Un Weekend Prelungit

Este vineri, în jurul prânzului, iar eu sunt deja ajuns în stațiune, înconjurat de munții plini de vegetație.

Vremea ține cu mine -- nu-ți prea arde, la munte, să străbați potecile pe ploaie, ca să nu mai vorbesc de experiența de a monta cortul...

Las mașina în parcarea unui hotel, mai retrasă, într-un colț, ca să spun așa, apoi mă duc la recepție și-l „sancționez" pe recepționer, că e un nene, cu un Bălcescu (pentru cei care n-au prins vremurile cu pricina, asta însemnând o bancnotă de o sută de lei).

Îi explic omului că intenționez să plec în drumeție, așa că vreau să-mi las autoturismul cât de cât în siguranță.

Imediat devin prietenul fratelui său, așa că nu sunt probleme.

Îi mulțumesc, apoi scot din portbagaj rucsacul gata pregătit și... călătorului îi șade bine cu drumul -- în cazul meu, poteca.

După câteva ore de ascensiune, ajung la cabană, unde instalez cortul în zona în care mai sunt și alții, apoi intru.

Vreau și eu să-l cunosc pe cabanier, să mă cunoască și el pe mine, plus că, natural, mi-e foame.

Cum nu mă cunoaște și nici nu știa că vin, mi-e clar că faptul că are ciorbă de fasole este o pură coincidență.

Ca haplea, mai ales fiind făcută în ditamai cazanul, nu mă rezum la o singură porție, ci cer și supliment.

Toată chestia este asezonată cu o țuică de-a lor, care, cu toate că afară este cald, merge la fix.

Tochitura este și nu este prea grozavă, însă... asta este!...

Oricum, fac ăștia niște pâine de casă, coaptă în cuptorul de lemne, de să tot mănânci, până ajungi să ai senzația că ești un greiere borțos...

Nu apuc bine să-mi pun burta la cale că se aud râsete, chicoteli, total nespecifice bărbaților, apoi sala de mese se umple de o droaie de gagici care, aproape la unison, țipă că le este foame.

Fetele se cunosc cu cabanierul, că doar aici sunt cazate, așa că lucrurile se desfășoară cum nu se poate mai bine...

Se aliniază toate, în șir indian și-și ia fiecare farfuria, căutând apoi un loc la una dintre mese.

Ca să-mi fac siesta, mă duc și-mi mai iau o cănuță cu țuică -- ăștia nu servesc țuica la pahar, ci la cănuță...

Fetele se cam feresc să vină să se așeze la masa mea, însă, până la urmă, una mai cu tupeu se apropie și mă întreabă dacă poate sta la mine la masă.

Îi răspunbd și eu că până și în situația în care, într-adevăr, ar fi masa mea, tot aș invita-o să ia loc.

Dacă tot s-a spart gheața, mai apar și alte amatoare, așa că brusc am parte de o companie însemnată de fete...

Printre înghițituri, curioase, mă tot întreabă de unde sunt, câți ani am, unde lucrez, chestii, apoi vine și rândul lor să-mi povestească despre ele -- sunt studente, iar excursia are scopuri științifice -- studiază flora din zonă.

Am fost și eu, în liceu, membru al unui club de botanică, însă tot ce-mi amintesc sunt sutele de puieți de pomi de diverse soiuri pe care i-am plantat...

Mai țin minte, la flori, despre caliciu, care mereu mă făcea să mă duc cu gândul la carici și la colega mea cea oacheșă pe care o mânca rău de tot între degetele mari de la picioare, însă era prea marcată de educația din familie, așa că a refuzat să renunțe la virginitate, că ea nu și nu, decât cu soțul...

Deh, nu toate gagicile se crăcesc doar pentru că așa vrem noi, golanii...

Revenind la subiect, fetele mi-o arată și pe domnișoara lector care le însoțește și le îndrumă.

