Blonda

BLONDA

Ne-am cunoscut la o petrecere. Ea, cu „botanistul" ei, student la nu știu ce facultate de plante, ierburi, copaci, preerie, iar eu, însoțit de o bună prietenă cu care, nu des, dar nici prea rar, mai „ard gazul" prin așternut și pe la petreceri...

Hai să încep cu partenera mea. Este tare tuflită - următoarele șase luni, cel puțin, urmează să robotească la Cernavodă, că s-au apucat ăia să pună-n practică, adică să construiască, centrale nucleare, ca să avem și noi bomba atomică aici, acasă, nu pe la vecini, prin Cernobâl...

Mie personal mi se pare cam sinistru - Cernobâl, Cernavodă...

Din fericire, uite că am împlinit deja șaizeci de ani și... doar o asemănare izbitoare de nume - nu mai mult!... Să dea Dumnezeu să rămână așa!...

Dar, să revenim la momentul desfășurării acțiunii.

Nu v-o descriu pe iubițica mea, ci pe blonda țâțoasă și curoasă și, pe pariu, muistă la greu, pe care o-ntâlnesc la petrecere.

E înaltă, peste unu optzeci, blondă al dracului de tare - probabil că se mai și ajută cu ceva chimicale - cu niște ochi căprui, însă cu ceva nuanțe de verde (asta o s-o constat altă dată, pe lumina zilei).

Ce mi se pare mie deranjant, când o văd dansând cu botanistul, că... e cu mai bine de juma' de cap mai înaltă decât bibicul, chit că nu este încălțată cu cine știe ce tocuri...

Fac greșeala să comentez, în surdină, în timp ce stau tolănit pe o canapea, cu un pahar de poșircă în mână, pentru că mie chestia asta nu mi se pare a fi un produs ce merită dat pe traiectul gâtului, iar Mioara, după un moment de ezitare, gândire, chestii, pune mâna pe mine și mă trage în mijlocul camerei, să dansăm și noi. Am uitat! Mioara este partenera mea, cea ce se pregătește să plece la fabricat bombe nucleare!...

Muzica este zbuciumată, așa că ne dăm și noi în stambă vreo două minute, până când, următoarea piesă se dovedește a fi un blues.

Mioara nu stă la discuții - o desparte pe blondă de partener, luându-l ea în brațe, iar blondei îi indică ținta, adică pe mine...

Blonda are, o secundă, un moment de „rătăcire" însă, când „aterizează" în brațele mele, pare că și-a revenit total.

Se freacă cu abdomenul de mine de zici c-au apucat-o mâncărimile, iar când îmi prinde pulpa superioară a piciorului, se crăcește suficient încât să-și frece muntele lui Venus, să aibă și ea ceva senzații la lindic.

Știu c-o face ca s-o oftice pe Mioara, însă n-o resping, dar nici n-o încurajez. Las toată inițiativa de partea ei.

Mă ia, crede ea, tare:

- Cine-i gagica, nevastă-ta?...

Zâmbesc, las o pauză, apoi răspund:

- Nu, doar o bună prietenă!...

Încearcă să mă străpungă cu privirile, clar căutând să mă domine:

- Și... o ardeți și voi, așa, ca-ntre prieteni?...

Iar zâmbesc:

- Are vreo importanță?!?... Doar ți-e clar că fata vrea să ne facă nouă lipeala!...

Nu zâmbește, dar gândește, apoi:

- Nu cumva îi place mai mult de prietenul meu decât de tine?!?...

Iar zâmbesc:

- Păi... după atâția ani, de când ne cunoaștem, oi fi reușit s-o plictisesc!...

Pauza este foarte scurtă:

- Luni, la unu, la mine la facultate, în față (îmi spune, normal, care facultate). Încearcă să nu întârzii!... Eu sunt Clarisa.

Mă prezint și eu, că așa e frumos, apoi, brusc, Clarisa se smulge din îmbrățișarea mea, chit că melodia nu s-a gătat și se retrage pe un fotoliu.

