Alexandra 04

Mă trezesc, mă spăl, mă bărbieresc - chestie pe care o fac destul de rar în ultimul timp (treaba cu bărbieritul, nu cu spălatul) - apoi mă pregătesc de „escursie"...

Ajuns la cea mai apropiată parcare de intrarea la metrou constat, necăjit, că nu sunt locuri. Am baftă, întrucât la următoarea prind un loc...

Urcat în tren, încerc să mă adaptez, să nu se vadă pe mine, atât de evident, că nu „le am" pe-astea cu metroul...

Toate-s bune. Nu găsesc nici un scaun liber, așa că... de ce să nu călătoresc eu în picioare, atârnat de bară, ca să nu mă dezechilibrez?...

Aud, după decenii, vechiul text cu... „urmează stația... cu peronul pe partea..." Îmi amintesc, subit, că la moldoveni, peronului i se zice podișcă, așa cum pe mouse îl cheamă guzgan... Deh, ce să fac, ca să nu mă plictisesc? Mă gândesc la prostii!...

Alexandra, echipată cu o pereche de jeanși mulați de-i fac pe bărbați să-ntoarcă privirile și să le curgă balele, plus un tricou care-i pune în evidență țițiloancele alea pe care-mi place mie atât de mult să le smotocesc și alte chestii, mă așteaptă chiar la ieșire. Mă gândesc să-i fac un banc idiot, apropiindu-mă de ea fără ca să mă observe și s-o gâdil, dar nu-mi ține, întrucât ajuns la numai un pas distanță, mă observă și, în stilul ei, pare-se caracteristic, mi se aruncă-n brațe și mă sărută cu foc. În timp ce stăm așa, îmbrățișați, sărutându-ne, eu încerc să fac un calcul, cam pe cine cunosc eu în cartierul Berceni și care ar fi șansele ca să mă observe, taman acum, îmbârligat, în plină stradă, cu frumusețea blondă care, evident, nu mi-e nevastă și nici fiică...

Se pare că Alexandra se prinde, întrucât se deznoadă de lângă mine și, privindu-mă serios, mă întreabă:

- Unde ți-e gândul? S-a întâmplat ceva?

Zâmbesc și, uitându-mă în ochii ei, îi răspund:

- Puștoaico, diferența dintre noi este că eu, spre deosebire de tine, sunt căsătorit, iar aici nu suntem tocmai în pustiu sau la tine acasă...

Începe să râdă și se prinde de brațul meu, îndemnându-mă:

- Hai să mergem!... Pustiu n-am de unde să fac rost, dar am apartamentul ăla, numai bun pentru ce am de gând să-ți fac...

Ne deplasăm, braț la braț, adoptând o atitudine decentă. Cu toate astea, nu pot să nu remarc privirile celor cu care ne întâlnim. Presupun că toți se gândesc că-mi este fiică, sau, cine știe, or mai fi și unii cu minți bolnave, să se gândească la altceva...

Ca ținută, eu sunt tot așa, în niște jeanși clasici, cu o cămașă și o vestă subțire, tip pescar sau vânător, de care, sincer, sunt tare îndrăgostit, întrucât are o droaie de buzunare. Îmi pot ține, fără probleme, țigările, pixul, portofelul, telefonul, cheile de acasă și de la mașină, orice năzbâtii, pentru că loc se găsește.

Întrucât tot trecem pe lângă un magazin, o îndrum pe Alexandra să intrăm. Din păcate, nu au Dimple, dar tot găsesc un Chivas Regal. Fac gestul și cumpăr o sticlă, în ciuda protestelor Alexandrei. Cred că este suficient că mi se dă ea, pe sine, gratis. Nu este cazul să-mi mai dea și băutură, că de mâncare, suntem deja lămuriți că nu este cazul, dacă tot ne ținem de prosteli...

Ca să fie tacâmul complet, cum ieșim din magazin, foarte aproape, suntem luați în primire de o țigancă cu flori. Nu-s ele cine știe ce, dar, totuși, sunt flori și nu par vestejite, așa că mă mai ușurez de zece lei, alegându-mă cu un buchețel pentru tânăra mea blondă. Ne continuăm drumul în urări de sănătate, noroc, viață lungă. Deh, țiganca este mulțumită...

