Venera 17

Primesc un SMS, de la un număr necunoscut, cu un text extrem de scurt:

- URN 17

Nu, nu e vreo urnă, ci, în steno, interpretabil inclusiv în ceea ce știu eu că am în comun cu o anumită ființă, trăitoare pe planetă:

- URINĂ, ora 17, în parcarea de la mall, pentru „preluare", în vederea „transferului" către apartamentul cel bine securizat al... Venerei.

Confirm:

- OK

Dacă tot e s-o dăm pe... „scurtisme", mai știu și eu câte ceva...

La ora 17:00 cu o scuză, zic eu, bine formulată față de nevastă, mă prezint în parcarea de la mall, pentru a fi preluat, pe post de colet, de... mirobolanta sexy, deja șpioancă internațională!...

Chiar o salut, la mișto:

- Sărutmâna, șpioanca tatii!...

Îi zâmbesc:

- Să nu dea dracu' să te șifonezi, că te bag în... piz-mazăre-cartofii-mă-tii, de curvă... stricăciune!... Proasto!...

Îmi răspunde într-o manieră ce-mi dă de înțeles că s-a predat...

- Gata, șefu', cum vrea mușchiu' tău!...

Îi răspund, nervos:

- Futu-te-n pizdă!

Răspuns, clar cu... „apropont":

- Gata, șefu', dacă... ai cu ce!...

Sclipirile batjocoritoare din ochii ei, spun tot!...

E clar că, din punct de vedere sexual, „experiența franceză" i-a plăcut. Deh, altă vârstă, altă vigoare...

Atac:

- Venera, cum zicea un om mai bătrân ca mine, acum oale și ulcele:

- Nu „ezistă" bărbat „ipotent", ci doar femeie nepricepută!... Comprende, boarfă mică?!?...

Trece un timp, apoi, nu mă lasă buricele degetelor de la mâini:

- Scârbă mică!... Vezi că... bătrânețea-i boală care se ia!...

Sare și mă îmbrățișează:

- Omul meu, iubitul meu, boșorogul meu scump!...

Deja suntem în locul de parcare din subsolul blocului unde-și are Venera apartamentul. Mă ia „la ture":

- Tu chiar crezi că, la stilul meu de viață, voi apuca vârsta pe care o ai tu acuma?!?...

Mă apucă râsul:

- Haide, fă, nu fi proastă!... Tu ai șanse să trăiești și o sută cincizeci de ani!... Bagaboanto!...

Mă apostrofează:

- Futu-te-n noroc de diplomat!...

- Janghină mică!...

- Boșorog libidinos!... Te dai la puștoaice!...

- Cine, fă, io?!?...

- Hai, dă-ne dracu', că abia așteptăm!...

Sunt debusolat, chit că știu că Venera glumește:

- Ce, care, cum, cine?!?...

Venera se distrează, în stilul ei:

- Portofelul contează, nu... altceva!...

Îi zâmbesc:

- Vrei pe bani?!?... Care-i tariful?...

Râde, apoi devine serioasă:

- Vrei să ți-o aduc pe vreuna de paișpe ani?!?... Să știi că, pe bune, se rezolvă!...

Zâmbesc, deși sigur nu sincer:

- Vrei să te bag în pizdile pizdulicelor mă-tii?!?... Ce dracu', de când mă crezi tu pedofil, idioato!?!...

Se lasă tăcerea. Intrați în apartament, Venera se grăbește spre bucătărie, de unde apare cu două beri negre pe care le pune pe măsuța din sufragerie, apoi se repede la bar, de unde aduce o halbă și un păhărel, plus... obișnuita sticlă de Metaxa.

Nu face nimic altceva, ci se retrage spre dressing, de unde revine, goală, cum a făcut-o mă-sa...

Se vede pe pielea ei că au început să-i crească flocii, deocamdată firavi, modești, parcă rușinați.

Cu spiritul ei de observație, știe imediat ce-mi atrage atenția:

- Mă las așa, ca o curvă de pe... vremurile tale, cu toate că, pe bune, mă mănâncă și simt nevoia să mă scarpin, la greu!... Acasă, nu-i problemă, dar... la birou, pe bune, am momente când... îmi vine să mă agăț de lampă!...