Rămas singur, ce să fac? Mă retrag și eu la loc, pe canapea.

În fine, iar vine o „zbuciumată" însă Mioara rămâne pe „scenă" cu botanistul, rupându-se-n figuri. Și, credeți-mă, „se rupe" bine, că este o bună dansatoare...

Botanistul, fraier, după părerea mea, sau nu chiar extrem de interesat de Clarisa, partenera lui, rămâne „agățat" - să vezi ce palme, pumni și șuturi o să-și ia de la blondă!... Aia, sigur, deja e-n spume!...

Fraier tipul!... Dă blonda din mână, pe șatena de pe ring!... Treaba lui!...

Oricum, alegerea-i proastă - în seara asta Mioara pleacă cu mine și sigur dă la buci cu mine, iar luni dimineața este deja în tren, în drum spre bomba ei atomică...

Chiar mă gândesc, deja, că, măcar o dată pe lună va trebui, că-mi place sau nu, să-mi pun curu-n mașină, sau în tren și să vizitez „frumoasa" localitate Cernavodă...

Ne leagă prea mulți ani de prietenie ca să nu-i fac Mioarei un astfel de favor...

Mai există, sper și varianta să mai vină ea pe aici, în vreo delegație sau vreo scurtă pauză...

Oricum, se mai poate și alternativa ca Mioara să-și găsească vreun „drăguț" acolo, scutindu-mă pe mine de vreo „corvoadă"!... Deci, posibilitățile sunt multiple!...

În fine, se termină și zbânțuita și Mioara revine, aruncându-se pe canapea, lipindu-se de mine și trăgându-mi un pupic pe obrăjor, apoi, în șoaptă:

- I-ai luat numărul de telefon?...

Zâmbesc și-i șoptesc și eu:

- Nu, dar mi-a dat adresa unde-o găsesc luni, la unu.

Mă ia la mișto:

- Și ce faci, îl bați pe ăla, ca să i-o răpești?!?...

Mereu ne jucăm așa, făcând mișto de conotațiile limbii române...

- Ora, soro, ora!...

Râdem amândoi, de parcă cine știe ce căcat de glumă am făcut.

După o clipă:

- Hai să mergem, că am un chef de pulă, de nu pot să-ți desenez!...

Mioara știe să fie foarte delicată, însă uneori, o mai dă și-n vulgarități extreme - nu știu dacă s-a molipsit de la mine, sau, așa e ea, din născare...

Ajunși la mine, îmi înfig gheara prin pletele ei crețofonite natural și o iau de ceafă.

Avem antrenament. Cade, subit, în genunchi, apoi se răsucește o sută optzeci de grade și, cu îndemânarea pe care i-o știu de atâta amar de vreme, îmi ia la descheiat cureaua, pantalonii, făcându-i să alunece la vale, împreună cu chiloții din dotare și... gata!... Nu mai am pulă, pentru că deja este toată în gura Mioarei care, acum, tocmai ce se chinuie să-mi scarpine flocii cu nasul...

N-o poate face decât doar câteva secunde - mătărânga mea, la așa tratație, nu poate sta degeaba, iar Mioara nu este cea mai mare campoiană la înghițit puli!...

Se retrage:

- Ahhhhhh, ce-mi place s-o simt cum învie!...

O ia din nou în botic, însă doar puțin - iar se retrage:

- Hai să ne dezbrăcăm!... Știi ce vreau!

Normal că știu! Îi place s-o iau la umeri-craci și să i-o dau tare, din prima - s-o lovesc fără milă.

Este femeia care, imediat ce-i bag pula-n pizdă, se slobozește la greu...

Imediat ce termină, își duce mâna la lindic și-l ia la smotocit, din stânga-n dreapta și invers, timp în care-mi dă „instrucțiuni":

- Nu te opri!... Bagă-mi-o!... Lovește-mă!... Așa, acolo!... Da!... Acolo!... Daaaaa!... Ahhhhh!...

Iar a dat-o-n cutremurături!...

Dac-ar fi să cronometrez, fata e campioană - două cutremure orgasmice în mai puțin de-un minut!...