Alexandra are, într-un compartiment închis al bibliotecii, vreo trei modele de vaze pentru flori, de mărimi diferite, așa că după ce o alege pe cea potrivită buchetului, îi pune apă și așează florile în ea.

Se vede pe ea că îi plac florile, așa că-mi notez în minte să mai fac gesturi de-astea, măcar din când în când, dacă nu de fiecare dată.

Dacă tot este pe lângă bibliotecă, își face de lucru și în bar, scoțând două pahare pentru whiskey și, aducându-le pe masă, îmi spune:

- Hai să-i dăm cep la sticla aia, dacă tot ai fost căpos s-o cumperi.

Normal, dau să mă întind după sticlă, rămasă, deocamdată, în sacoșa de plastic, de la magazin, însă Alexandra mă oprește:

- Nu, nu!... Mi-ai luat-o mie, eu îi fac felul!...

Mă umflă râsul:

- Bravo soro! Ce bărbată poți să fii!...

Desigilează sticla, toarnă câte o porție zdravănă în pahare, apoi se scuză și dispare, după ce aud eu, la bucătărie.

După un minut revine cu un bol micuț cu cuburi de gheață și un cleștișor. Își pune două cuburi în propriul pahar, apoi o opresc:

- Pui mic, dacă-i pui gheață, bei tu și paharul meu...

- De ce? Nu-ți place rece?!?

- Ba da, dar nu... adăpat! Eu nici vinul nu-l beau șpriț, ci pun apa sau sucul separat, în alt pahar. Așa fac de-o viață și n-am chef să mă schimb...

Vioaie, că tot e cu cleștișorul în mână, Alexandra își mai pune încă două cuburi, comentând:

- Mie-mi place cu gheață și-mi place s-o sug...

Pufnește în râs:

- Vai, ce-aiurea a ieșit!...

Eu, ce să zic, că doar îi cunosc talentele... Doar zâmbesc.

De data asta suntem amândoi așezați pe canapea, cu câte o țigară aprinsă, sorbind din licoarea spirtoasă. Sunt mult mai liniștit, știind că nu mai am de traversat orașul cu băutura în nas.

Chiar o las pe Alexandra să-mi mai toarne, fără ca să mai protestez.

Îmi aruncă o privire, zâmbind, apoi se uită pe fereastră, undeva, în zare.

- Știi de ce beau, nu?...

Nu zic nimic, așteptând-o pe ea să continue:

- Beau ca să-mi fac curaj...

Normal că-mi pică fisa, așa că intervin:

- Din moment ce ți-a plăcut, azi o să facem lafel și tot așa, până ce scapi de stres, apoi, mai vedem.

- Azi o să te rog, nu din prima, dar să insiști.

Mai ia o gură de whiskey, apoi:

- Și să nu care cumva să ai impresia că nu m-am prins, data trecută, când am terminat a treia oară, că mi-ai băgat degetul. Nu-s nesimțită, oricât gel mi-ai pune!...

Ce să-i răspund?

- Puiule, esențial este că ți-a plăcut!...

O prind de ceafă și-i bag limba-n gură. O las:

- Hai, suge-o, că după aia avem treabă!

Mijește ochii, zâmbind:

- Te referi la gheață, parșivule!... Vrei să vezi cât de perversă sunt!...

Ia din bol un cub de gheață și și-l bagă în gură, apoi, zâmbind cu buzele strânse, se repede la cureaua de la pantalonii mei și, după ce mă descalță, mi-i dă jos cu tot cu chiloți, apoi se repede cu gura și-mi prinde mădularul, frecându-mi-l cu limba și cu gheața de jur împrejur. Râd:

- Pui mic, dacă mai aveam treizeci de ani, ca tine, poate că ar fi funcționat!

Face ceva. Da, e clar. A înghițit ce a mai rămas din cubul de gheață, apoi îmi scoate pula din gură:

- Chestia asta nu e pentru tine. E pentru mine!...

