Venera 19

La vreo trei săptămâni după întâlnirea... „tripartită", când, după ce m-au „epuizat" de două ori, iar Alexandra și-a povestit trauma copilăriei, primesc, în stilul obișnuit, un SMS: „Tom8".

Răspund:„OK!Solo?" Primesc răspunsul Venerei, pentru că despre ea este vorba:„As you wish, sir!"

A doua zi, exagerat de punctuali, amândoi, întrucât pare să ne stea în fire și/sau educație, la opt fără cinci ne vedem în parcarea de la mall, într-unul dintre locurile noastre.

Da, recunosc, sunt cam... paranoic. Eu am venit cu ideea ca, de fiecare dată, să ne stabilim locul de întâlnire în alt colț al parcării. Colț, vorba vine, întrucât am stabilit șapte locuri, pe care le abordăm, pe rând, în sensul acelor de ceasornic. Sunt, ferm, partizanul ideii că în cazurile de amor ilicit, nu este bine să creezi obișnuințe, să fii remarcat, chestii...

Cum eu sunt singurul care își înșeală partenerul de viață, Venera n-a avut ce să comenteze, decât că... m-a cam făcut nesănătos... Replica mea, a venit scurt:

- Darling, take it, or leave it.

Cum, deja știa cât de ferm sunt și că mă țin de cuvânt, a ales varianta „take it"...

Mă extrag din SUV-ul meu cel... „șmecher" și mă „prăvălesc" în europeana Venerei, de fapt, cum am mai spus, a firmei...

Nu știu ce are, draci pe ea, că... mă ia la... „ture"...

- Ce cauți tu, boșorog pensionar, fără necesități de fițe, cu un autoturism atât de sofisticat?!?... Să știi că până și Logan-ul merge bine!...

Mi-e clar că nu partea tehnică o interesează pe Venera, ci, pur și simplu, caută motiv de gâlceavă.

Gândesc, aproape instant. Nu suntem încă ieșiți din parcare.

- Venera, întoarce și lasă-mă la conserva mea!

Se vede pe ea că se miră:

- Bine, dar... de ce?!?

- Oprește-n pizda mă-tii mașina, că eu cobor!

Este, clar, cu spatele la zid, cum se spune:

- Dar... ce se-ntâmplă?!?

- Mă cauți când îți bagi mințile-n cap!...

- ... Stai, omule!...

- Nu mai stau nici o clipă! Gata!!!

Căpoasă, dă să accelereze. Cum nici eu nu m-am născut ieri, pun mâna pe cheia din contact, o răsucesc și o smulg de acolo, oprind motorul și, în general, comenzile autoturismului. Vine un „bou", din spate și ne claxonează. Apăs pe butonul de avarie.

Cobor, lăsându-i Venerei cheia de la autoturism pe scaunul de pe care tocmai ce m-am ridicat și, pietonal, mă îndrept spre locul unde mi-am parcat autoturismul. Nu trec două minute, că mă trezesc cu autoturismul Venerei că se deplasează, în ritmul meu, paralel cu mine, pe calea de acces. Coboară geamul:

- Auzi, deșteptule, de regulă bărbații sunt cei care agață fetele!... Ce-ai, ai înnebunit?!?

Răspunsul vine scurt:

- Du-te-n pizda mă-tii!

Este, observ, o pauză de câteva secunde, apoi aud:

- Mă duc unde vrei tu!... Hai, urcă-n mașină!...

- Repet, du-te unde ți-or vedea ochii și lasă-mă-n pace!

- Mă duc și mă arunc în Dâmbovița, sau în primul pom!...

Ajuns în dreptul autoturismului meu, iar aud:

- De aici, nu pleci decât prin mine, sau peste mine!...

Da, se pare c-am cam luat-o și eu cu porcu'...

Să recapitulăm: sunt însurat? Da, sunt! Îmi iubesc consoarta? Da, cert! Sunt un boșorog bolnav și pensionar? Da, sunt! Deci... ce caut eu cu femeia asta, cu o „viață" mai tânără decât mine?!? Ca să nu mai vorbesc de complicații... „alexandrine"?!?...