Sigur, când se va mărita, dacă o va face, își va putea lua orice soț, că problema ejaculării premature pe ea n-are de ce s-o deranjeze.

În schimb, acum, după cleiurile astea, știu sigur că oricât aș fute-o, în orice fel, trebuie să treacă cel puțin o jumătate de oră până să mă mai „recompenseze" cu vreun orgasm...

Cum ne-au mai rămas o grămadă de ore din noapte - doar am plecat extrem de devreme de la petrecerea cu poșircă - iar mâine-i duminică, nu mă grăbesc. Mă aplec și-i iau Mioarei sfârcurile la mozolit, lins, supt, mușcat, înghițit, de-o fac să urle c-o doare... Are țâțele astea darnice, de aprozaristă, cum îmi vine mie să-i spun, dar n-o fac, că nu vreau s-o supăr...

I-au crescut destul de devreme, de pe la zece ani și au tot continuat să-i crească, să-i creasă, să-i crească...

Are cu cine semăna, că doar și mă-sa le are cam lafel!...

În orice caz, dacă e să se așeze pe scaun, la peleul gol, are ce pune pe masă!...

Când am discutat, o dată, despre treaba asta cu sânii, mi-a comunicat că ea este chiar mândră, că-i accentuează feminitatea...

Nici cu pizda nu stă rău. Și aia este destul de dezvoltată, așa că nu face mofturi când o pătrund, cu texte gen... „ce mare ești", sau... „mă rupi"... „ia-mă mai ușor"!...

Chiar am întrebat-o, ca pisoiul curios, dacă n-a dat și ea peste vreunul mai dotat ca mine, care s-o rupă, sau s-o facă să se simtă mai bine...

A fost foarte delicată, temătoare să nu mă supere, sau mai știu eu ce...

- Știi, chiar dacă, într-adevăr, mărimea își are partea ei de contribuție, mai trebuie să știi și cum să-ți „mânuiești" scula!... Tu ești expert, că doar de-aia nu m-am încurcat cu vreunul cu scula ca a măgarului!...

Mă ridic un pic mai sus, la jugulară. O sug un pic, nu prea tare, că n-am chef s-o învinețesc, apoi îmi proptesc limba-n gaura urechii ei și-o ling, o ling, o ling, apoi o mușc de lobul urechii. Icnește ca o apucată...

Nici Mioara nu stă degeaba, deja mă scarpină pe spate, alternând cu strângeri de bucile curului, trăgându-mă cât se poate de adânc în ea, își mișcă bazinul pe verticală, schimbând unghiul din care o penetrez, se sprijină cu tălpile pe pat, apoi ridică bazinul, făcând opturi, timp în care eu continui să pompez, apoi mă opresc și i-o țin adânc apăsată - o las pe ea să creeze senzațiile cu opturile pe care continuă să le facă.

Știu că, atunci când face chestia asta devine cam extenuată, însă, știu din experiență, voi avea timp să compensez eu și s-o las pe ea pasivă.

În clipa asta, îmi place ce-mi face și o las până obosește.

După vreo zece minute este clar obosită, însă nici nu se dă bătută...

În tot timpul ăsta, dacă tot eram prin zonă, mă duelez cu limbuța ei dulce și o mai și mușc, finuț, de buzișoare - sunt tare senzuale și gustoase...

Gata! Trec la treabă. Mă ridic, o prind de craci și-i proptesc tălpile pe pieptul meu, apoi, cu elan, mă aplec iarăși peste ea, crăcind-o și băgându-i-o până când simt că nu mai pot intra, din cauza coaielor. E plină și fericită - se vede pe fața ei!...

Dau în ea non-stop mai bine de douăzeci de minute, până când, o simt, este foarte aproape de un nou orgasm. Își duce mâna-ntre picioare iar eu mă opresc, înfipt în ea cât pot de tare.

Își freacă lindicul în viteză, apoi:

- Ohhhh!... Uuuuuuh!... Uhhhhhh!... Ahhh!... Aha!... Ddddaaaaaa!... Aaaaaaaaaaaaaa!...