Zâmbesc, apoi, cu seriozitate, îi spun:

- Dragoste, dacă te faci cum erai înainte de... „minunăția franceză", să știi că pe mine nu mă deranjează, iar tu mai reduci din... mâncărimi...

Sare la mine pe genunchi, omițând faptul că încă este parfumată și nedespuțită, chiar dacă... la curu' gol. Mă pupă, cast, pe obraz, apoi se retrage pe canapea. Menționează:

- Da, știu, parfumul...

Continuă:

- Mă mai vrei așa cum... eram... înainte să... te trădez?

Izbucnește în plâns. Este, după părerea mea, cazul s-o... potolesc, așa că-i comunic, aproape strigând:

- Făăăăăăă!... Termină, dracului, cu tâmpeniile, că doar eu sunt ăla care te-a trimis după pulă tânără!... Idioato!...

Nu mai zice nimic, însă se ridică și, cu capul plecat, se îndreaptă spre baie. Îi comunic:

- Să nu te speli pe cap până nu te vizitez! M-ai auzit?

Aud un „da" cam răgușit. Tot eu:

- Cum ai spus?!?

Răspunde, cu o voce ceva mai clară:

- Da, stăpâne!...

- Așa fă! Să-ți faci clismă la curul ăla al tău, împuțit și nespălat!... Boarfo!...

Îmi fac gâtul pâlnie și... prima bere se scurge din halbă aproape pe nerăsuflate. Trec la a doua. Nu apuc să golesc jumătate de halbă, că prima bere, plus ce am acumulat „de pe drum" îmi asigură suficientă presiune încât s-o pot gratula pe Venera cu un pișat „first class".

Mă grăbesc să mă dezbrac și să mă îndrept spre baie, nu înainte de a mai lua o gură zdravănă de bere, pentru... siguranță.

Presiune mare, frate!... Nu trebuia să iau ultima înghițitură!... Mă grăbesc, sperând să reușesc să nu mă țârcâi pe holul apartamentului Venerei.

Ajuns în baie, cum mă simte, Venera se așează în genunchi, cu mâinile în forma de rugăciune obișnuită, iar jeturile, primele două, o stropesc pe păr și pe față. Urmează faza cu... ugerul, cum îmi place mie să-i spun, de data asta spunându-i și Venerei:

- Așa, vițică mică!... Bea tot!... Boarfo!...

Bea, într-adevăr, însă tot lasă ceva urină să i se scurgă pe barbă și pe țâțe...

Mi se uită în ochi, cu ceva răutate în priviri:

- Auzi, nemernicule, de când mă faci tu vacă pe mine?... Boule!...

Nu mă supăr, ci doar râd:

- Habar n-ai cum se vede, de la mine, de sus, când îmi bei pișatul!...

Îmi vine o idee:

- Lasă, data viitoare când mă mai piș în gura ta...

Mă întrerupe, aproape violent:

- Mă fuți în gură, cu pișatul tău!... Nu... mă... te piși în gura mea!... Clar?

- Limpede, iubito, dar... să știi că... tot aia se întâmplă, indiferent de... etichetare...

S-a mai potolit, boarfa, așa că mă prinde cu mâna stângă de buca curului și cu dreapta, cu un smoc considerabil de păr, mă mângâie pe pulă, din cap până-n rădăcină, apoi îmi ia și coaiele la prelucrat, în timp ce, cu limbuța ei destoinică, mă linge, insistent, la îmbinarea dintre picior și abdomen.

Mi-e clar că fata vrea s-o fut acum, aici, în baie. Se pare că, după un pic mai mult de un minut, se prinde și pula mea bătrână ce vrea tinerica, așa că... face și ea ce face, în mod normal, o pulă.

Simțind-o, Venera nu se sfiește, ci o ia „la discuții", cu buzișoarele ei experimentate, plus limbă, plus gât, ca să mă simt eu bine.

