Venera 16

A trecut, deja, mai bine de o lună și jumătate și, ciudat, Venera nu dă vreun semn...

Ori i-a intrat în cur bățul ambiției, ori... se întâmplă ceva evenimente, prin curtea mirobolantei, despre care eu nu știu...

Îi transmit, „din neant", o întrebare simplă:

- Mai trăiești?

Răspunsul vine fulgerător:

- Da! Și chiar bine!... Când poți să mă vezi?

În mod nespecific, îmi cere să ne întâlnim la mall, să bem o cafea...

Sunt, recunosc, de-a dreptul distrat, turmentat, dezorientat!...

Apare și Venera. Ținută de protocol, iar față de... înmormântare!...

Ce are ea ochii închiși la culoare, că acum, practic, sunt ca niște găuri negre!...

Nu știu ce și-a făcut la păr, că acum, zic eu, seamănă cu un păr pus pe... bigudiuri, sau ceva de acest gen...

Se vede pe ea că plânge, dar... se ține... „bărbată"!...

Comand cafeluțele, apoi o întreb:

- Ia zi-mi, frumoaso, care-i treaba?

Se uită pe pereți. Nu-mi răspunde. Continui, tot eu:

- Venera, unu' și cu unu' fac doi, iar unu' și cu una... trei! Ce-i cu tine?!?...

Plânge și mai tare. Brusc, se ridică și fuge la toaletă. Cum acolo n-am cum s-o însoțesc, rămân la măsuță. Între timp, apare și fata cu cafelele. Preventiv, cer și nota de plată. Fata se mișcă operativ, așa că, după ce achit, mă ridic și mă așez, „planton" lângă ușa de la toaleta femeilor.

În sfârșit, apare și mirobolanta, așa că, lejer, o prind de braț și o conduc în parcare. Nu-mi spune decât atât:

- Vino și tu, cu mașina ta și te iau eu, din parcare.

Totul este, într-adevăr, foarte ciudat și nespecific „tabieturilor" relației noastre.

Mă conformez și, ajunși la Venera în apartament, reiau întrebarea:

- Care-i treaba, gagico?...

Iar o podidesc lacrimile.

O las să se liniștească, în schimb devenind eu neliniștit. Mă gândesc, cu groază, să nu se fi îmbolnăvit de ceva grav, sau să fi aflat că are vreo boală nasoală.

Brusc, sare din canapea și, cu toată ținuta ei impecabilă, de protocol, se așterne pe mochetă, în genunchi, în fața fotoliului în care sunt eu așezat. În sfârșit, se întrerupe din hohote și, îmbrățișându-mi un genunchi, îmi cere:

- Ca să pot vorbi, trebuie mai întâi ca să beau ceva. Pune-mi tu, te rog, că mie, uite în ce hal îmi tremură mâinile!...

Mă ridic, atent, o ajut și pe Venera să se reașeze pe canapea, apoi mă duc la bar și scot nelipsita sticlă de Metaxa și două păhărele. Observându-mă, mă roagă:

- Mie, te implor, pune-mi într-unul mare!...

Efectuez „corectura", apoi aduc paharele la măsuță. Gândindu-mă mai bine, mă întorc și aduc și sticla, pentru orice eventualitate.

Am avut dreptate. Nu apuc să golesc jumătate din păhărel, că Venera, deja, a golit ditamai paharul folosit, normal, pentru apă sau vin. Înțeleg ce vrea, așa că nu mai este cazul să mă roage. Îi torn, din nou, aproape încă un pahar plin. Menționez, încercând un spirit de glumă:

- Dacă știam că ți-e așa de sete, îți aduceam o halbă!...

Mai bea un pic, apoi, brusc, mi se adresează:

- OK!... Uite, sunt o scârbă!... Te-am înșelat!...

Iar hohotește, apoi, din nou, mi se adresează:

- Și-i mai rău!... M-am îndrăgostit de el!...

Hohotește, iar eu mă ridic din fotoliu, o ajut și pe Venera să se ridice. Până să-și dea seama ce vreau, apucă să-mi spună:

- Să nu dai!...

O apropii de pieptul meu și o îmbrățișez. Habar n-are ea cât de mult m-am liniștit aflând ce o frământă. O îndepărtez un pic, uitându-mă-n ochii ei, apoi, zâmbindu-i, îi spun:

- Și ce-i rău în asta, corcodușă mică?...

De data asta îmi sare ea de gât:

- Sunt o scârbă!...

- Pui mic, e... natural, perfect normal!... Doar ești cu mult mai tânără ca mine iar, eu, cum știi tot însurat am rămas și-mi mai și iubesc nevăstuica!...

Reacționează:

- Vaaaaai!... Nu te-am auzit niciodată vorbind așa despre ea!...

Zâmbesc:

- O alint, puiule, așa cum te alint și pe tine, în toate felurile, că doar știi!...

Ce spun eu și ce-mi răspunde Venera:

- Știi, nici măcar nu e român!...

Nu țin neapărat să aflu astfel de amănunte, însă, din moment ce fata mă consideră popă, o las să continue.

- Este francez și a venit la noi în firmă detașat, pentru vreo opt luni.

Râd:

- Și, băiat orientat, și-a făcut repede rost de-o pizdă!...

Venera rămâne serioasă:

- La început, așa am crezut și eu!...

