Notă: puteți modifica dimensiunea fontului, fața fontului și puteți activa modul întunecat făcând clic pe fila pictogramă „A” din caseta cu informații despre poveste.
Puteți reveni temporar la o experiență Classic Literotica® în timpul testării noastre Beta publice în curs. Vă rugăm să lăsați feedback cu privire la problemele pe care le întâmpinați sau să sugerați îmbunătățiri.
Click aici
- Baka! Nu ți-ai dat seama că glumește? îi explică azuria.
- Ba da, da' voiam să-i stric efectul! se zbârlește baka cea verde.
- Da, bine... - se arată convinsă Ikumi.
Considerând că este sub demnitatea ei să îi dea o replică, Keiko se ridică și, răsfirându-și cu un gest rapid pletele, ne anunță:
- Mă duc să fac un duș și să mă schimb; vii și tu, Denn?
- Ia-o înainte, vreau să aflu ceva mai întâi.
- Atunci, află „ceva" și vino - spune, plecând înspre baie.
Mă întorc către Ikumi.
- Când aș putea afla cât am câștigat?
- Ăsta-i „ceva"-ul? se interesează cu un surâs având vagi urme de rânjet.
- Unul dintre ele.
Urmele devin mai vizibile.
- Aha, deci erau de fapt mai multe „ceva"-uri! Și care ar fi celelalte, dacă nu sunt prea curioasă?
- În general, chiar ești, însă de data asta mi se pare-n regulă... Păi, aș mai vrea să știu când aș putea intra în posesia premiului.
- Mulțumesc pentru compliment!
- Cu plăcere! Deci...?
- Îți spun doar cu o condiție.
- Anume?
- Să-mi zici dacă surpriza pe care ne-o pregăteai era câștigul la loterie.
- Nu.
- Nu?
- Nu.
- Nu, ce? Nu-mi zici sau nu era asta?
- Nu era asta.
- Atunci...?
- Atunci, ce? mă prefac că nu înțeleg sensul întrebării.
- Iar avem un dialog de tâmpiți!
- Asta era replica mea!
- Și ce, vrei să-ți plătesc drepturi de autor?
- N-ar strica... M-ar ajuta să mă descurc până primesc premiul.
Zâmbește.
- N-ai nevoie. Îl primești când vrei tu.
Mă încrunt, intrigat.
- Cum adică?
- Vino, e timpul să-ți fac cunoștință cu Arthur - îmi spune peste umăr, ridicându-se; o urmez până la combo.
- Cine-i Arthur?
- „Ce", nu „cine"; așa-i zic eu mașinăriei ăsteia... Pune-ți degetul aici!
Îmi pun degetul acolo; „Arthur" se interesează dacă trebuie să înregistreze un nou utilizator, iar la confirmarea micuței hime cere să îmi pronunț numele; după ce o fac și pe asta, mai vrea să știe ce fel de acces poate să îmi ofere.
- Nelimitat - îl lămurește Ikumi înainte de a se întoarce spre mine: Acum poți afla și singur răspunsurile...
- Aha! fac, uitându-mă cu un ochi critic la cutia numită Arthur. Și cum trebuie să procedez?
- Pune-ți biletul cu fața-n jos pe placa de citire... (Mă uit întrebător la ea.) Unde ți-ai pus degetul adineauri, baka!
- Știam asta...
- Atunci de ce te uiți la mine ca morsa la frigider?! Așa, acu' spune-ți numele întreg.
Mă conformez; după ce scanează biletul de loterie, „Arthur" face să apară imaginea Vanessei, care, cu același zâmbet dulce întipărit pe buzele perfecte, îndreaptă privirea ei goală către mine și începe să vorbească:
- Hola, domnule Dennis Morton! Am plăcerea de a vă confirma faptul că sunteți unul dintre câștigătorii Loteriei Pacificane. Suma pe care ați câștigat-o este de un milion două sute șaptezeci și cinci de mii de dolari. După scăderea taxelor federale, statale și metropolitane, veți primi suma de trei sute optzeci și patru de mii patru sute doisprezece dolari și cincizeci de cenți. Doriți să v-o transferăm în contul dumneavoastră existent la Conglomerate Bank, sau preferați să deschideți un nou cont?
Înlemnesc - ăștia de aici sunt și mai escroci decât cei de acasă: și-au oprit mai mult de două treimi din câștig!... Falsa fetișcană îmi expediază un ghiont în coaste.
- Spune unde vrei să-ți transfere banii, ce-aștepți!?
- La Conglomerate...
- Suma vă este transferată în acest moment. Vă felicităm și vă mulțumim pentru participarea la sistemul nostru de loterie! Sayonara!
Și imaginea se stinge; Ikumi îi ia locul Vanessei în câmpul vizual.
- De ce faci mutra asta?
Clipesc de vreo două ori.
- Ce mutră?
Ridică din umeri cu o strâmbătură al cărei înțeles nu prea am starea necesară pentru a-l identifica.
- Arăți de parc-ai fi decepționat; ce naiba, Denn, ai câștigat trei sute optzeci de mii de maimuțoi! Ai idee cât de mult înseamnă?!
Îi zâmbesc.
- Nu prea; în orice caz, mult mai mult decât ar fi însemnat acolo de unde vin...
- Atunci de ce nu te bucuri?!
O iau de talie și o lipesc de mine.
