Oglindiri în Enormii Lor Ochi 30

„Nu-i chiar așa... A fost ucis."

„Cine...? A, perfect! Din ce-n ce mai bine! L-a omorât pe asasin..."

„M-nu; când era pe cale să se rezolve, s-a amestecat o himă-puma... Ea l-a omorât pe tipul pe care-l angajasem."

„...O himă-puma... L-a salvat pe nenorocit...?! Ce tâmpenie mai e și asta!?"

„Asta s-a-ntâmplat. Pentru că nu aveam nicio știre, am intrat în rețeaua de comunicații a poliției. Asta s-a raportat..."

„Aha! Grozav... Nu numai că are capacități de mental, mai primește și ajutor de la o animală... Oare ce mă-sa trebuie să fac ca să-l elimin pe blestematu' ăsta?! Să-nchiriez un bombardier!?"

„Uite cum stă treaba: afacerea asta a-nceput să mă exaspereze și pe mine; e prima dată când am parte de eșecuri repetate și chiar nu-mi convine! Așa că o să am grijă ca data viitoare să nu mai aibă nicio șansă să scape. Te anunț de-ndată ce se rezolvă. Sayonara!"

„Ascultă, Păpu'... Mi-ai închis, nenorocitule!?"

150

Mi-am lăsat gândurile negre să se scurgă odată cu apa - sau, cel puțin, așa nădăjduiesc - și revin în dormitor, unde două perechi de ochi enormi mă cercetează întrebător; schițez un zâmbet - un pic forțat, mă tem - înainte de a mă așeza alături de Keiko. Sora ei cea bleu se ridică și se îndreaptă către living, spunând peste umăr:

- Bine, bine, am înțeles, sunt în plus...

- N-am zis nimic - murmur.

- Dar ai gândit suficient de tare - rânjește în timp ce închide ușa culisantă.

Keiko se saltă în genunchi, își petrece brațele peste umerii mei, mi se lipește de spate și își sprijină bărbia lângă gâtul meu; pun o mână peste ale ei și înclin capul până îmi cufund obrazul în pletele ei verzi.

- Iartă-mă - șoptește.

- Eu sunt cel care trebuie să-și ceară scuze - spun încet. M-am purtat oribil.

- Bine că recunoști - chicotește.

- Ei, recunosc pe naiba! Joc teatru ca să nu mă alungi din patul tău.

- Baka! Strici farmecul împăcării!

- Nu-mi amintesc să ne fi certat.

- Asta nu înseamnă că nu ne putem împăca.

- E și asta o idee...

- Acum, serios, ești supărat pe mine?

- Pentru că ai complotat cu soră-ta ca să mă violați în grup?

- Nu i-aș zice chiar așa, dar da, pentru asta.

- Și pentru că n-ai ținut cont de dorința mea de a nu face sex cu Ikumi?

- Și pentru asta.

- Și pentru că modul în care v-ați gândit să sărbătorim eliberarea voastră a fost o partidă de sex în trei?

- Dacă vrei să-l consideri și pe ăsta un motiv, da.

- Și pentru că... Nu-mi mai vine nimic în minte; te las pe tine să-l găsești pe ultimul.

- Baka!

- Sigur că sunt supărat. Atât de supărat, încât n-am să mai vorbesc cu tine cel puțin trei secunde.

Îmi dau seama după freamătul bărbiei că abia se abține să izbucnească în râs.

- Baka-baka-baka... - spune repede. Gata, au trecut cele trei secunde; sunt suficient de pedepsită?

- Nu chiar, însă putem considera că da.

- Ei, atunci...

Se desprinde, mă trage de umeri pentru a mă întoarce spre ea și mă sărută apăsat. Inima îmi pornește la galop... Desigur, am glumit în privința supărării, - și sunt convins că o știe foarte bine, - adevărul fiind că, pur și simplu, nu sunt capabil să mă supăr pe ea.

Ne întindem, unul în brațele celuilalt. Căldura și parfumul trupului ei mă învăluie; închid ochii și am senzația că încep să mă ridic în aer, că plutesc răsucindu-mă încet, împreună cu ea, purtat de o briză mai dulce decât visul...

Avea dreptate Ikumi, chiar am șanse să ajung în finala concursului siropoșilor.

- Denn... - mă aduce încetișor la sol vocea ei șoptită.

- Da, Keiko?

- Ce voiai să mă întrebi mai devreme?

Încerc să îmi domolesc un nou iureș al inimii; oare acum, este momentul potrivit?...

- Denn...? Mă hotărăsc să îl alung în șuturi pe lașul din mine care începuse să se gândească la o nouă amânare și murmur întrebarea ce îmi arde sufletul:

- Vrei să te măriți cu mine, Keiko?

Un lung moment se scurge; tocmai mă întrebam dacă nu cumva am vorbit atât de încet încât nu m-a auzit, când șoptește:

- Of, Denn... De ce te-ai gândit la așa ceva? Ai uitat ce ți-am zis? Că nu te pot iubi?

Oftez tăcut.