Că tot povesteam despre liceu, îmi amintesc de bagabontul de coleg de-al meu care, aproape zilnic, obsesiv, striga în gura mare:

-- Fetelor, drumul vi-l „lindic" eu!...

Se lăsa mereu cu manuale sau caiete aruncate spre tărtăcuța lui, penare, chestii...

Noroc că nu erau penare din lemn, ci din plastic...

Tipul le aduna de pe jos, conștiincios și serviabil, apoi le înapoia posesoarelor, nu înainte de a se lovi, cu fiecare obiect în parte, nu tare, peste freză -- o fi fiind și asta vreo formă de masochism, habar n-am, pentru că nu sunt vreun psihiatru...

În fine, gata cu masa, așa că fetele se roiesc iar eu le imit, îndreptându-mă spre cort, de unde scot spirtiera mea cea mititică și o pregătesc pentru ca să-mi fac o cafea.

Spirtiera mea, realizată manual de cineva cu mult mai tehnic decât mine, aduce mai mult a navă extraterestră și nu pot să nu observ cum se uită Anca, ieșită din cabană și îndreptându-se spre mine...

De-abia când torn spirtul se prinde ce vrea să fie obiectul, moment în care afirmă:

-- Ce micuță și drăguță poate să fie!...

O întreb și eu:

-- Bei o cafea?

Stă o clipă pe gânduri, apoi afirmă:

-- Dar aveau cafea și înăuntru!...

Zâmbesc, mucalit, apoi zic:

-- Eu te-am întrebat dacă bei o cafea, nu... nechezol...

Se așează în fund, direct pe iarbă, cu fața către mine, observând entuziasmată cât de eficientă poate să fie flacăra spirtierei, cât de rapid dă apa în clocot...

Îmi place cum îi lucește părul castaniu în razele soarelui ce se apropie de asfințit -- nu e lung, doar până la umeri și ceva mă face să cred că și-l spală cu coajă de nucă, metodă veche și sănătoasă...

Ochii sunt căprui, jucăuși, parcă gata să observe orice detaliu, năsucul destul de fin, dar bine echilibrat pe ovalul feței, un gât finuț care mă tot stârnește să-i aplic ceva sărutări și diverse alte chestii, în rest, dat fiind echipamentul, nu prea am, cel puțin deocamdată, ce vedea, cu excepția mâinilor, cu degete subțiri și lungi, cu unghiile tăiate scurt de tot și probabil date cu vreun lac transparent, ceva...

Îmi iau inima-n dinți și o întreb dacă folosește la spălatul părului coajă de nucă.

Îmi zâmbește, apoi, parcă jenată, îmi spune că încă de la optsprezece ani i-au apărut câteva fire de păr alb, așa că a trebuit să remedieze, într-un fel, situația...

În fine, mai vorbim despre tot felul de fleacuri, că „trage tare" întrucât vrea să lucreze în cercetare sau să rămână în facultate.

Nu și-a făcut un prieten stabil deși, subliniază, a avut câteva oportunități, însă a preferat să nu se lase distrasă de la preocupările ei.

Cafelele sunt băute de mult și, cum deja începe să se întunece, se scuză explicându-mi că trebuie să se întoarcă în cabană ca să nu se panicheze colegele ei de cameră, întrucât, când a ieșit, nu le-a spus unde se duce, că sigur se mai găsea vreuna sau mai multe să se țină după ea...

Cum nu sunt idiot, realizez că femeia a vrut să mă viziteze singură, ceea ce-mi dă, normal, idei...

Zic și eu:

-- Chiar dacă nu mai sunteți la liceu, înțeleg că vă ține din scurt madame lector...

-- Nu, stai liniștit. Cum ți-am mai spus, nu e madame, ci mademoiselle, iar aici, noaptea, se strecoară în camera cabanierului -- doar nu se duce acolo de teamă să n-o pape ursul!...

Râde.

Râd și eu, ce să fac?...

Mă întreabă pe la ce oră mă culc -- îi răspund că n-am vreo oră anume, iar ea se ridică și pleacă, fără alte comentarii...