Spunând asta, mai ia un cub de gheață, plus capul cariciului meu și se joacă. O las în pace. Dacă asta-i place...

Dacă tot este Alexandra ocupată cu trupul meu de la brâu în jos, profit de ocazie și-mi scot vesta și cămașa, rămânând gol pușcă, mai puțin ciorapii, pe care Alexandra nu s-a obosit să mi-i smulgă din picioare. Chestia asta trebuie corectată rapid, întrucât eu, încă de foarte tânăr, am fost învățat că numai mitocanii își regulează femeile cu ciorapii în picioare. Profit de scurta pauză pe care o face Alexandra pentru a mai lua un cub de gheață în gură și-mi dau jos, rapid, ciorapii.

Alexandra își reia activitatea iar eu, glumeț, îi spun că mai am puțin și fac degerături pe capul pulii. Râde înfundat. Sunt convins că ar vrea să și comenteze, dar nu poate, pentru că are gura ocupată.

În rest, ce să spun? Este prima dată când mi se întâmplă așa ceva și, sincer, nu mă... de nici o culoare. Dar, dacă ei îi place, n-are decât...

După cel de-al doilea cub „consumat", se ridică și, cu limbuța ei bine răcită, începe să mă lingă în dreptul carotidei. Se ridică și mi se uită în ochi, zâmbind:

- Mi-a plăcut! Și mă bucur că ai stat cuminte!...

Îi zâmbesc și eu:

- Lafel de cuminte să stai și tu când ți-oi băga un cub de-ăsta în cur!

Râde:

- Hai, serios?!?

- Să iei un prosop de la baie, ca să nu udăm așternuturile.

Se ridică, golește paharul, apoi își scoate tricoul, pantofii, ciorapii, jeanșii și chiloții, aruncându-le pe toate pe un fotoliu. Apoi, decretează:

- Tu duci gheața, iar eu aduc prosopul.

Cum în bol nu prea mai e gheață, ci mai mult apă, mă îndrept spre bucătărie, întrebând-o, în același timp, pe Alexandra:

- Mai este gheață în congelator?

Răspunsul fiind afirmativ, îmi continui traseul. Aduc vreo patru cuburi de gheață, ca să fie, punând bolul pe cearșaf, la îndemână. Zănatica așterne frumos prosopul, împăturit în două, apoi se întinde cu poponeața în sus, cracii desfăcuți și un picior flexat din genunchi. A avut grijă să aducă la îndemână și tubul cu gel, așa că suntem gata de acțiune. De data asta nu-i mai mânjesc decât clitorisul, întrucât îi voi supune curul la alt „tratament"...

Încep să „cânt la pian" pe lindicul frumoasei apoi, pentru antrenament, cu dreapta îi articulez câteva pălmuțe pe fesă, ca să se simtă băgată-n seamă. Mă încurajează:

- Așa, răule, pedepsește-mă! Pedepsește-mă că n-am fost cuminte!...

Pun mâna pe un cub de gheață și i-l proptesc la rozetă. Icnește și strânge din buci, dar se controlează imediat. Comentează:

- E receeeeee!

Râd:

- Las' că-i bine, te anesteziază!...

Mai cu mila, mai cu sila, îi bag cubul pe post de supozitor în cur, lăsându-i degetul mare la intrare. Îi masez, cu policele degetului mare rozeta, timp în care celelalte degete ale mâinii se joacă necontenit cu lindicul ei. Pentru variație și ca s-o surprind, mai iau un cub de gheață și, întrerupând un pic joaca la intrarea în curuleț, îi bag, rapid, cubul în vagin. Dă să reacționeze, dar n-o las:

- Să nu miști!

Continui să-i fac ce-i făceam și înainte, doar că acum degetul arătător i-a părăsit lindicul și este proptit în gaura pizdei. Am parte de proteste:

- O să fac cistită!...

- Faci pe dracu' ghem!... La cât ești de fierbinte...