- Nu, n-am uitat; cum n-am uitat că ții la mine. Mă mulțumesc cu atât din partea ta, câtă vreme accepți ca eu să te iubesc...

- Să... accept...? Dar, Denn, nu-i vorba de așa ceva, eu... Eu nu merit să-ți irosești sentimentele cu mine...

- Lasă-mă pe mine să judec asta.

- ...Ai uitat ce sunt eu?

- Keiko, să nu-mi spui iar că nu ești decât o himă, fiindcă știi prea bine că te consider ființă omenească, și încă una deosebită!

- Nu, Denn, nu sunt deosebită decât în ochii tăi... Și mă tem că tot nu ai înțeles ce este de fapt o himă...

- Ba cred că am înțeles destul de bine; și asta nu mă împiedică să doresc să-mi fii soție.

- Chiar dacă sunt o prostituată?

- Sper că începând de astăzi nu mai ești... Însă tu decizi dacă vrei să te prostituezi în continuare sau nu; nu am niciun drept să-ți impun ce să faci.

- Deci ar trebui să decid dacă vreau să rămân curvă sau să devin soția ta...

- Nu. Vreau doar să mă accepți ca soț sau nu. Atâta tot.

- ...Vrei să zici că mă dorești ca soție chiar dacă aleg să fiu curvă în continuare?!

- Te doresc ca soție indiferent ce faci.

- Și nu te-ar durea dacă ai ști că soția ta se regulează cu alți bărbați?...

- Ba sigur că da. Însă nu contează. Pentru tine pot trăi cu suferința asta.

Rămâne tăcută pentru o clipă, după care șoptește:

- Ești nebun.

- Poate. Te iubesc.

- Denn, Denn... Bineînțeles că nu te-aș face să suferi dacă aș accepta să-ți fiu soție, ce fel de monstru mă crezi?

- Unul minunat.

- Baka! Și... cum te gândești că ar fi viața noastră împreună?

- De unde să știu? Frumoasă, sper...

- ...Ai vrea să avem și copii?

- Sigur că da.

O nouă tăcere, întreruptă de un suspin; apoi spune încet:

- Când îți zic că n-ai înțeles ce suntem noi de fapt... Denn, ai uitat pentru ce am fost concepute? Pentru sex. Sex sub toate formele pe care le poate închipui o minte omenească, chiar una deranjată rău... Ți-ai dat seama deja că suntem modificate fizic pentru asta, dar nu te-ai gândit că a rămâne însărcinate ar fi împotriva scopului pentru care am create?...

Clipesc și înghit în sec.

- Keiko, ceea ce vrei să-mi spui este că...

- Da, Denn. Suntem dotate cu organe sexuale... îmbunătățite, dar nu avem aparat reproducător...

Tace iar pentru câteva nesfârșite clipe, la sfârșitul cărora murmură, în voce vibrându-i în același timp resemnarea și furia:

- Nu suntem decât niște păpuși biologice nimfomane, dotate cu un pic de rațiune...

Mă lupt un moment cu uriașul nod care mi s-a pus în gât, pe urmă izbucnesc:

- Nu-i adevărat, Keiko!! Sterilă sau nu, ești o femeie deosebită, o femeie cum am visat toată viața să întâlnesc, fără să sper că ar putea fi posibil! De ce te desconsideri fără încetare!? Numai fiindcă societatea asta de căcat v-a băgat în cap că sunteți ființe inferioare ca să vă poată ține mai ușor sub control?! Nu, Keiko; tu, Ikumi, Sayuri... toate himele, manga sau nu, pe care le-am cunoscut, toate sunteți cu adevărat deosebite! Aveți în voi bunătate, sensibilitate, generozitate, înțelepciune, voioșie... o mulțime de calități care nu au putut fi înfrânte de viața nefericită pe care ați fost obligate să o trăiți! Sunteți mai puternice decât credeți și mult, mult mai bune decât majoritatea naturalilor!! Dacă aș putea... dacă aș avea cum, v-aș elibera pe toate, voi nu meritați viețile astea nenorocite care v-au fost destinate...

Șoptește abia auzit: „Den...", mă strânge în brațe și își îngroapă fața în scobitura umărului meu. Și plânge încetișor. Îi mângâi părul mătăsos, străduindu-mă să nu izbucnesc la rândul meu în lacrimi.

Sincer să fiu, nu astfel mă așteptam să decurgă cererea în căsătorie...

151

Murmurând o scuză, Keiko a fugit în baie; bombănindu-mă pentru mâhnirea pe care i-am provocat-o, mă îndrept spre bucătărie în căutarea unui pahar cu apă - îmi simt gâtul aspru de uscăciune. Lumina e aprinsă în camera de zi, unde o găsesc pe Ikumi așezată pe una dintre canapele; stă cu spatele drept, se sprijină în palmele pe care le ține între coapse și se uită la mine cu imenșii ei ochi azurii. În care sclipesc lacrimi.

Mă opresc în fața ei și întreb prostește:

- De ce plângi?

Întoarce capul.

- Nu plâng. Mi-a intrat o geană-n ochi.

- Să-mi zici când trebuie să încep să te cred.

Dă din umeri.

- Crezi ce vrei.