Bag spirtiera în cort, ibricul și cele două „ceșcuțe" - n-am chef să merg acum în cabană ca să le spăl -- închid cortul pe dinăuntru și-mi aprind lampa mea cea șmecheră, rusească, prevăzută cu un tub mititel de neon, dar care furnizează suficientă lumină încât să pot citi...

Somn nu-mi e, obosit nu mă simt, așa că mă așez în poziția lotus și continui o lectură pe care am început-o la București, însă am tot neglijat-o, fiind întrerupt de alte activități...

Nu știu dacă trece o oră că simt, clar, pași în iarbă, în apropierea cortului, apoi pe cineva moșmondind la fermoar.

E clar că-i om, nu vreun animal și, oricum, imediat lângă mine, sub saltea, am o toporișcă, așa că nu-mi fac griji...

Se pare că nu are experiența fermoarelor de cort, că aud un oftat, clar de femeie și, cum bănuiesc despre cine-i vorba, mă duc și deschid eu fermoarele.

Anca mă întreabă scurt:

-- Primiți oaspeți?

-- Cu cea mai mare plăcere!

-- Închide repede fermoarele, pentru că afară s-a făcut frig!...

Îi explic că suntem într-un cort izoterm și că, în plus, pe lângă spirtieră mai am și un mic aragaz de voiaj care, în nici cinci minute, poate ridica spectaculos temperatura.

Am mai făcut chestia asta, așa că știu bine ce vorbesc...

Fata, clar, nu are experiența corturilor... Nu prea știe cum să stea, cum să se miște, dar lasă c-o învăț eu...

Îmi mărturisește că nu a folosit niciodată un sac de dormit, așa că-i prezint bucuros ce și cum, apoi îi explic că, fiind pentru o singură persoană va trebui să-l desfac și să-l transform în plăpumioară.

Zâmbește. A priceput ideea.

Zis și făcut, deschid fermoarul sacului, îl aranjez un pic, apoi pun mâna și iau fata-n brațe, că doar nu suntem copii...

N-o fi având ea prieten permanent, însă prieteni a avut destui, întrucât sărută excelent.

Ne forăm gurile, cu limbile, mai bine de cinci minute, apoi, abandonându-i gura, mă reped cu buzele și limba asaltîndu-i gâtul -- are, cum bănuiam, o piele fină de tot...

Îi bag mâna pe sub pulovăr, căutându-i sânul.

Mă întrerupe:

-- Stinge, te rog, lumina.

Cum activitățile ce urmează să se petreacă chiar că n-au nevoie de lumină, mă conformez rapid, însă nu suficient de rapid încât Anca să nu fi reușit să se dezbrace de pulovăr.

Nici eu nu sunt în pielea goală, dar mă hotărăsc să ajung să fiu.

Fata se prinde, mai ales că pereții cortului lasă, totuși, să pătrundă un pic din lumina becului de veghe de la cabană.

Comentează:

-- Știi, nu că m-aș teme foarte tare, însă m-aș simți mult mai relaxată dacă am folosi un prezervativ.

În timp ce-mi spune asta, îmi și întinde un pachețel care știu prea bine ce conține...

Mă întind și eu la rucsac, scot lanterna, apoi cotrobăi până găsesc șervețelele umede aduse de bișnițari de prin țări străine -- la cort sunt extrem de practice, mai ales la munte.

Dacă eram la mare, în camping, era altceva...

Nu e ea prea lămurită, însă îi explic.

E foarte bucuroasă, explicându-mi că singurul duș din cabană e de-a dreptul mizerabil și nici cu apa caldă nu se stă prea bine...

Deh, am venit pe munte, la cort -- dacă îmi doream confort rămâneam jos, în stațiune, la hotel sau în vreo vilă...

O ajut și pe Anca să se dezbrace, în sensul că-i trag de cracii de la jeanși.

Chiloții reușește și și-i dă jos singură...

