La Constanța

Mă suge un pic cam prea tare pentru gustul meu, plus că alternează cu mușcături nu foarte dureroase, dar nici total nedureroase...

Brusc, i-o scot din gură și o răstorn pe pat, cu cracii-n sus, apoi, destul de brutal, i-o înfig în pizdă.

De-abia acum mă prind. Aura plânge! Pe muțește, e adevărat, dar... plânge!...

Nu știu cum or fi alții, însă mie-mi piere tot cheful, chestie care se reflectă și la parter, așa că ies și mă așez în fotoliu. Îmi aprind o țigară și continui să golesc paharul cu vodcă.

Într-un târziu se ridică și Aura, se așează pe fotoliu, apoi dă drumul la un plâns înfundat, dar în hohote...

Îi torn ultimele picături din sticlă în pahar, apoi îi dau cep celeilalte sticle -- dacă nu ne futem, barem să ne îmbătăm!...

În sfârșit, se liniștește. Profit de ocazie:

-- Ce-ai soro?!? Ce-ți veni?!?...

Se repede la poșetă, scoate niște șervețele și-și suflă nasul, apoi catadicsește să-mi răspundă:

-- Ce ochi o să mai ai tu pentru mine, cum o să mă mai tratezi?!?...

-- Adică?...

-- Adică m-am făcut de râs!... Nu zic, ai avut și tu contribuția ta! Substanțială!...

-- Aura, parcă stabiliserăm că acum, aici, suntem doi străini, că nu ne cunoaștem!...

-- Da, știu! Dar... nu pot!...

Iar își mai șterge nasul...

Mă uit la ea, zâmbind:

-- Pui mic, dacă vrei, totuși, să facem amor, sex, să ne futem, să ne cordim sau orice, trebuie să încetezi cu plânsul! Dacă plângi, eu nu pot!...

Începe să râdă, apoi, timid, se ridică în picioare.

O imit.

Ne apropiem și ne îmbrățișăm, stând așa minute bune. Îmi spune, aproape șoptit:

-- Știi, să ai grijă, că pe mine plimbarea pe malul mării m-a cam scos din funcțiune -- mă dor picioarele de mor și sigur o să fac febră musculară!...

-- Nu-i nimic, las-că te țin eu de ele!...

Zâmbind, o ajut să se întindă în pat și o pătrund.

De data asta mă țin de finețuri -- vreau să ne simțim, unul altuia, fiecare milimetru -- chiar dacă am ajuns la capătul tunelului, eu mai am ceva rezervă, așa că o apăs în continuare, însă nu brutal, nu forțat, iar Aura, mi-e clar, se străduiește să mă primească pe tot...

Că tot zicea că o dor picioarele, o ajut să se sprijine cu tălpile de pieptul meu, apoi i-o scot până ce aproape că iese de tot -- reintru, tot, tot, tot, până la coaie...

Face ea ochii cam mari, dar mă suportă...

Schimb registrul -- încep s-o lovesc, ritmic -- asta era! Se cutremură:

-- Ahhhhhhhh! Nu te opri! Hai, hai, hai, hai, acuuuuuuuuum!...

Iar s-a slobozit

I-o înfig adânc și rămân acolo, nemișcat.

Mă roagă să-i schimb poziția picioarelor, pentru c-o dor...

I le las libere.

Mi se uită-n ochi:

-- Știi, cel mai mult îmi place când sunt eu deasupra, sau pe la spate, dar, fii atent! Să nu te prind că mi-o bagi în fund, că nu mai vorbesc în viața mea cu tine, chit că va trebui să-mi schimb locul de muncă!

Mă distrează ideea că noi stăm așa, îmbârligați și facem conversație, negocieri, chestii... Întreb:

-- Dar așa, cu un degețel la intrare, ai încercat?...

O simt că o apucă exasperarea -- om fi noi, acum, străini, dar anii care ne leagă își spun cuvântul.

E chiar dură, chit că stau înfipt în pizda ei zemoasă:

-- Tu să-mi lași fundul în pace!

Ricanez:

-- Și eu unde-mi dau drumul?

Răspunsul vine rapid, ceea ce mă face să cred că are destulă experiență:

-- Mi-o bagi între sâni și-ți dai drumul acolo!

Conversația fiind încheiată, i-o scot, apoi o ajut să se întoarcă în patru labe.