Dacă tot suntem la de-astea, nu mă abțin și-i pătrund rozeta cu vârful degetului mare. Strânge un pic, dar doar un pic din buci, vociferând:

- Hai, hai, că prea te obrăznicești!...

- Stai cuminte, c-a intrat!

Nu comentez mai mult, întrucât Alexandra deja a intrat în bâțâieli orgasmice. Îmi vine s-o întreb dacă-i place, dar prefer să mă abțin. Până la urmă, vreau s-o regulez, nu s-o timorez...

Dacă tot suntem la de-astea, încep, ușor, să-i frec, cu arătătorul, peretele dintre vagin și anus, căutând să apropii cât mai mult arătătorul și degetul mare, unul de celălalt, simulând gestul universal valabil de foșnire a banilor, Recunosc că pentru mine, deja, situația a devenit destul de incomodă, mai ales că trebuie să-mi cam contorsionez palma ca să pot ajunge, în același timp și la lindic. Din fericire, nu trece nici măcar un minut, că deja Alexandra se bâțâie, iar eu profit de ocazie și-i înfig degetul în cur o idee mai mult. A renunțat la proteste și nici nu mai strânge din buci. Doar mă roagă:

- Mai oprește-te un pic, că mă omori!...

Mă conformez câteva secunde, apoi întreb:

- Reiau?

Dă din cap, afirmativ. De data asta, cu toate că n-am schimbat nimic, durează aproape trei minute până să reușesc s-o fac pe Alexandra să aibă din nou orgasm. O întreb:

- Cum e, puiule?

- Gata! Oprește-te! Mi-ajunge!...

Îi mai articulez o palmă la cur, apoi îmi scot degetele din orificiile frumoasei și mă ridic, ca să plec la baie. Alexandra se ridică și ea, cu prosopul între țurloaie, ca să nu facă înundație.

Ajunși la baie, Alexandra, vizibil rușinată, îmi comunică senzația pe care o simte de la apa din cur, iar eu, zâmbitor și dezinvolt, o invit să ia loc pe „tron" și să-și rezolve problema. Tocmai aici e necazul, că mă roagă să mă spăl pe mâini și să ies, întrucât ei îi este... rușine.

Bravo! O cotrobăi prin toate cotloanele, iar ei încă îi este rușine de mine!...

Cum nu țin s-o pun într-o situație aiuristică, mă conformez, nu însă fără să menționez că, în mod normal, între noi n-ar mai trebui să existe astfel de bariere. Țin minte, însă, că doar am văzut cu ochii mei, cum soția unui tip, chiar și la un an după căsătorie, nu-i permitea să intre peste ea în baie când își făcea nevoile, sau era la duș.

Intrat în sufragerie, așezat pe canapea, îmi mai torn o porție zdravănă de whiskey, apoi îmi aprind o țigară. Aud ceva mișcări pe hol, dar nu le acord atenție întrucât, fiind la ea acasă, Alexandra poate să facă ce vrea. Apare, în sfârșit, înarmată cu un prosopel și bolul cu cuburi de gheață pe care, între timp, la reumplut. Își pune prosopul sub fund. Deci are ceva temeri. Tot ce sper este ca, de data asta, să nu-mi mai ia pula la prelucrat. În fond, vreau și eu o erecție și să-mi dau drumul.

E cuminte. Își toarnă în pahar niște whiskey și-și pune trei cuburi de gheață. Mă întreabă:

- Nu vrei să guști de la mine?

Râd:

- Asta-i bună!... Tu chiar crezi că nu știu cum e?!?...

- Bine, căposule!

Se repede și mă sărută, în timp ce întinde mâna și mă prinde de coaie. Intervin:

- Pui mic, hai să ne terminăm băuturile. La mine, nu-i problemă, dar ție ți se topește gheața...

Se retrage, zâmbind:

- La cât de bine mă simt eu cu tine, ce mai contează un pahar vărsat în chiuvetă?... Hai în pat, că vreau să te prelucrez!...

- Hait!... Mă prelucrezi?!?

Râde, dar face pe necăjita:

- Hai, măăăăăi!... Nu mă face să mă rog de tine!...