Cum suntem întinși, o prind de pămătuf, dar mă întrerupe, rugându-mă, dacă tot am, să-i dau un șervețel umed, întrucât de trei zile, de când a venit aici, nu și-a putut face toaleta.

Nu-i dau unul, ci chiar două, apoi îi arăt punga de plastic pe post de coș de gunoi...

Comentează:

-- Măi, dar văd că te-ai gândit la toate!...

Îi povestesc și eu că nu suport oamenii care se duc pe diverse meleaguri ale patriei și lasă gunoaie întinse de parcă ar fi prin zonă vreo femeie de serviciu ca să curețe după ei...

În fine, revin la activitatea anterioară, cu podul palmei pe mămătuf și cu degetul mijlociu și inelar smotocind-o la lindic.

În timpul ăsta nu-i las nici mamelele în pace, sugându-i sfârcurile și mușcându-le ușor.

Nu știu dacă, conștientă fiind că aici orice zgomot se aude, sau pentru că așa-i este ei firea, în afară de faptul că respiră mai amplu și mai des, nu scoate nici un fel de sunete...

Eu, deja, sunt cu pula sculată ca parul, așa că nu mă mai căznesc s-o aduc la orgasm pe cale manuală ci mă întrerup și-mi pun pardesiul -- deja mă gândesc cu neplăcere că, cel mai probabil, va trebui să ejaculez în el, chestie care nu mi-a făcut niciodată plăcere...

Dau saltelele gonflabile de-o parte și o pun pe Anca pe spate, direct pe sacul de dormit -- foarte curând va avea ocazia să aprecieze, dacă nu știe deja chestia asta, cât de bine te simți când dai la buci pe o suprafață tare...

Ca să fie tacâmul complet, o ajut să ridice picioarele și-i proptesc tălpile pe pectoralii mei.

Dacă o fi s-o fac să țipe, cu siguranță că ne vor auzi și alții dar... suntem la munte, în sălbăticie!...

O pătrund, finuț, dându-i timp să se obișnuiască -- udă este deja -- am sesizat când i-am luat lindicul la smotocit.

Nu apuc s-o pătrund toată că deja se cutremură, dârdâind de mai mare dragul...

Îmi șoptește:

-- N-am mai făcut-o de ceva timp!...

Îi șoptesc și eu:

-- Înseamnă că-n noaptea asta nu te las să dormi, chit că mâine vei fi chiaună...

În timp ce-i spun chestia asta o pătrund, ferm, fără grabă însă, lăsându-i posibilitatea să-mi simtă fiecare milimetru din mădular.

Îi simt cervixul, simt c-o împing în uter, dar nu mă opresc până nu ajung să mi se lipească ouăle de bucile curului ei, apoi, fără s-o scot nici un milimetru, încep s-o împing, iar tăria podelei îmi este de mare ajutor.

Până la urmă, șoptit însă, scoate un:

-- Ahhhhhhhh!...

Profit de moment și o apuc cu mâinile de ambele mamele, masându-le, frământându-le, apoi jucându-mă cu sfârcurile...

Gâfâie la greu -- n-am stat să număr de câte ori și-a dat drumul la sloboz pentru că ne futem, nu facem contabilitate, însă după cum o simt fata este destul de depășită de situație și cel mai probabil, ar cere o pauză...

Dar, cum știu din experiență că tocmai atunci când spune că nu mai poate, femeia poate cel mai mult, mă aplec ceva mai mult peste ea, crăcind-o mai tare și, cu pula înfiptă complet în pizda ei deja fleșcăită, încep să-i masez lindicul cu pelvisul, chestie care o face să icnească, dar, tot așa, aproape șoptit...

O țin în pompe vreo oră -- chiar în noaptea anterioară venirii la munte am avut parte de Alina care, ca de obicei, până nu m-a „stors" de patru ori nu s-a lăsat, iar ca să fie tacâmul complet, dimineața mi-a dat trezirea cu o muie, de calitate, așa cum știe ea prea bine că-mi place...