O las, vreo cinci minute, apoi îi spun:

- Hai, pun-te capră!

Îmi răspunde, instant:

- Mi-am făcut clisma!... Bagă-mi-o-n fund!...

Am chef de distracție:

- Baby, Graur i-a zis cur, așa că... până nu-mi ceri, cu termenii corespunzători, ce vrei, nu-ți fac!...

- Fute-mă-n cur, tâmpitule!... Asta voiai s-auzi?!?...

- Da, boarfă mică, bagă curu' la bătaie, să-ți introvâr ștremeleagul!... Stricăciune!...

Intră cam greu, că tot e ea... „clismată", așa că i-o scot din rozetă și-i penetrez fofoloanca. Asta, din păcate, tot uscată, așa că mă retrag și... revin la curuleț...

Încep „lupta" în tandem - pizdă, cur, pizdă, cur... și tot așa. Noroc că Venera, din fire, se udă-n pizdă foarte ușor, așa că apar și... „beneficiile"... Începe să intre, în ambii „coclauri", destul de ușor, iar afurisita mea de pulă se învârtoșează, ca-n tinerețe!...

Venera, simțind ce ni se întâmplă, probabil, gâfâie, icnește, geme, însă... fără comentarii.

După cum își duce mâna la șale - asta după mai bine de o oră - mi-e clar că nici Venera nu mai are condiția fizică de la douăzeci de ani. Accelerez, ca s-o scap de chin, totodată întrebând-o:

- Unde vrei cleiul, iubito?...

- Dă-l unde se nimerește, dar... dă-l o dată, că vreau să-mi îndrept spinarea!...

Dacă tot sunt cu pula la ea în cur, îi scap sperma acolo. O ajut să revină la poziția verticală.

Este, o simt, destul de impresionată de prestație, plus că, din ce simt eu, sigur are o... „frământare"...

O simt că-și face un plan, însă nu divulgă nimic. O las să-și continue operațiunea de „despuțire", iar eu trec pe la frigider și-mi mai iau o bere, turnând peste ce a mai rămas din berea de data trecută.

După vreo douăzeci de minute, timp în care eu mi-am terminat tot ce înseamnă bere, apare Venera, goală, doar cu un prosop făcut turban, pe cap.

Se tolănește în canapea, destupând sticla de Metaxa. Își toarnă, dă cu nasul, mirosind pe deasupra paharului, apoi golește păhărelul în fracțiuni de scundă. Mă ia la... „ture"...

- Șefule, eu, de când cu chestia asta franțuzească, am o... cum să-i spun... problemă!... Vreau, neapărat, să mă recompensez, cumva, față de tine!...

O iau la mișto:

- Da, fato, completezi un checque, pe numele meu, cu suma de un milion de euroi și... suntem chit! Du-te-n pizda mă-tii!...

- Dobitocule!... Vreau să-ți dau să fuți o pizdă-n fața mea!... Vreau să mă simt umilită!...

Iar o dă în plâns... Ce Dumnezeu să-i spun?!?...

- Iubire, toată viața, indiferent de vârstă, am avut... două defecțiuni, ca să le numesc astfel:

Nu am putut să mă piș cu pula sculată și nici n-am putut să fut două femei, în același timp!... Deci, pauză!

Răspuns dur, fulgerător:

- Ți-o aduc și plec de-acasă! E bine așa?

Mă umflă râsul:

- Pui mic, parcă erai mare șefă pe la o multinațională!... De când te-ai apucat de... „bordelisme"?...

Râde, intrând în joc:

- Șefu', eu lucru cu demoazele de companie, nu cu curve cu tarif!...

Iar râde... Râd și eu:

- Adică... astea te taxează pentru „acompaniere", iar prestațiile sexuale sunt... gratuite și benevole!...

Surprinzător, probabil că doar pentru mine, aud soneria interfonului. Este anunțată nu știu ce, Venera confirmă, apoi închide comunicația.

Nu trec două minute, că aud soneria de la intrarea în apartament.