Trăiesc, în plan imaginar, scena din tinerețea mea, din bloc, când, după o noapte de... „maraton sexual", ridic jaluzelele și deschid ferestrele, pe la cinci dimineața... Totul mă scârbește, însă fac față situației...

Găsesc un spațiu liber și-i indic Venerei să parcheze, apoi, tot așa, prin semne, o invit să se apropie de mine, în calitate de pieton. Se conformează, destul de... „sfioasă" însă... Nu-i dau timp de gândire:

- Venera, tu ai viața ta, în plin elan, iar eu sunt... „la apus de soare"...

Izbucnește-n lacrimi:

- Băăăăăi!... Tu... vrei să mă părăsești!...

Plânge-n hohote, iar eu, „bagabont bătrân", îmi aduc aminte că... niciodată nu m-au impresionat lacrimile femeilor, cu excepția celor pe care le-am iubit. Mi se uită-n ochi, cu un soi de obidă:

- Ce noroc are soția ta, să fii atât de atașat de ea, chiar și la vârsta asta!...

- Tocmai, puiu', mergi pe drumul tău! Eu... sunt expirat! Pa!...

Se uită la mine cu o anumită răutate ambițioasă-n priviri:

- Oricât te-ar iubi, soția ta, n-o să mai poată să scoată din tine, la pat, ce pot eu, sau altele ca mine!...

N-o mai bag în pizda mă-sii, însă-i spun, scurt:

- Fato, între noi, s-a terminat!

- Ești idiot!... Ești al meu!...

Clar, m-am legat la cap, fără ca să mă doară:

- Veneruța tatii, astăzi, undeva până-n ora șaptesprezece, nevastă-mea află, de la mine, că ne-am cunoscut, futut, chestii... Tu, sau oricine altcineva, nu mă poate șantaja, chiar dacă asta poate să însemne că-mi dau viața!... Așa-s eu croit! Ți-e limpede?!?

Este, clar, enervată, debusolată:

- Fă-mă curvă, fă-mă sclavă, fă-mă coardă, fă-mă cum vrei tu!...

Mă uit la ea, recunosc, cu un soi de scârbă:

- Stimată doamnă, alea erau alinturi!... Arrivederci! Sau, de fapt, adio!

.............................

Nu pot spune, despre mine, că aș fi vreun tip nasol, sau, dimpotrivă, frumos, perfect, chestii...

Nici cu femeile nu pot spune că am avut întotdeauna succes, însă, comparându-mă cu alții, din ce știu, nu pot spune că n-am avut succes, sau... „succesuri" cum spune fata unuia care, din funcția deținută, a batjocorit un popor...

Revenit la domiciliu, intru în casă și-mi torn un mare pahar cu whiskey. Nu ca să-mi fac curaj, ci ca să-mi treacă scârba.

Sunt, la mijloc, mult prea multe decenii, ca să nu fiu conștient că nevastă-mea, la cât este ea de inteligentă și de fin observator, să nu-și fi dat seama că, uneori, am mai „trecut pe lângă casă", ca să mă exprim plastic...

Ajunge nevastă-mea acasă. O abordez:

- Pui mic, avem de vorbit.

Inițial, e cam superficială, însă după ce-și scapă o privire în ochii mei, își schimbă total atitudinea:

- Îți fac o cafea și vorbim în sufragerie!...

Îi relatez, în... „două vorbe, trei cuvinte" despre... relația mea ilicită, inclusiv despre Alexandra.

Mă gratulează cu un:

- Și, acum, ce vrei?!? Că ești curvar, știu dinainte de a mă mărita cu tine!... Că ești idiot și superficial, o știu!... Că mă iubești, știu și asta și, în final, este ceea ce contează!... Dă-le dracului de curve, că tu... tot la baba ta ajungi!...

Se lipește de mine, pe canapea și se întoarce cu fața spre mine, ca s-o sărut. Ne prostim așa vreo două minute, apoi pune mâna pe telecomanda „tembelizorului" și, zâmbind, îmi spune:

- Hai, boșorogule, să-ți găsesc un film, cât pregătesc eu masa!...

De data asta, sper că vă este clar, povestea cu Venera s-a SFÂRȘIT.