În plus, mai este și prezervativul ăsta care-mi atenuează senzațiile...

O apuc zdravăn de antebrațe și o trag spre mine -- îmi simte pulsațiile și-și dă seama ce mi se întâmplă, chiar dacă și eu, date fiind condițiile, mă abțin să scot vreun sunet...

Stăm așa, îmbârligați, până mi se mai atenuează un pic din erecție apoi i-o scot și mă scap de afurisitul de prezervativ.

Lasă, că la tura următoare o să folosim unul de-al meu, cu dungi, că vreau s-o fac să dea în bâțâială rău de tot -- îmi place de ea -- are și mamele, are și sfârcuri, cracii, din ce-mi pot da seama în stropul ăsta de lumină sunt bine făcuți, iar când o s-o iau pe la spate o să-mi dau seama și de curuleț care, sigur, nu este cât vreo baniță...

După ce ne „facem toaleta" cu câteva șervețele umede, dau să reașez saltelele pe poziție, dar nu mă lasă. Mă trage lângă ea, șoptindu-mi:

-- Ia-mă în brațe, te rog.

Mă întind lângă ea, mai spre marginea cortului apoi iau sacul de dormit de pe partea ei și-i învelesc spatele, ajutând-o să-și sprijine capul pe pieptul meu.

Nu vreau ca la cât e de transpirată s-o ia vreo răceală de să ajungă femeia să aibă oroare să facă amor la cort...

Chiar îi propun să-și tragă puloverul pe ea, dar mă refuză spunându-mi că sunt eu suficient de cald și că, oricum, nu răcește ea atât de ușor...

Îmi mărturisește că n-a mai făcut niciodată amor „pe tare" și că i-a plăcut foarte mult, cu amendamentul că sunt cam mare pentru ea și că se resimte prin toate cotloanele.

O încurajez spunându-i că a doua oară, obișnuită fiind, îi va fi mai ușor...

O umflă râsul...

Îmi trage un pupic pe piept, cam pe-acolo pe unde a stat cu una dintre tălpi, apoi coboară puțin mai jos -- iar mă sărută.

O prind și eu de grumaz, masând-o ușor, totodată finuț împingând-o mai jos -- știu ce vrea, că doar n-o fi ea prima din viața mea care să-mi facă așa ceva...

Mă prinde și ea, finuț, de coaie, mi le mângâie, mi le masează, apoi mă apucă de baza pulii, încă moale, dar dând semne de trezire, apoi îi simt buzele pe capul pulii deja belită de mâna frumoasei...

Dacă e s-o compar cu Alina, care e de zece, Anca nu se ridică mai mult de nota șapte, dar cum am întâlnit și femei de nota patru, nu mă pot declara nemulțumit...

Cum deja sunt tare, și-o scoate din gură și mi-o freacă destul de îndemânatic.

Îmi șoptește:

-- Știi, necazul este că nu am adus decât un singur prezervativ și nici la cabană nu am altul, iar la ora asta, să mă duc să mă rog de fete mi-e cam târșă, că sigur s-au culcat...

O întrerup:

Tu continuă să te mai joci un pic și nu duce grija prezervativului, că am eu destule!...

Se oprește din frecatul pulii și o ia din nou în gură scoțând un:

-- Mmmmmmmmm!...

Mă trag puțin mai aproape de rucsac și scot un prezervativ, cum mi-am propus, cu dungi -- de data asta n-am mai avut nevoie de lanternă -- se pare că mi s-a adaptat vederea la stropul ăsta de lumină.

Parcă-mi vine să-i propun s-o iau la pulă fără prezervativ, iar la sfârșit să i-o dau în bot, însă gândindu-mă cum ne-am cunoscut și cât de repede a fost dispusă să stea în poziția crăcită în fața pulii mele, mă gândesc că e mai bine, totuși, să folosim prezervative...