Este blondă, probabil de vreun metru și optzeci de centimetri, ca înălțime, cu niște ochi albaștri de te gândești, instant, la litoral, vara, la soare, Cu un năsuc drept și, de ce să nu spun, perfect conturat pe fața ei, apoi gura, cu niște buze senzuale, dar nu de negresă și nici făcute „bot de rață", cum știu că se poartă, cu niște sâni obraznici, nici mari, de lăptăreasă, însă nici de voleibalistă, sau baschetbalistă, sau gimnastă, sau... mai știu eu ce, cu niște șolduri darnice, dar nu de brutăreasă, cu un abdomen plat, iar cracii... lungi, lungi, lungi, „accentuați" și de niște pantofi cu tocuri de vreo doisprezece centimetri fiecare...

Intrată în cameră, în sufragerie, adică, mi se adresează c-un bonjur - știu că fetele mai au boala asta - apoi, spre surprinderea mea, mă ia cu...

- Je m'apelle...

Asta, sigur, nu mai e cutumă românească. În tot timpul ăsta, Venera stă sprijinită de tocul ușii, afișând un zâmbet de complezență.

Fata, sigur, nu-i franțuzoaică, însă, sigur, este de... mare lux!...

Cum nu sunt nici tâmpit și nici timid, mă adresez simplu, direct:

- Domnișoară. toți cei de-aici suntem români, așa că, întrucât tot suntem în România, hai să vorbim în consecință!...

Apoi, mă prezint. Fata n-are stresuri, nici apropos de vârsta interlocutorului, nici de faptul că i-am spus ce am avut de spus apelând la persoana a doua, plural. Mai mult, cu tupeu, că altfel nu știu cum să descriu gestul, se așează în imediata mea apropiere, lipindu-și genunchiul de al meu, apoi, cu dezinvoltură, îmi pune o mână pe genunchi... I se adresează Venerei:

- Dă-mi și mie să beau, ce bei și tu!...

Venera, zâmbind, vizibil relaxată, se îndreaptă spre bar, scoate un păhărel, îl aduce pe măsuță, apoi îi toarnă frumuseții blonde din licoarea numită Metaxa.

După, se așează pe canapea, cu șoldul lipit de cel al Alexandrei, că așa o cheamă, sau, cel puțin, așa mi s-a prezentat... La schimb, într-un fel, Alexandra, după ce soarbe din păhărelul de coniac, lasă paharul pe măsuță, apoi mâna îi aterizează pe... genunchiul Venerei.

Alexandra este asistenta barosanului, ăla cu care m-am cherchelit la cârciumă, Se știe cu Venera de ani de zile, însă, așa, apropiate, au devenit doar după apariția spionului care, prin stilul lui cuceritor și talentat la manevre, a reușit s-o aducă și pe Alexandra în... relația lor amoroasă, făcând inclusiv sex în trei. Din fericire, Alexandra, ceva mai pudică sau mai cu capul pe umeri, nu a acceptat fotografii sau filme. Se pare că omul, plin de tact, nu a încercat să forțeze lucrurile...

Uitându-mă la ele și... privind imaginea de ansamblu, sunt... „bântuit" de două sentimente contradictorii. Pe de o parte, îmi vine să mă ridic și să plec acasă, că doar am o nevastă care mă așteaptă, iar altfel, mă roade curiozitatea. Or fi lesbi, n-or fi...

Deocamdată, încerc să stau calm, pe fotoliu, chit că mâna Alexandrei, de la genunchi, a început să tot urce, încet, dar sigur, spre zona în care pantalonii bărbaților sunt prevăzuți cu șlițuri...

Necazul este că Venera, de parșivă ce poate să fie, nu m-a avertizat că mai vine cineva, așa că eu... tot în pula și coaiele goale sunt...

Brusc, Alexandra sare-n picioare și, cu o viteză de-a dreptul uimitoare, face să sară toate țoalele de pe ea, apoi, zâmbind entuziast, se aruncă în genunchi în fața Venerei care, tolănită pe canapea, lasă bazinul să iasă cât mai aproape de marginea șezutului, cu copanele desfăcute, aproape la o sută optzeci de grade, lăsând-o pe Alexandra să-i admire bunătate de lindic și vagin, plus, mai greu vizibilă, rozeta curulețului ei cel futăcios...