Ridică mâna și-și bagă cele două degete cu care și-a smotocit lindicul, în gură.

Știu că-i place chestia asta și mai știu și că a venit momentul să-i proptesc eu degetul mare pe lindic, apăsat, cu mișcări rotative.

Când mă simte, își suge și mai tare degetele...

Gata distracția!... Au trecut deja vreo cinci minute, așa că-mi scot pula din pizda ei udă leoarcă și-mi centrez capul pulii la intrarea în curuleț.

Nu știu ce farmec are fata asta, însă, de fiecare dată când i-o bag acolo, ajung să mă slobozesc destul de rapid și, întâmplător sau nu, de fiecare dată, am terminat împreună.

Nu trec trei minute că deja, amândoi, o dăm pe onomatopeice și pe hăuleli, mârâieli, chestii...

Deja mă bucur că aveau ăia unde-am fost poșircă, de ne-a trecut cheful de petrecere și am trecut la pat...

Gata, m-am liniștit - ceea ce probabil se întâmplă și cu Mioara, așa că ne ridicăm și ne deplasăm la baie.

Îmi spăl pula de căcat, pentru că am urme, timp în care Mioara, lăsată pe vine, se căznește să-și scoată sperma din cur.

Trecem la lucruri mai plăcute - îmi place grozav de mult s-o săpunesc, s-o șamponez, apoi, ținând-o cu spatele la mine, să mă joc cu mamelele ei.

Sunt sigur că și ei îi place, însă nu prea vrea să recunoască, afurisita!...

Icnește, mai ales când o prind și o ciupesc de sfârcuri, ca s-o necăjesc.

De data asta, poate pentru că știe că urmează să plece din oraș, nu protestează ci, din contra, își ridică mâinile, și le duce pe spate și mă prinde de ceafă și de păr și mă scarpină.

Știe ce mult îmi place să fiu scărpinat - doar sunt și eu un biet animăluț!...

Mă aplec, pun mâna pe duș și fac jetul de apă să-i aterizeze direct pe pletele ei crețe - oftează - știe că urmează s-o șamponez, apoi să-i masez scalpul.

Nu trebuie s-o îndrum eu, că se lasă singură în fund, în cadă, așteptând tratația.

Mi-a mărturisit că-i place așa de mult când o spăl pe cap, de o ia cu amețeală - de-asta trebuie să se așeze. Cică dacă se spală ea singură, nu pățește chestia asta...

Ce mai, sunt eu vreun magician!...

După ce o rezolv cu masajul, cu clăbucul, cu limpezitul, ridică o mână:

- Ajută-mă să mă ridic, că sunt al naibii de amețită!...

Mă conformez, apoi Mioara se întoarce și, clar, vrea să ne sărutăm - o face în stilul ei, absorbindu-mi limba, de parcă ar vrea să mi-o înghită.

Mârâi și eu:

- Dacă ai chef să mă înghiți, treci „la parter"!...

Râdem un pic, apoi, în timp ce-mi masează finuț cariciul cu mâna, mă întreabă:

- N-ar fi mai bine în pat?...

Ieșim, ne uscăm reciproc cu prosoapele, moment în care mă tachinează, frecând prosopul cam prea ferm de coaiele mele. Treaba nu rămâne fără consecințe - îi aștern și eu prosopul pe țâțele ei cele dezvoltate și-i prind, prin prosop, sfârcurile, butonându-le! Icnește, râde...

Ajunși în cameră, „aterizez" pe fotoliu și-mi aprind o țigară.

Mioara, cu privirea cam în dodii:

- Oare ce se va întâmpla cu noi?... Vreau să zic, cu relația noastră, la așa distanță!...

Mă uit în ochii ei - îmi susține privirea:

- Puiule, dacă vrei, îți promit că, sigur, o dată pe săptămână vei avea parte de mine, chit că, dacă te cazează ăștia nu știu cum, o să trebuiască să mergem la vreun hotel, sau vreo gazdă. În cel mai rău caz, parchez undeva, mai ferit și ți-o trag pe bancheta din spate, de-ți sar fulgii!...