O îndrum să se așeze pe coate și genunchi, destul de crăcită, apoi, cu prezervativul pus, îi desfac bucile curului și i-o împing în pizdă.

De data asta n-o mai menajez, însă la un moment dat mă întrerupe și-mi cere să i-o scot.

I-o scot, ce să fac? Am eu o bănuială...

Își bagă mâna între picioare, se pipăie, apoi îmi șoptește:

-- Cred că m-am iritat...

Nu râd, dar pun mâna pe lanternă și o aprind, îndreptând fasciculul de lumină drept pe pulă:

-- Ia uite-te frumoaso, cu atenție, la prezervativ!

Se uită, ba pune și mâna:

-- Am auzit de ele, dar nu am avut niciodată ocazia să folosesc așa ceva...

Sting lanterna, apoi îi spun:

-- Hai, frumusețe, că o să te fac să te cutremuri de plăcere!

-- Auzi, dar... sigur nu fac rău?

Îi explic că folosesc de mulți ani de zile așa ceva și nici o parteneră nu a suferit decât de... convulsii orgasmice...

Mă roagă s-o las, totuși să stea întinsă pe spate, pentru că are genunchii destul de sensibili...

Ce nu face omul pentru plăcerea partenerei?

Mă mai roagă ceva -- s-o las să-mi ia pula cu prezervativul ăsta șmecher în gură, ca să simtă ea ce și cum...

Zis și făcut.

În fine, după „evaluare" îmi confirmă că dungile, într-adevăr, sunt foarte finuțe, așa că a căpătat curaj...

I-o bag și-o iau la pompe, de data asta retrăgându-mă de fiecare dată până nu-mi mai rămâne decât capul pulii înăuntru.

Forez așa la ea mai puțin de un minut, când o simt cum se cutremură.

Îmi șoptește:

-- Băi, ce chestie!...

Îi șoptesc și eu:

-- Te las să te liniștești un pic, sau continui în stilul ăsta? O să termini ca la balamuc!...

-- Cum știi tu, că văd că te pricepi!...

I-o bag adânc de tot și iar îi iau lindicul la masat cu pelvisul până o fac să dea din nou în bâțâială, apoi încep din nou cu pompele, uneori scoțându-i-o de tot, apoi intrând la loc, abrupt și puternic.

Nu știu dacă a reușit să mă zgârie pe spate -- are unghiile tăiate scurt -- dar mă scarpină și oftează la greu.

La un moment dat mă oprește:

-- Gata măi, te rog frumos! M-ai stors de vlagă! Mâine n-o să mai fiu bună de nimic!...

Cum sunt conștient că dacă e să fie o mai țin pe pulă vreo oră, cad de acord s-o „iert", dar cu condiția să mă lase să mă joc la ea în guriță.

Câzând la înțelegere, i-o scot, dau să arunc prezervativul însă fata mă oprește, rugându-mă să il dau ei, ca să-l studieze mai bine pe lumină.

N-am nimic împotrivă, ba chiar îi spun că dacă are pe-acasă vreun dildo sau vibrator îl poate folosi și va constata singură îmbunătățirile...

Îmi răspunde că n-are ea bani de aruncat pe așa ceva, iar eu o întreb:

-- Dar bani ca să cumperi un castravete, ai?

-- Cum adică, castravete?!?...

-- Hai, că ești suficient de inteligentă -- chiar ți-l alegi pe măsura care te tentează, apoi, după ce-l folosești, îi scoți prezervativul, îl speli și-l mănânci!...

De data asta râdem amândoi...

Mă așez în genunchi cu pula în dreptul boticului ei -- se repede să-mi frece pula ținându-mi capul pulii între buze.

Mă lămuresc destul de repede că dacă o ținem tot așa n-o să reușesc să ejaculez nici până dimineață, așa că mi-o iau eu la frecat, ținând-o și de ceafă cu cealaltă mînă, ca să-i pot doza cât de adânc să i-o dau în gură...