O prind cu mâinile de bucile curului ei darnic și i le desfac -- gaura curului este deja udă din abundență de la sucurile ce i s-au scurs din pizdă.

Îmi trec, cu intenție, capul pulii pe la intrarea ei în curuleț -- dă să se eschiveze, însă și eu o țin bine de buci -- o strâng mai tare:

-- Nu te fut în cur, tâmpito, că vreau să mai vorbim!... Dar nici nu vreau să te las să nu ai încredere-n mine!...

Îi țintesc vaginul și... gata! Dintr-o singură mișcare i-am băgat-o pe toată! Nu știu, poate unghiul, că am simțit eu ceva pe-acolo, poate nu era pregătită, stresată fiind de mângâierile de la gaura curului, că icnește și se contorsionează -- e clar că am lovit-o!...

Se lasă pe burtă:

-- Stai să mă mai liniștesc!... Nu știu cum m-ai prins... Gata!... Ajută-mă să mă ridic!...

Revenită în patru labe, se întoarce cu fața spre mine:

-- Să dai tare, fără rețineri, indiferent cât de urât fac!...

Poate ea să zică orice, că eu tot mă mișc cu precauție, până ce mă lămuresc că... se poate!...

O apucă vocalizele:

-- Hai, dă-mi tarrrrreeeeee! Acum! Acum! Acum! Acumaaaaaaaaa!

Nu mai stau să număr de câte ori își dă drumul, însă nu ne liniștim mai devreme de o oră și ceva -- probabil că și vodca mi-a inhibat nevoia de ejaculare dar, în sfârșit, ajungem și la momentul festiv.

O anunț -- mi-e clar că fata are experiență -- se întoarce rapid pe spate, se prinde de mamele, din lateral și mă invită:

-- Hai, bag-o!...

Reușesc -- îi administrez o doză consistentă de sloboz, apoi mă ridic și-i arunc de pe măsuță niște șervețele.

La baie, facem duș împreună -- cam treizeci la sută din timpul petrecut la baie îl consumăm sărutându-ne -- îi place fetei ăsteia să sărute, ce nu s-a văzut!... Nu că mie mi-ar displace!...

Ieșiți din baie, continuăm cu țigările și cu cea de-a doua sticlă de vodcă. Menționează:

-- Mă fac mangă! Vreau să uit!...

O provoc:

-- Dar ce, dulceață mică, așa de nasol sunt la pat?!? Hai, fii sinceră!...

Se uită la mine cu răutate:

-- Tare mi-e teamă că o să ajungem, când mai rămânem peste program, doar noi, să... mă bagi la tine sub birou!...

Îi zâmbesc:

-- Te bag eu, sau... te bagi tu singură?...

Se oftică:

-- Uite, vezi? Deja mă iei la ture!...

Mă ridic, o apuc de mână, apoi mă așez la loc, în fotoliu, ajutând-o pe Aura să aterizeze la mine-n brațe. Ne sărutăm. Îi spun:

-- Femeie, dacă mai vrei sex, nu te-mbeți, pentru că doar știi bine, că ți-am povestit, eu nu fut femei bete!...

S-a oprit din băut, preferând sexul -- restul de vodcă i l-am lăsat lui George care, politicos, la opt dimineață a venit la ușă, ca să ne invite la el, la cafea.

În fine, ne-am îmbrăcat, ne-am aranjat cât de cât, Aura a spălat paharele și scrumierele, a aranjat așternuturile, în sensul că le-a pliat ca să le ducem înapoi la George, apoi am încuiat garsoniera...

La George, big surprise!... Fata nicăieri!...

Mi-am exprimat eu nedumerirea, fiind, totuși duminică, dar n-am primit ca explicație decât tăcere...

Asta este! Treaba lui, femeia lui -- dacă o fi a lui!...

Întreb și eu, ca să nu tac:

-- Băi Georgică, nu cumva am intrat cu bocancii în programul tău de sfârșit de săptămână?

Nu se uită la mine, însă-mi răspunde destul de prompt:

-- Hai, termină, și-așa vara asta nici n-am apucat să ne vedem -- tu la Neptun, eu cu treburile...

Mai schimbăm o vorbă, o impresie, ca doi amici vechi dar jenați, amândoi, de prezența Aurei...

Nici nu vrem s-o facem să se simtă exclusă...

Pe la zece și jumătate auzim soneria de la intrare, concomitent cu bătăi în ușă.