Ne ridicăm și plecăm, Alexandra înainte, iar eu imediat în urma ei. Dacă tot am oportunitatea de a-i admira curul gol, îi articulez o palmă:

- Ahhhh!.... Ce bine s-a lipit!...

Nu numai că nu protestează, însă se oprește, curbându-și coloana spre spate. Mai vrea deci, așa că-i mai dau. Întoarce capul și se uită la mine:

- Nu mă mai bate, că aici rămânem! Nu mai ajungem în pat!...

- Te pomenești că-ți place!

- Știi cum te simt? Până în uter, cred!...

- OK! Atunci hai în pat și te bat acolo, în timp ce tu, ca o fată silitoare, îmi sugi pula. Ce zici?

Nu zice, ci face. O ia la fugă pe hol și, intrată în dormitor, plonjează, pe burtă, în pat.

O urmez fără grabă, mă urc în pat, în genunchi, desfăcându-i picioarele, apoi încep să fac pe toboșarul pe bucile curului ei de boarfă futăcioasă. Nu mă opresc decât după ce constat că are curul roșu, precum maimuțele când sunt nervoase. După, mă aplec și o mușc, destul de consistent, de fiecare bucă, făcând-o să țipe, apoi sar dintre picioarele ei și mă întind, pe spate, trăgând-o pe Alexandra ca să vină la mine în brațe. Știind că-mi place, își așterne pletele ei lungi și blonde pe pieptul meu, iar mâna, de pe piept, începe să coboare acolo, jos, prinzându-mi coaiele într-o strânsoare blândă. Îndemânatică, mă mângâie cu degetul mare pe rădăcina pulii. Ridică puțin capul și mi se uită, pofticioasă, în ochi:

- Nici nu știi ce mult îmi place când mă fuți!...

Îmi zâmbește, apoi își lasă capul, la loc, pe piept. De la mângâieri, de la declarații, de la ce jocuri am făcut înainte, nu știu, dar simt cum începe să-mi crească „elanul".

Atât aștepta! Se ridică pe coate și genunchi și mă prinde cu cealaltă mână de pulă, începând să mi-o frece, în timp ce se leagănă cu capul deasupra abdomenului meu, mângâindu-mă cu părul. Se joacă așa, vreun minut, apoi, cu finețe, coboară cu buzele și-mi prinde capul pulii într-o sucțiune pofticioasă, făcându-și de lucru și cu vârful limbii. Deja sunt gata de acțiune, așa că Alexandra se rotește cu o sută optzeci de grade, tot pe coate și genunchi, așteptându-mă. Nu pot lăsa fata să aștepte, așa că i-o centrez pe gaura pizdei și intru, fără vreun preambul, ceva, întrucât pula mi-e deja udă cu saliva Alexandrei și nici ea, după tratația cu degetele și cele trei orgasmuri, nu poate fi chiar uscată. Am avut dreptate. E udă și... dornică. Ca să mă dezbar de cine știe ce energii, o iau pe Alexandra la pompe, ferm, apăsat până la coaie, cu un elan de o tot fac să înainteze. Noroc că-i patul mare!... În fine, debarasat de draci, sau ce-or fi, mă opresc, stând proptit adânc în pizda Alexandrei și-i spun:

- Hai! Tu acum!...

Nu mă dezamăgește. Începe cu valurile și sucțiunea la care este atât de pricepută, iar eu, ca să nu stau degeaba, îi iau „cozonacii" la masat, mai articulându-i, din când în când și câte o palmă, dată cu fermitate, însă nu atât de tare încât s-o fac să țipe. Apare și recompensa. Se cutremură din toate cele. Are orgasm.

După o scurtă pauză, continuă cu valurile și absorbția, iar eu, nemernic, îmi umezesc degetul mare și i-l proptesc pe rozeta curului. Nu intru, ci doar o apăs, masând-o în același timp. Mi-e clar, deja, după reacția inexistentă, rămânând cu curul relaxat, că Alexandra a înțeles senzațiile adiționale date de prezența degetului meu acolo... Cu toate că, mă gândesc, e, poate, prea devreme, mă aplec până aproape de urechea Alexandrei, spunându-i:

- Pui mic, dacă-mi promiți să nu te sperii, când ejaculez, ți-o scot din pizdă și ți-o proptesc, fără să intru, pe intrarea în curuleț...