Mă știe că sunt ca neamțul - mă refer la cei serioși, nu la jigodii - că... „ein man, ein wort"...

E impresionată, plăcut, că se vede pe ea, din mimică și întreaga atitudine:

- Faci tu asta pentru mine?!?...

Îi zâmbesc:

- Prietenul, la nevoie se cunoaște!...

O bufnește plânsul - las dracului țigara în scrumieră și sar s-o îmbrățișez...

O apuc de mâini și o ajut să se ridice, apoi o strâng, tare, tare de tot, dar nu de-așa natură încât să nu mai poată să respire...

Stăm așa, îmbârligați, mai bine de cinci minute - nu vreau să întrerup eu gestul, vreau s-o las pe ea.

Într-un târziu, îmi pune mâinile pe bicepși, în sensul că vrea ca să-i dau drumul, apoi, după ce mă conformez, cade-n genunchi și... ce mai, iar rămân fără pulă, pentru că iarăși este toată în gura Mioarei...

Chestie de secunde, întrucât eu, „defect", iar am o erecție care devine prea mare pentru cavitatea ei bucală...

O fut finuț, de fapt, lăsând-o mai mult pe ea să stabilească adâncimea de forare, eu doar sprijinindu-mă, destul de finuț și de relaxat, de umerii ei...

Ea, în contrapartidă, se ține cu mâinile de bucile curului meu, strângându-mă, cu delicatețe, din când în când...

După mai bine de douăzeci de minute de „sport", simțind-o că-i obosită, o ridic, apoi o aștern pe marginea patului, pe spate, o crăcesc și-mi introduc ștremeleagul în ea.

Mă las pe ea și-i dau, îi dau, îi dau, nu glumă!...

Țipă, încântată, dând-o pe hăulituri și tot felul de alte alea!...

Chit că vreau, cu disperare, să termin, nu reușesc decât după mai bine de-o jumătate de oră - sunt transpirat de poți face duș cu ce iese din mine, dar vreau să mă asigur că Mioara pleacă la Cernavodă futută, răs-futută, stră-futută, prea-futută, satiscăfutută!...

La momentul exploziei, i-o scot și-i fac ce nu i-am mai făcut de mult - îmi împrăștii slobozul pe țâțele și abdomenul ei, cu pasiune, cu entuziasm, frecându-mi pula la greu...

O răsucesc, făcând-o să ajungă cu gura la marginea patului, apoi îmi bag pula-n gura ei, că doar trebuie să mă curețe cineva de sucurile vaginale, sau ce-or fi fiind...

Ca să n-o mai lungesc, duminică, pe la paisprezece, ne mutăm hoiturile, din apartament în autoturism și o conduc pe „minune" la ea acasă - mai are de făcut bagaje, pregătiri, chestii, că doar e femeie și asta spune tot!...

Ne sărutăm, apoi se precipită din mașină, în hohote de plâns...

Nu, n-a vrut să mă lase să vin dimineață ca s-o conduc la gară - din partea mea aș fi dus-o și până la Cernavodă, dar Mioara, că nu și nu!...

Cum n-am autoritatea vreunui milițian sau securist, nu pot s-o duc în stare de reținere, împotriva voinței ei!...

Ce știu sigur este c-am futut la ea, prin toate părțile componente, încă de vreo patru-cinci ori, de a ajuns să mă implore s-o las să tragă și ea un pic de somnic!...

Dacă e să contabilizez, nu cred că am apucat să dormim mai mult de trei ore...

Gata, deocamdată, până nu-mi dă semne de viață, pentru mine Mioara este un capitol închis!...

Cum este când cineva dorește să se odihnească?!?...