Sincer, sunt surprins de comportament, dar cum pe George nu pare să-l deranjeze, asta este!...

Aud un:

-- Să trăiți!... V-am adus canapeaua!...

Într-adevăr, nu deschide George ușa bine, că se și înfig, trei băieți, masivi, destul de colorați, înghesuind o canapea...

Din partea mea, mirarea e totală! George are, în sufragerie, canapea, în stare foarte bună, iar asta, proaspăt adusă, parcă nu se potrivește cu nimic din restul mobilierului!...

Nu închide George bine ușa apartamentului, că unul dintre tuciurii se și repede la fereastră, urmărind, discret, ascuns de perdea, mișcările din stradă.

Ori el e șeful, ori el e aranjorul -- nici măcar nu se obosesc să se recomande în vreun fel, doar că ăsta cu inițiativă ne povestește că el pleacă, să-l ia pe băiatul cu furgoneta de-aici, ca să nu bată la ochi...

Ne lămurim repede -- canapeaua conține, de fapt, câteva zeci de perechi de pantaloni și sarafane, fuste, veste, chiar și geci!...

Altfel spus, magazin ambulant!...

Nu mai stau să vă povestesc cât de necăjită a fost Aura că n-a știut de varietatea de produse, cum a încins linia telefonică la greu, că în final am efectuat tranzacția.

Vodca rămasă s-a dovedit binevenită -- tuciuriii au apreciat-o, zic eu, la justa ei valoare.

În sfârșit, a reapărut furgoneta cu băiatul cel guraliv și întreprinzător, și-au luat magazinul -- pardon, canapeaua -- și au plecat, lăsându-ne cu o grămadă de marfă, iar ei umplându-se de bani.

Erau tare fericiți, singurul personaj supărat fiind Aura, că ea dacă mai avea bani, mai cumpăra, una, alta...

Eu aș mai fi avut o mie de lei la mine, de rezervă, însă cum relațiile dintre noi au suferit o schimbare, mi-a fost teamă să nu dau loc la cine știe ce interpretări...

Oricum, eu zic că o pereche de pantaloni, un sarafan și o vestă, plus o curea de piele cu o cataramă hoață, din alamă, cu marca aia vestită pe ea, la un singur drum de genul ăsta, este suficient...

Între timp, George a plecat la gară să ne cumpere bilete.

Am avut grijă să ajungem la gară cu doar puțin peste cinci minute înainte de plecarea trenului -- George ne-a condus până pe peron, apoi ne-am pupat de parcă am fi fost rude și am urcat în compartiment -- nu că am fi avut noi fețe de infractori, dar, sincer, mi-era teamă pentru Aura, iar milițienii, cum știm, au și ei nas, chiar dacă toată lumea râde de ei...

Ajunși la București, am prins un taxi și am mers la mine acasă, am depozitat geamantanele, apoi am plecat la cârciumă -- adevărul că toată aventura asta ne-a cam tăiat pofta de mâncare, iar acum ne ghiorțăiau mațele!...

În fine, cu burțile puse la cale, ne întoarcem la mine -- Aura vrea neapărat să-și ia cu ea marfa ce-i aparține, de zici că o să doarmă cu țoalele pe ea...

N-o las. Scot o sticlă de Cabernet Sauvignon, iar pe ea o servesc cu Whiskey -- asta vrea, asta-i dau!...

Muzica este în surdină iar noi, se pare, suntem destul de stresați după toată aventura asta...

Aura chiar menționează:

-- Uite bă că-l înjurăm noi pe Banu' dar și el își cam bagă capul în laț când face chestii de-astea!...

Ce să-i zic?

-- Hai, gata, liniștește-te! A trecut!...

Se ridică, vine și mă trage de mână, sugerându-mi să mă ridic și eu...

Are un zâmbet gen Mona Lisa -- nu-i a bună!... Doar o cunosc!

Își face de lucru la cureaua pantalonilor mei, apoi la nasture, gaică, fermoar, chiloți...

Mă lasă în pula goală.

Se dezbracă și ea, până la brâu.

Mă împinge la loc, pe fotoliu, apoi se lasă pe vine , sprijinindu-se de genunchii mei și... Începe să mă lingă pe pulă care, deja, intră în erecție...

Mi se uită în ochi:

-- Acum, dacă tot m-am făcut de râs, barem să-ți fac ce trebuie!...