Se oprește din toate cele:

- Ești nebun?!?

- Nu, pui mic, dar să vezi ce feelinguri or să te apuce când o să simți zvâcnirile pulii mele în timpul ejaculării, plus senzația dată de sperma care o să-ți inunde locul cu pricina!...

- Nu, e clar!... Ești nebun!

Devin ceva mai ferm:

- Proasto, tu crezi cumva că ești prima căreia îi fac așa ceva?!?...

- Mie, nu!...

- Bine, frumoaso!... Stai cu piticii tăi!... Ține-i bine, să nu cadă!...

Devine împăciuitoare:

- Hai, te rog, facem cum facem de obicei!... Discutăm după!...

Începe iar să-și miște vaginul, însă n-o mai las, ci o iau la pompe, ciocane, pistoane, chestii...

Nu durează mult, că simt că vin „pompierii", așa că o anunț:

- Iubi, termin!...

- Ahhhhhh!... Șșșși eu!...

Terminăm, din nou, împreună. Se pare că ne-am „specializat"... Oricum, senzația este grozavă...

Ajunși în cadă, Alexandra își cere tratația, iar eu, servitorul neplătit, mă conformez...

Ca de fiecare dată, îmi place teribil cum i se închide părul blond în timp ce o ud. Cam tuturor blondelor li se întâmplă chestia asta, iar eu, așa, din motive necunoscute, am un fel de fascinație...

Bineînțeles că nici de data asta nu scap de amenințarea că nu mă mai lasă să plec, că ce grozav se simte ea, că nu mai vrea să plece din cadă, că să nu mă opresc, că mă plătește cu oricât, că eventual, este dispusă să-mi finanțeze ea deschiderea unui salon, chestii, socoteli...

În fine, șamponată, masată, clătită, îi cer să oprească apa de la duș. Deșurubez telefonul. Lasă, că-i arăt eu cât de bine se poate simți cu lindicul „presat" de jetul de apă ieșit direct din furtun!...

Se uită și, deși este, de meserie inginer, tot nu pricepe. Îi spun:

- Hai, pune dopul la cadă, că este nevoie de ceva apă.

Total debusolată, mă întreabă:

- Dar... ce vrei să faci?!?...

- Pui mic, n-o să fac eu, ci doar încep. După ce prinzi șpilul, o să-ți faci singură...

Total debusolată, rotește, totuși, de buton și astupă scurgerea. Eu, între timp, ca să nu mă plictisesc, îmi mai pun șampon în palme și încep să-i masez umerii, spatele, apoi, aplecându-mă un pic, îi iau țițiloancele la mamelit. Cum stăm amândoi așezați, turcește, treaba se desfășoară chiar plăcut. Comentează:

- Băăăăiiiii! Habar n-am ce vrei, dar ce-mi faci acum chiar că-mi place!... Gata! Ești arestat! Nu mai pleci nicăieri!... N-au decât, ai tăi, să te dea dispărut!...

O gratulez, ca să zic așa, cu o măgărie:

- Băi fleoarță, curva-i curvă și nevasta, nevastă!...

Se cutremură:

- Ești rău!...

Continui:

- Bărbatul adevărat, merge-n târg, se-mbată, fute curve, dar, seara, oricât de târziu, tot acasă se duce, în pat cu nevasta!...

Cum apa a ajuns deja deasupra lindicului mirobolantei, n-o mai las să-mi dea cine știe ce replică, ci tot eu:

- Hai că te-nvăț acum o chestie, de n-o să mai ai nevoie nici de mine și nici de vibrator!...

Cu furtunul pe sub apă, țintesc cu jetul lindicul Alexandrei. Sare, icnind, însă cum mâna mea liberă o apasă pe umăr, nu reușește să se ridice. O întreb: