Notă: puteți modifica dimensiunea fontului, fața fontului și puteți activa modul întunecat făcând clic pe fila pictogramă „A” din caseta cu informații despre poveste.
Puteți reveni temporar la o experiență Classic Literotica® în timpul testării noastre Beta publice în curs. Vă rugăm să lăsați feedback cu privire la problemele pe care le întâmpinați sau să sugerați îmbunătățiri.
Click aici
Ridică din umeri cu un baka în ochi; între timp, reclamele au catadicsit să se cărăbănească, cedând locul unui generic ce preamărește Loteria Conglomeratului Urban Pacifica.
- Uite că începe; vezi și tu dacă alege vreun număr de pe bilet.
„Dacă alege"...? Cine să aleagă?
Răspunsul îmi vine dinspre televizor... pardon, „combo": genericul se sparge cu un clinchet melodios în zeci de cioburi care se risipesc răsucindu-se, dezvăluind o tânără de o frumusețe atingând perfecțiunea. Ba chiar depășind-o. Tipa nu poartă decât o cantitate incredibilă de bijuterii - „un număr incredibil" ar fi fost o expresie insuficientă - și zâmbește dulce de lângă o cuvă transparentă în care se află mingiuțe multicolore, fiecare inscripționată cu un număr.
Mă încrunt nedumerit.
- Vrei să spui că păpușica aia sexy decide cine va câștiga?!
Ikumi repetă mișcarea cu umerii.
- Cum să decidă? Ea doar alege numerele.
Ceva îmi scapă.
- Și care-i diferența? Dacă alege numerele, poate hotărî cine câștigă, nu? E suficient să i se spună ce bilet trebuie să iasă câștigător...
O voce din off ne anunță că Vanessa va alege numerele câștigătoare.
- Denn, Vanessa e o himă fără minte; tot ce știe să facă e să ia câte o minge la întâmplare și să pronunțe numărul de pe ea.
Privesc hima fără minte care se apleacă să scormonească în maldărul de mingiuțe.
- Bine, dar nu poate fi influențată cumva? Telepatic, de pildă?
Vanessa se îndreaptă ținând în mâini o minge portocalie cu un „37" verde pe ea, ne zâmbește, apoi o aruncă înapoi și reia scotocitul.
- Nu, fiindcă nu are creierul suficient de dezvoltat pentru asta. (Pleacă înspre bucătărie.) Te las să te distrezi.
- Nu-s sigur că am reținut; primul număr parcă a fost treizeci și șapte, nu?
- N-a fost niciun prim număr; doar când îl pronunță e considerat ales.
- Aha... mormăi, cercetând biletul octogonal.
Presupun că primul număr de pe el este cel indicat de o săgeată albăstruie; și e cincizeci și doi.
„Doisprezece!", mă face să tresar vocea Vanessei; ridic privirea și o văd ținând cu mânile întinse în față o mingiuță bej cu „12"-ul albastru. O așază într-un jgheab, de asemenea transparent, din fața cuvei și reîncepe răscolitul. Continuând în tot acest timp să zâmbească. O privesc mai atent și realizez că, într-adevăr, ochii ei nu au nici cea mai vagă sclipire de inteligență - nu e decât un biet automat biologic...
Mă uit la bilet; următorul număr înscris este șaptesprezece.
Hima numai „ambalaj" scoate un „96" bleu, apoi un „78" verde, ca în final să pronunțe: „Treizeci și cinci!"
Nouă pe bilet. După ce ne arată un „4" roz, Vanessa alege: „Patruzeci și nouă!"...
La rând pe biletul lui Ikumi e șaptezeci și patru. Frumoasa-fără-minte scoate un „53" albastru, urmat de un „17" roșu - nu putea să îl aleagă mai devreme?! - și de un „32" vernil, pentru a se opri la: „Douăzeci și patru!"...
„Ei, fir-ar să fie!", mă pomenesc bombănind. După care mă mir de propria-mi reacție, deoarece nu m-au interesat niciodată jocurile de noroc; cred că modul neobișnuit - neobișnuit pentru mine, desigur - în care se efectuează extragerea e cel care m-a înfierbântat.
Optzeci și șapte este următorul număr de pe bilet.
Vanessa ridică un „41" alb, apoi un „87" galben...
Optzeci și șapte!?
„Alege-l pe ăsta!", strig în gând. Pentru o fracțiune de secundă hima pare gata să arunce înapoi mingea, dar întinde mâinile către cameră și zice: „Optzeci și șapte!"
Da!! Mă uit pe bilet - la rând e douăzeci și doi. „Dacă tot ai ales unul dintre numere, ce-ar fi să continui?", mă gândesc, privind-o pe Vanessa cum răscolește mingiuțele din cuvă; ne arată un „93" cărămiziu, urmat de un „45" maroniu. „Hai, alege douăzeci și doi!", șoptesc. Frumoasa scoate mingea ciclamen cu un drăguț „22" negru pe ea.
- Asta, alege-o pe asta! exclam.
„Douăzeci și doi!", pronunță, ținând mingea la capătul brațelor.
- Ce faci acolo, te cerți cu combo-ul? răzbate din bucătărie o voce amuzată.
Pe bilet urmează șaizeci și trei; hima de la loterie ne arată un „16" crem.
„Fii drăguță și alege șaizeci și trei!", mă gândesc. Vanessa aruncă „16"-ul înapoi și scoate un „63" kaki.
- Ăsta, ăsta! mă trezesc strigând.
„Șaizeci și trei!", spune drăguța cu capul vid.
- Da!!
- De ce te agiți așa? întreabă Ikumi, chiar în spatele meu.
Tresalt și mă întorc spre ea.
- Ți-au ieșit trei numere consecutive!
Mărește încântată ochii - de parcă nu îi avea destul de mari - și exclamă:
- Da!? E prima dată când se întâmplă!
„Cincizeci și patru!", alege ultimul număr Vanessa; mă uit pe bilet și strâmb din gură - pe el, ultimul număr este șaptezeci și cinci.
- Ăsta a fost tot norocul: trei numere...
Hima azurie îmi sare în brațe strigând: „Am câștigat!", își înfășoară brațele pe după gâtul meu, picioarele în jurul șoldurilor și, odată bine agățată de mine, mă sărută pe gură; pentru o clipă rămân blocat, apoi, fără să îmi dau prea bine seama ce fac, îi pun o mână pe ceafă, cealaltă pe spate, și îmi las limba să o întâmpine pe a ei.
- Ei, bravo! Vă las singuri câteva ore, și uite ce faceți!... - aud vocea lui Keiko.
- COMENTARII