Are o limbă tare zburdalnică și pricepută -- nu, nu suportă s-o ia în gât însă compensează cu mici sucțiuni. Chiar comentează:

-- Data trecută am supt tare, ca să te doară -- vroiam să mă răzbun!...

Nu trec mai mult de zece minute, că simt că se apropie momentul festiv. O avertizez:

-- Puiule, sunt aproape!...

Mi-o freacă puternic cu mâna, dar și-o scoate din gură:

-- Poți, dacă vrei, să mă stropești pe față, pe sâni, pe burtă, oriunde, doar că să știi că în gură nu pot! Vomit!...

Cum tot se ocupă ea de problemă, manual, o las tot pe ea să hotărască unde să-i adminstrez jeturile, eu doar având grijă să am degetele bine înfipte în claia ei de păr blond și creț...

Gata! Sunt terminat!... Nu mă linge pe pulă, cum mi-ar fi plăcut, poate, ci, parșiv, mă linge pe abdomen, o idee mai jos de buric, făcându-mă să dau în trepidații...

Îi arunc, de pe masă, trei șervețele, apoi îi spun:

-- Hai la baie, împuțito!...

Râde:

-- Stai să mă dezbrac de tot, că tare-mi place când mă freci pe spate și mă masezi!...

De data asta o spăl și pe cap, iar ea, în contrapartidă, mă spală pe mine -- ne simțim de la excepțional în sus, iar varianta că n-o s-o facem decât o singură dată, acolo, departe, la Constanța, clar a căzut secerată de realitățile cotidiene!...

Mai nasol este la birou -- de-abia se stăpânește -- mai mult ca sigur că s-au prins și colegii, că prea se face liniște când ne văd ieșind, împreună, la o cafea și o țigară...

Ceva o roade, iar în nici zece zile aflu că se mută la alt compartiment...

Acasă la mine, la o cafea, un whiskey și un futai sănătos îmi explică ce-i cu ea.

Știindu-mă acolo, nu se poate concentra, menționând, citez:

-- N-am în cap decât o mare pulă! Adică a ta! Așa nu se poate lucra!...

Pe de o parte, îmi pare rău, pentru că lucram foarte bine împreună, însă în noua conjuctură îmi pare și bine -- nu-mi place când se uită unii și alții cu subînțeles...

Timpul trece, iar noi tot ne ținem de prostii -- are ea antenele ei și știe când rămân peste program, motiv pentru care-și aranjează și ea ploile, apoi vine, încuie ușa de la birou, pune sulul de hârtie igienică pe care a avut grijă să-l aducă pe masă, apoi se strecoară sub masă și mă ia la prelucrat...

Termin pe fața și în palmele ei -- nu se machiază decât cu ocazii speciale.

Am ajuns să fac o pasiune să îi termin pe pleoape, pe nas, pe buze, dar nu mai jos de bărbie, pentru că nu vreau să se scurgă ceva sloboz și să-i păteze hainele...

Când mă roagă, ținând ochii închiși, să-i dau sulul de hârtie igienică e tare drăguță...

După, se duce la ea în birou și așteaptă, cuminte, s-o sun ca să plecăm...

Nu se întâmplă des -- doar de câteva ori pe lună, însă, clar, ne place amândurora!...

Ca divertisment, dacă vreți, lucrurile au fost mai complicate cu Banu' -- că lumea nu-și ține gura!...

A venit și mi-a tot dat târcoale, lamentându-se că el nu a găsit decât cu o mie cinci sute și că ce să-mi dea el mie ca să-i fac lipeala cu relația mea!...

I-am explicat că nici eu și nici amicul meu nu ne îndeletnicim cu de-astea, iar tipii la care am apelat nu sunt indivizi la care să te duci că vrei și tu un pantalon și-o geacă...

Oricum, pe la noi cu „blugi" n-a mai apărut...

Singurul aspect care m-a deranjat -- și am certat-o pe Aura pe chestia asta -- a fost că pocnitoarea n-a avut ce face, a mâncat-o-n cur, să povestească despre canapeaua pe post de magazin ambulant...

Chiar am întrebat-o:

-- Tu chiar nu realizezi ce greutăți îi faci lui George dacă se află că pe „filiera" lui s-a scurs informația?!?...

Oricum, mi-am propus să nu mă mai bag niciodată într-o astfel de combinație, iar dacă o fac, în nici un caz n-o să mai iau vreo foamfă cu mine!...