Alexandra 04

- Te-ai prins?... Hai, pune mâna și fă-ți singură!... Nu uita să testezi diverse unghiuri. Sigur găsești unul de o să dai în bâțâieli, ca la balamuc!...

Deși, de aici, din spate, nu-i pot vedea fața, mă prind, totuși, că preia furtunul cu un soi de timiditate, însă și roasă de curiozitate...

Dacă tot am scăpat de furtun, îi iau mamelele la masat, ciupind-o, câteodată, nedureros, de sfârcuri.

Nu trec două minute, că se cutremură. Nu comentează, așa că tot eu:

- Dacă mai vrei, poți continua!...

Îmi răspunde, abrupt:

- Gata, m-am prins!...

Pune mâna și, după ce oprește apa, înșurubează telefonul la loc, pe furtun. Comentează:

- Hai că m-ai zăpăcit!... Mereu mă surprinzi cu câte ceva!...

O îmbrățișez:

- Ai prefera să te plictisesc?

Se eliberează din strânsoarea brațelor mele, se ridică și se întoarce cu fața spre mine, apoi se reașează, însă nu turcește, ci cu picioarele larg desfăcute, înconjurându-mă. Îmi pune mâinile pe umeri și, uitându-mi-se-n ochi, îmi spune:

- Băi!... Ce bărbat ai fost tu!... Dacă aveai cu treizeci de ani mai puțin, nu știu ce n-aș fi fost în stare să fac pentru tine!... Cred că și viața dacă mi-o cereai, ți-o dădeam fără să stau să mă gândesc vreo clipă!...

Râd:

- Bine că sunt bătrân și ramolit, că n-aș fi vrut să te am pe conștiință!...

Se apropie cu buzele de ale mele și ne sărutăm. Se întrerupe:

- Fă-mi la lindic, că-mi place chestia asta, în apă...

Dă drumul la duș, fără să lase apa să se scurgă din cadă. Mă amenință:

- Hai că vreau să te-ntăresc și să ne futem ca scafandrii!...

Zâmbesc:

- Atunci mă ridic, că doar n-o să mi-o sugi sub apă!...

Mi se uită în ochi, râzăreață:

- Ba da!... Lasă-mă, măcar, să-ncerc!...

Ce s-o las, că deja este aplecată și cu capul aproape complet acoperit de apă. Zici că e la înot... Ba e aplecată pe pulă, ba se ridică suficient de mult încât să tragă o gură de aer, apoi, rapid, iar cu buzele și limba pe pulă. Se ridică:

- Nu sta degeaba!... Fă-mi la lindic!...

Mă contorsionez un pic, dar reușesc. Se ridică, tușind:

- Hai că m-ai luat prin surprindere și... am luat apă pe unde nu trebuie!...

- Alexandra, hai, gata cu prostelile!... Mă ridic, mi-o sugi cum știi tu ca să mă faci beton, apoi, dacă tot vrei, ne futem ca scafandrii, cum zici tu...

- Bine, hai! Sus!

Râd:

- Sus ți-o dau, frumoaso!...

În cinci minute, sau cam așa, că n-am cronometrul la mine, Alexandra reușește să mă-ntărească, apoi, cum apa este suficient de sus, cobor pe burtă, între picioarele frumoasei și... intru. Noroc că după sexul „executat" în casă, n-a apucat să se spele, așa că o pătrund fără vreo dificultate. Profit de poziție și opresc și dușul. Nu vreau să ajungă apa la un nivel la care să nu mai poată să respire...

Mișcările mele de du-te vino nu rămân fără consecințe. Valurile devin periculos de mari, riscând să facem ceva inundație pe pardoseală. Are, normal, sifon de pardoseală, dar... de ce? Mă opresc:

- Fă-mi tu, cum știi...

Între timp, îmi bag antebrațele sub spatele Alexandrei, susținând-o, și ridicându-i sfârcurile deasupra nivelului apei. O iau la mozolit, o mușc, o sug, o ling, așa cum, deja, știu că-i place de moare. Consecințele sunt aproape imediate. Înnebunită de plăcere, mă gratulează cu habar n-am câte orgasme iar eu, întărâtat, mă apropii, vertiginos, de final. Conform stilului deja devenit obișnuit, terminăm împreună. Alexandra, ca o ciudată ce poate fi, se lasă cu capul sub apă.

O prind de ceafă și o ridic:

- Ce ai, nebuno, vrei să te-neci?!

Zâmbește strâmb, gen Mona Lisa:

- Vreau să mor cu tine-n mine!...

Of, Doamne! Ce stol o mai fi având și fata asta!... Oricum, bine că știu, ca să evit chestiile astea „scafandristice"...

Ies din pizda frumoasei și, totodată, dau drumul la scurgere. Îi spun:

- Hai, că după distracția asta, cu părul prin apă, trebuie să te mai dau o dată cu șampon...

E bucuroasă, nevoie mare:

- Da, dddda, daaaaaa!... Și masaj!... Te rrrrog!... Și masaj!...

- Ho, femeie, că se rezolvă!...

Nu mai intru în amănunte. Reveniți în sufragerie, la o porție de whiskey și o țigară, Alexandra, zâmbind, dar uitându-se în zări îndepărtate, îmi comunică:

- Data viitoare, o să-ți fac o surpriză!...

Întreb:

- Ce surpriză?

Râde:

- Pâi de-aia-i surpriză, că nu-ți spun!...

Zâmbesc:

- Nici dacă te bat, sau te schingiuiesc?...

- Nici! Că sunt rezistentă!... Am sânge de partizan!...

Renunț la „luptă" și o las. Normal că, îmbrăcați fiind, Alexandra ține să mă conducă la gura de metrou, nu înainte de a-mi promite că nu se mai repede la mine, să mă sărute, în public, așa că, la ea în sufragerie, ne... „giugiul bărzoiul" vreun sfert de oră, de ajung să-mi pun problema dacă nu trebuie să ne dezbrăcăm din nou. În fine, ajunși la gura de metrou, ne despărțim, de-a dreptul protocolar, în sensul că-i iau mâna și i-o sărut.

Ajung acasă, fără probleme.

VA URMA