Cum spuneam, în genunchi fiind, pe mochetă, în fața canapelei, Alexandra se rotește din șolduri, suficient încât să poată întinde mâna pe măsuță, să ia păhărelul cu coniac și... să-l dea peste cap, într-un stil foarte asemănător cu cel al Venerei.

Ori sunt maimuțe, imitându-se una pe alta, ori... așa s-a nimerit!...

Alexandra, eficientă și energică, își îngroapă fața între picioarele Venerei care, ca să fie sigură, probabil, sau de... prea mare plăcere, își înfige mâinile în pletele blonde ale Alexandrei, trăgând-o mai adânc între picioarele ei de curvă futăcioasă și... perversă.

Nu trec mai mult de cinci minute, că Venera o dă-n bâțâielile ei orgasmice pe care le cunosc prea bine, iar Alexandra, efectiv lipăie, ca o pisică sau vreun cățel...

Cu treaba terminată, Alexandra se ridică și se repede cu gura pe gura Venerei. Se sărută, se ling, se sug, ce dracu-și fac, apoi Alexandra, fără un cuvânt, pleacă la baie.

Venera, vizibil satisfăcută, dar și, pe undeva, să zic, rușinată, mi se uită, totuși, în ochi:

- Știi, la faza asta, nemernicul se ducea repede și o lua pe la spate, ori pe ea, ori pe mine, funcție de care se nimerea ... „la mijloc"...

Zâmbesc, apoi, ca tot românul, născut poet, improvizez:

- La mijloc de codru des

Fetele pula-mi belesc

Însă una câte una

Că așa a vrut... Fortuna...

Mă explic, parafrazând un foarte cunoscut actor:

- N-am găsit altă rimă!...

Venera se întinde și-mi articulează o scatoalcă simbolică după ceafă.

O prind și eu, la rândul meu, cu mâna de ceafă și o târâi spre mine, apoi îmi bag limba în gura ei cea futăcioasă. Brusc, realizez că... tocmai ce s-a sărutat cu Alexandra. Deh, acum fapta este înfăptuită și, în fond, știu sigur că Venera este curată și sănătoasă, iar Alexandra, cel mai probabil, în afară de șef, nu se dă pe tobogan cu toți gunoierii... A nu se înțelege, cumva, că-i disprețuiesc pe gunoieri și munca pe care o depun în folosul societății!...

Este doar un soi de a vorbi prostii, lafel cu apelativul „băi țărane"...

Ce ne-am fi făcut noi, ăștia născuți, crescuți și trăiți la oraș, dacă n-ar fi existat țăranii, care să ne asigure hrana?...

Revenită în cameră, Alexandra își mai toarnă o jumătate de păhărel de coniac, îl dă peste cap, apoi, calm însă eficient, începe să se îmbrace. Echipată complet, cu poșetuța ei cea elegantă la subsuoară, ni se adresează:

- Vă las să discutați. Au revoir - sper!...

Venera o conduce la ușă. Știu că șușotesc ele ceva, însă sunt suficient de discrete, încât să nu mă lase să... „prind" nimic.

Revenită în cameră, după ce-l anunță pe portar, prin interfon, că urmează să plece prietena ei, Venera se așează pe fotoliu. Soarbe din paharul cu coniac, apoi mi se adresează, interogativ:

- Ei, cum ți se pare Alexandra?...

Mă uit la ea, afișând o privire cam tâmpă, apoi, la mișto:

- Dar, Veneruța tatii, ți-am mai spus că sunt pensionar!... N-am nevoie de asistentă și nici de... asistență!... Decât, eventual - Doamne ferește - medicală!...

Râd, însă râd singur. Venera rămâne serioasă:

- Sper să ajungem să purtăm și o discuție serioasă pe tema asta, se poate?