Îi strecor două degete sub bărbie și îi ridic capul înspre mine.

- Iar ai tras cu urechea...

Găsește la repezeală un rânjet și mi-l arată, chiar dacă nu e prea reușit.

- Nici măcar n-a fost nevoie, ai vorbit destul de tare ca să se audă până-n stradă!

Posibil...

- Ceva de genul ăsta ai spus și în interviu? se interesează, fixându-mă drept în ochi.

- Mai mult sau mai puțin...

Oftează și se uită iarăși într-o parte.

- Proastă idee. Îți mărești colecția de necazuri.

Acum eu sunt cel care înalță umerii.

- Tot ce se poate; o să vină cu furcile și coasele și o să dea foc conacului în timp ce mă legăn în ștreang.

- Baka! Nu-i de glumă!

- Ei, atunci, dacă vor veni după mine, o să-mi folosesc „puterile" ca să-i fac să danseze conga până leșină de oboseală.

Falsa fetișcană nu mă învrednicește cu un răspuns, doar ridică iar din umeri, dând ochii peste cap a „multă minte-i mai trebuie". Keiko intră în cameră și vine lângă noi.

- Ce s-a întâmplat?

O iau de talie și o pun la curent:

- Păi, nimic deosebit. Soră-ta mi-a povestit cum i-a intrat o geană în ochi și cum voi fi linșat pentru interviul pe care l-am dat...

- Baka!! îmi apreciază fata bleu sinteza.

- Nani!? exclamă cea verde. Ce prostii-s astea?!

- Deșteptu' ăsta de iubit al tău s-a apucat să facă apologia himelor în interviul pe care l-a dat - o lămurește Ikumi. Și ia-n glumă consecințele.

- Păi tu ce credeai că a spus? Oricum, că a venit vorba, Denn, chiar nu-i de glumă cu idioții ăștia...

- Bănuiam, doar... bombăne sora ei. Și asta i-am zis și eu.

- Ei, chiar trebuie să fim atât de prăpăstioși?... - întreb, mai mult pentru a le liniști.

- Cum adică „prăpăstioși"? se miră Keiko. Ce înseamnă?

- Dacă vrei să spui „alarmiști", răspunsul este că suntem doar realiste - zice Ikumi. Și ar fi bine dacă ai încerca să fii mai prudent când îți exprimi părerile. Măcar de-acum încolo.

Presupun că are dreptate... Oftez și mormăi un „O să încerc..." destul de spăsit.

- Ar fi bine - spune pseudo-puștoaica, fixându-mă cu oarece asprime.

- Concluzia fiind trasă, mă duc să-mi fac un ceai - ne informează hima verde. Cine mai vrea?

- Fă-ne și nouă - decide și în numele meu cea azurie.

Keiko ne aruncă un zâmbet peste umăr și pleacă înspre bucătărie; după ce silueta ei elegantă iese din raza vizuală, mă întorc spre Ikumi. Expresia i s-a îndulcit, ba chiar schițează și ea un surâs. În timp ce se întinde pe spate, ridicând doar un picior pe canapea. Arunc o privire demonstrativ-exasperată în direcția tavanului; ea se preface că nu înțelege sensul gestului meu.

- Dacă tot am spart gheața mai devreme, ce-ar fi să ne futem până-i gata ceaiul?

Oftez.

- Ikumi, n-am spart nicio gheață! S-a întâmplat doar pentru că m-ați luat prin surprindere.

Surâsul i se lărgește cu câțiva milimetri.

- Oricum ar fi, s-a întâmplat. Așa că nu mai văd niciun motiv pentru care să nu mă fuți.

Mai oftez o dată.

- Eu văd unul.

- A, da? Mi-l împărtășești?

- Tocmai am cerut-o de soție pe Keiko.

- Știam. Felicitări. Și ce legătură are una cu alta?

- Cum, ce legătură!? ...Și parcă pretindeai că n-ai tras cu urechea!

- Că doar nu ești atât de naiv încât să mă fi crezut! Iar dacă te gândești că ar deranja-o pe soră-mea, te asigur că nu-i cazul.

- Poate că nu ar deranja-o pe Keiko, dar pe mine, da.

- Aceleași idioțenii ale tale cu fidelitatea, corectitudinea și bla-bla-bla! Denn, simplifică-ți viața: mă dorești, sunt dispusă, mi-o tragi. Asta-i tot. Deloc complicat și cât se poate de plăcut pentru amândoi.

- Asta-i părerea ta, care nu seamănă deloc cu a mea! Și, în definitiv, ce te face să crezi că te doresc...?!

Ridică sprâncenele ca și cum întrebarea ar fi pus-o în încurcătură.

- Păi... Știi, instinctul feminin... Intuiția... (Zâmbește ironic.) Și ești în pielea goală, deci se cam vede.

La naiba!

- Vă aduc ceaiul acum, sau după ce vă regulați? se interesează Keiko din bucătărie.

- Acum, fiindcă n-o să ne regulăm! răspund cu toată hotărârea pe care o găsesc în stoc.

- Baka!... - își exprimă opinia Ikumi.