să tacă, să nu ne audă vecinii.

O lovesc, destul de brutal, însă la un moment dat mă oprește, punându-mi o mână în piept:

-- Fii bun și adu-mi o pernă, ceva, că mă doare coloana.

Mă întrerup, i-o scot și intru în apartament ca să-i aduc femeii ce mi-a cerut.

Dacă tot am ajuns în cameră, am inspirația și scot și o pastilă anticoncepțională vaginală.

Îi explic ce și cum, apoi mă întind lângă ea, așteptând să se topească pastila.

Oricum, a distrat-o ideea că imediat după ce i-am introdus pastila la intrarea în vagin mi-am folosit pula, încă în erecție, pe post de piston, ca să i-o pot împinge până în străfundurile pizdei.

Cele zece minute au trecut demult, însă eu nu mă mai satur sărutându-i ochii, gura, urechile, gâtul și mozolindu-i țâțele, sugându-i și mușcându-i sfârcurile...

Mi-e clar că-i place ce-i fac și se pare că aerul răcoros al nopții o incită și o excită...

I-am inundat burtica de lichidul ieșit din pula mea în erecție...

Cobor cu mâna la lindic și i-l iau la smotocit -- n-am ambiție dacă n-o fac să aibă orgasm și de la stimulare manuală!...

Când o simt că e aproape, îi bag și limba-n gură și, iarăși, ne luăm limbile la luptă frecat, mozolit...

Sincer, ce rău îmi pare că fata nu suge pula!...

În sfârșit,am adus-o unde trebuie!...

Geme, dar nu prea poate, pentru că limba mea este pe post de căluș...

Insistă să se urce ea călare pe mine -- o las, mai ales că eu îmi pun perna sub fund, lăsând-o să se delecteze cu întreaga lungime a pulii mele...

Până la coadă, mi-e clar că experimentul ăsta balconistic ne place amândurora -- doar eu a trebuit să mai intru în casă, ca să aduc sticla și paharele...

Ne simțim atât de bine încât, spre dimineață, chiar și ațipim.

Noroc cu soarele de vară care ne dă deșteptarea, așa că ne grăbim să intrăm în casă,ca să nu ne admire vecinii, de la ferestre, cururile și celelalte părți anatomice...

În casă, la o cafea, o întreb:

-- Adela, ți-a plăcut?...

-- La nebunie!... Mai vreau, să știi!...

Am continuat în același stil până toamna târziu, doar că pe lângă pătura pentru plajă aduceam și o plăpumioară, ca să nu înghețăm în pauzele dintre reprize...

Am făcut-o chiar și iarna, însă îmbrăcați...

Am continuat să ne tot iubim până-n primăvară când, fără vreo explicație, Adela a dispărut din viața mea.

De ce? Habar n-am! Nu ne-am certat, nu am forțat-o în vreun fel!...

S-o fi plictisit fata, deși niciodată nu m-a lăsat să văd așa ceva din comportamentul ei...

M-am interesat de ea și la bibliotecă, însă stafidita mi-a spus că Adela nu mai figurează ca abonată...

Povestindu-i unui amic despre aventura asta ciudată, amicul, mucalit, mi-a spus:

-- L-o fi găsit pe vreunul cu balconul mai mare!...

Tot așa, ca drăgălășenie, în vara următoare m-am întâlnit, total întâmplător, cu o vecină ceva mai tânără ca mine, la o alimentară.

M-a tras de-o parte și mi-a comunicat că taică-su, militar fiind, are un binoclu cu infraroșii și că l-a observat de câteva ori, stând aplecat peste pervazul ferestrei și folosind binoclul...

SFÂRȘIT