Mă sună Alina!... Cum să-i spun eu ăsteia că mă simt stors ca o lămâie?!?... Chiar dacă nu se grăbea, brusc, sare într-un taxi și vine ca să mă oblojească, în stilul ei - îmi face un ceai negru, îmi dă ceva să mănânc, apoi trece, gospodărește, la suptul pulii, futut pizdă-cur, chestii, că doar mai are și subsuoare și părți interioare ale genunchilor și, de ce nu, să-mi ia ea slobozul, ăla cât o fi și să mi-l absoarbă cu nara, apoi, din gură, să mi-l scuipe, mândră, în farfurie!... E zărghită rău însă... e Alina, fata mea dragă căreia i-am luat virginitatea când era încă o puștoaică și care a dat dovadă de atât de mult talent, de uneori, și nu rar, m-a uimit și pe mine!...

Luni dimineață ne despărțim - ea la ale ei, eu la birou, că, Doamne, mai trebuie să trec și pe-acolo!...

Șeful cel mare, mă cheamă că... sunt ceva probleme, pe ici, pe colo, prin părțile esențiale, iar eu, ca să-l fac să se simtă bine, așa, de început de săptămână, îi comunic, „în direct și la o oră de vârf" că... poate beneficia de mine până cel târziu la ora douăsprezece, întrucât am o... treabă!...

Se cam atacă tipul, însă, cum știe cât de eficient pot să fiu, n-o dă pe „șefisme"...

Dimpotrivă, aflând că „treaba" mea este în centru, îmi aranjează de-o delegație...

În fine, îmi fac treaba și mă plantez, la unu fără zece, în fața facultății.

Pe la unu și cinci, apare și blonda, în toată splendoarea ei, cu o rochiță destul de vaporoasă și de scurtuță - clar e pregătită să fie întâmpinată de un tip pe care vrea să-l facă de să-i curgă balele!...

Nu știu ce-a făcut cu botanistul ei, însă am eu așa o bănuială că s-a cam scărpinat în pizdă, gândindu-se la mine!... Am și eu mândria și orgoliile mele.

Uitându-mă la ea, cum coboară scările, nu pot să-i pun decât o singură etichetă, în stilul cel mai românesc posibil: curvă!...

Apropiindu-se, pentru că e clar că m-a reperat, am ocazia să observ că ochii ei cei căprui au și sclipiri de verde - ochi cu o culoare înșelătoare, misterioasă, pe undeva lafel ca și ai mei...

Nu stau la discuții, o prind de umeri și o sărut pe amândoi obrăjorii...

- Clarisa, ce mișto arăți!... Zici că ești vedetă!...

Râde, se vede pe ea că-i place că a reușit să mă impresioneze!...

Dacă tot am demarat în forță, o țin, tot așa, în viteză:

- Ce vrei, plimbare-n parc, cofetărie, giugiul-bărzoiul, sau mergem și-ți fac o cafea adevărată la mine-acasă?

Este surprinsă, așa că nu-i dau timp să respire:

- Să știi că am și muzici ca lumea și mai am și băuturi pe bune, nu ca poșirca aia de la petrecere!...

Tot derutată rămâne, așa că nu mă opresc:

- De fapt, ne-am cărăbănit, după cum ai observat, tocmai pentru că băutura aia mi s-a părut nebăubilă!...

Se cam uită-n bălării, însă, totuși, dacă tot îi acord timp să zică și ea ceva, începe:

- Adică tu, așa, fără nici o introducere, mă inviți la tine?!?...

Mă întorc, ostentativ, privind spre clădirea facultății:

- Clarisa, tu, acum, de unde ai ieșit? De la grădiniță, de la școala generală, de la vreun liceu?!?...

O umflă râsul. Tot eu:

- Hai femeie, că nu mai suntem mucoși!...

Dă să facă pe serioasa:

- Auzi, tu chiar ai acasă ce zici, sau... mă arunci pe vreo canapea, vreun pat ceva și...

Nu o las să-și ducă fraza la bun sfârșit - o întrerup, râzând:

- Dacă vrei, rezolvăm și cu partea aia, nici o problemă!...

Fruntea o are încruntată, însă gura-i zâmbește:

- Hai că ai tupeu, nu glumă!...

- Da, și?!?...

- Nu merg!...

- Bine, soro! Cum vrei!... Dar la o bere vii?...