- Da, soro!... Ce vrei, să-ți spun că, din ce văd eu, e bună de pulă ca la balamuc?!? Să-ți spun că sunt un boșorog absolut incapabil să fac față unor asemenea eforturi, chit că sunteți amândouă frumoase de picați?!?... Să-l aduc pe fi-miu, să v-o tragă ăla și pe față și pe dos?!?... Sunt bătrân, femeie!...

Venera iar se uită pe fereastră, cum face ea uneori...

- Da, dar avem alternative. Aparatele nu sunt bătrâne și nici nu obosesc!...

Brusc, îmi vine o idee:

- Gogoașă mică, nu cumva tu vrei ca să mă piș și-n gura ăsteia?!?

Devine furie:

- Dac-o faci, te omor!... Aia-i numai a noastră!... A noastră și atât!...

Sare de pe canapea și dispare, însă numai pentru câteva secunde, revenind cu încă o bere:

- Hai, că nu scapi de aici până nu mă mai fuți o dată!...

Ce draci să fac?!?... Berea ei, carnetul meu... Iar trăiesc „periculos"!... Tot ce sper este să nu ajung să mi se-nfunde!...

Dacă nu aș avea o adevărată aversiune față de berea fără alcool, aș obliga-o să-mi ia de-aia, sau aș aduce-o eu...

Eram pe șantier, când îmi construiam casa și, cum seara mă duceam acasă, la momentul respectiv, întrucât nu sosiseră materialele, beam bere fără alcool. Nu spun marca, întrucât nu vreau să le fac reclamă negativă. Cert este că, după o zi de vară, caniculară, cu șase beri băute, m-a apucat o cufureală și mi s-a făcut un rău, de nedescris. De atunci, mi-am băgat picioarele și, cu orice risc, n-am mai băut decât bere cu alcool, sau... nimic.

Într-adevăr, berea mă ajută să fiu „ready for action", așa că-i comunic Venerei că sunt pregătit.

Mă prinde de mână și aproape că aleargă cu mine spre baie.

Ingenunchează, în poziția ei de rugăciune și... repetăm ceea ce, deja știți. Nu vreau să devin plictisitor.

În timp ce-mi șamponează cariciul, coaiele, flocii, bucile curului, picioarele, comentează:

- Te rog frumos. Să știi că vreau un răspuns de la tine, în legătură cu Alexandra. Să știi că... e fată bună și, poate sună aiurea, serioasă!...

Îi spun că vorbim în casă, apoi, după ce mă șterg, mă retrag din baie, lăsând-o pe Venera să se... cosmetizeze...

Între timp, că dacă tot e de balamuc, trec pe la frigider și-mi mai iau o bere.

Intrată în cameră, cu simțul ei de observație atât de dezvoltat, normal că realizează că mi-am mai luat o bere. Clar, este surprinsă. Mă iau de ea:

- Ce-i fă, ți-am făcut pagubă?!? Ți-o plătesc!...

Are, se vede pe ea, ceva probleme cu sistemul nervos. Se uită urât:

- Îți chem un taxi, iar mașina ți-o recuperezi dimineață. mâine, din parcare, că au și ăia paznici!...

- Bravo, gogoașă mică!... Și acasă, ce spun, că nu mai știu unde mi-am parcat căruța?!?...

- Că ai fost la o bere, două, trei, cu ceva tovarăși și că... să te-nvăț eu?!?

Râd. O las să se calmeze. Continui dialogul început în baie:

- Venera, ideea, din punctul meu de vedere, stă cam așa: dacă tu, din mustrări de conștiință, vrei să-mi dai o... „pizdă la schimb", ca să zic așa, sincer, n-am nevoie, iar dacă, prin absurd, mi-aș dori așa ceva, pot să-mi găsesc și singur. Altfel, însă, dacă, așa cum am putut să observ mai devreme, îți face plăcere compania Alexandrei, treaba-i OK... Singura chestie, pe care, sincer, nu știu cum s-o gestionez, este... protejarea... N-am chef de vreun pocinog dus acasă!... Și-așa risc cu tine, făcând-o „la pielea goală", acum, cu fata asta, cum fac?!?