- Sigur că mă bucur, Ikumi!... Însă nu mă așteptam să-mi oprească atât de mult pe impozite...
- A, asta era...
- Să știi că m-am plictisit să te-aștept sub duș! mă face să tresar vocea lui Keiko. Puteai să-mi zici că preferi s-o pipăi pe soră-mea!
- Da' nu asta făceam! emit o jalnică - deși sinceră - negație.
- Știi cât a câștigat? o întreabă soră-sa, zâmbind cât de larg îi permite gura micuță.
Și se lipește mai strâns de mine, deși nu o mai țin de talie.
Fata verde se așază pe canapea, picior peste picior, și zâmbește la rându-i.
- Destul de mult, presupun.
- Înlocuiește „destul" cu „foarte" și o să fii mai aproape de realitate...
- În loc să faci teoria apei fierte, mai bine ai spune ce înseamnă la tine „foarte mult" - se strâmbă Keiko la ea.
- Trei sute optzeci și ceva de mii! o informează Ikumi fără alte „teorii".
Hima cu plete verzi emite un fluierat apreciativ, apoi se interesează:
- Și ce-o să faci cu atâția bani, Denn?
Ezit o clipă înainte de a-i răspunde:
- Păi, în primul rând vreau să rezolv o problemă care mă cam deranjează.
- Te referi la cei care te vor mort, nu? își aruncă pseudo-puștoaica presupunerea.
- Mda, și asta trebuie s-o fac; dar era vorba despre altceva...
- Măi, da' misterios mai ești!
- Adică despre faimoasa surpriză, nu-i așa? zâmbește iarăși Keiko.
- Mda...
- Dacă-ți imaginezi că-l poți determina să zică ce are de gând să facă, poți să renunți de pe-acum la efort - o încurajează micuța azurie.
- A, nici nu mă gândeam - îi răspunde, calmă. E prea încăpățânat ca să-mi mai pun problema să-l întreb. (Se ridică și îndreaptă superbii ei ochi verzi către mine.) Du-te să faci duș; te aștept în cameră.
Și, cu un surâs care înlătură orice îndoială în privința sensului exact al afirmației, pleacă într-acolo; îi privesc corpul perfect, valurile mătăsoase care-i ondulează pletele în ritmul mersului... și simt cum dorința o ia la galop. Totuși, sunetul copitelor nu reușește să acopere suspinul înăbușit al lui Ikumi; mă uit la ea și, înainte ca rațiunea să o poată opri, o stupidă întrebare îmi țâșnește printre buze:
- Ce s-a-ntâmplat?
Îmi aruncă o privire pe cât de albastră, pe atât de aparent-indiferentă.
- Nimic, ce să se întâmple? Du-te să te bălăcești mai repede, că n-am chef să leșin de foame până terminați voi cu regulatul!
101
Keiko m-a întins pe spate și s-a așezat călare pe mine; în timp ce facem dragoste, mă fixează, intens, drept în ochi.
- Ce s-a întâmplat? repet întrebarea pe care i-am adresat-o mai devreme himei azurii.
- Nimic, ce să se-ntâmple? primesc același răspuns; nu este un déjà vu , dar nici mult nu îi lipsește.
- Atunci de ce te uiți așa la mine?
- Te deranjează că mă uit la tine? evită răspunsul.
- Nu, dar aș vrea să știu de ce te uiți așa...
Zâmbește.
- Ei, mă întrebam ce fel de surpriză ai de gând să ne faci... Și pentru că n-o să mă lași să te citesc, încercam s-o ghicesc în ochii tăi.
- Și ai reușit?
- Da. (Închide ochii.) Să... am... orgasm!
Contracțiile plăcute ale vaginului ei îmi provoacă ejacularea; păstrându-mă înăuntru, se culcă pe mine și își lipește obrazul de al meu; închid la rându-mi ochii și, mângâindu-i părul moale, mă las învăluit de căldura și parfumul trupului ei.
- Keiko...? șoptesc.
- Da, Denn?
- Aș vrea să rămâi cu mine...
- Nu plec nicăieri.
- Adică... să rămânem împreună.
- Stau cu tine cât vrei tu, doar ți-am promis...
- Keiko...?
- Da?
- Te iubesc.
Își apasă bărbia pe umărul meu și murmură abia auzit:
- ...Of, Denn... Baka...
102
„Hola!"
„Bună ziua, domnule! Aveți vești pentru noi?"
„Mda, am vești pentru voi... N-am reușit să fac nimic. Cealaltă curvă manga nu mi-a ridicat probleme, în schimb nenorocitul vostru de mental a desprins-o de comanda mea, ba, mai mult, mi-a simțit poziția. Cred că... cred că mi-a vizualizat liniile de comandă... În fine, nu contează. Treaba e că n-a lipsit mult să mă și prindă; noroc că nu și-a folosit puterile când a trecut pe lângă mine..."
„Rahat!..."
„Exact părerea mea."
„Și... Ăăă... Renunțați la contract?"
„Ești prost?"
„...Nani?!"
„Ți-am spus că eu nu sunt Asuka! N-a mers așa, încerc altfel! Îl termin eu cumva pe blestematul ăla de mental! Te anunț când am noutăți. Sayonara!"
„O clipă, domn'... Ah! A-nchis animalu'!"
____________
notă:
déjà vu - paramnezie; impresia falsă de a mai fi trăit o anumită situație (expresie consacrată în limba franceză)
- COMENTARII