Tot ea:

- Știi, din clipa în care am dat cu ochii unul de altul, parcă a fost așa, ceva... electric, parcă...

- Bun și?

- Și... deja a început să-mi bată apropouri că ar vrea ca să mă ia cu el, în Franța, la Lyon.

Deja devin atent, chit că n-am vreun gând de viitor cu Venera:

- Cordelină scumpă, de când a venit băiatul ăsta?!?...

- De... o lună și câteva zile.

- Și?

- A doua zi mi-a adus o floare și m-a întrebat dacă sunt dispusă să-mi petrec pauza de prânz cu el.

- Frumos, politicos...

- Seara m-am dus la el la hotel și... ne-am tras-o...

Fac mișto:

- Înțeleg că ți-a pus cantaridă în mâncarea de la prânz!...

Râde:

- Mi-a tras limbi, nu mai știu, cred că mai bine de o oră!... L-am satisfăcut și eu, tot oral. S-a terminat foarte repede. Era tare încărcat!...

Eu, ca boșorogii:

- Și?... Și?... Și?...

- Nu e cât tine de mare, însă este... cum să spun, destul de respectabil...

Circumspect:

- Și? Ți-a aflat... „plezirurile"?...

- Ideea cu porumbul i se pare extraordinară!...

- Înțeleg că l-ai adus încoace...

- Vine zilnic, doar că acum, trei zile, lipsește. Este plecat la Timișoara.

- Pui mic, la cât te duce pe tine capul, presupun că ești suficient de matură și conștientă încât să nu te pripești...

Mă privește, mirată:

- Adică?

- Deh, dacă tot am deschis pliscul, trebuie să mă explic... Uite, tot ce se poate ca tipul, într-adevăr, să aibe gânduri serioase. Totodată, viața mi-a demonstrat și că există destui tipi care... mint la foc automat, mai ales în relațiile cu femeile. Ca exemplu, este, tot așa, posibil ca băiatului să-i convină relația cu tine pentru astea opt luni, cât stă în țară. Pizdă la discreție, gratis, plus cine mai știe ce alte favoruri îi faci...

Venera este gânditoare. Comentează:

- La început, cam așa m-am gândit și eu, dar l-aș simți...

- Venera, eu știu un tip, un fost prieten de-al meu, care, după ce și-a lăsat gagica gravidă, i-a promis c-o ia de nevastă, doar ca s-o convingă să facă avort. Aia l-a crezut și, imediat după avort, tipul a tăiat orice legătură cu ea. Și se știau de doi ani, nu de-o lună...

O simt că se îmbățoșează:

- Am cunoscut și eu proaste de-astea. Nu e cazul meu, fii sigur!...

Văzând încotro bate vântul, mă retrag:

- Pui mic, viața ta, treaba ta, plus că, dacă sunteți de vârste apropiate și nu-l așteaptă vreo nevastă și câțiva copilași la Lyon, cu el poate ai șanse, că în cazul meu, iese din discuție.

- Să știi că nu facem numai sex. Stăm mult, îmbrățișați și vorbim...

- OK, ăsta poate fi un semn bun, cu condiția ca ce vorbiți să nu se transforme în lecții de limba română, că am mai văzut eu și de-astea...

- Ba deloc, din contra! El se străduiește să mă perfecționeze pe mine la franceză și încearcă să mă acomodeze cu limba vorbită de ei la Lyon.

Râd:

- Da, că și la ei e tot așa, moldoveni, ardeleni, munteni...

Râde și Venera:

- Da și șe mai ziși?...

Mă aplec și o sărut, cast, pe obraz:

- Uite... ghini!

Se ridică și, vioaie, îmi aterizează pe genunchi. Dă să mă îmbrățișeze, însă, brusc, o simt cum se încordează, apoi sare la loc, pe canapea. Își mai dă și-o palmă, destul de serios:

- Iartă-mă, am uitat că sunt parfumată și nedespuțită!

Tot ea:

- Chiar, în contextul ăsta, cum omul tot e la Timișoara, noi... facem ceva?

Zâmbesc:

- Venera, de câte ori ți-am spus că ție-ți trebuie un om de vârsta ta, care să ți-o tragă zilnic, din toate pozițiile? Ai uitat?

Privește în zări îndepărtate:

- Da, dar una-i c-o spui și... alta c-am comis-o!

Îi pun mâna pe umăr, părintește:

- Dragoste, ai făcut ce trebuia să faci încă de multă vreme!...

Se îndreaptă de spate:

- Bine, atunci mai pune-ți coniac și așteaptă-mă să mă spăl.

Se ridică și pleacă spre dresing, să se dezechipeze. Se întoarce, goală, cum a făcut-o mă-sa și-mi arată, îndreptând degetul spre fofoloancă:

- Îți place?

Este complet epilată. Continuă:

- Jacques m-a rugat să scap de toate pilozitățile. De fapt și el este complet curat...

- Da, pui mic, știu și eu c-așa-i moda. Vezi? De-aia ți-am zis să-ți găsești unul de vârsta ta, nu un boșorog, ca mine...

E curioasă:

- Și? Cum ți se pare?

În fond, de ce s-o mint?

- Dragoste, când eram de numai câțiva anișori, pe plajă, la mare, mă jucam în nisip, construind castele. Toate fetițele cu care mă jucam, pentru că toți eram la pielea goală, arătau, acolo, exact așa cum arăți și tu, acum...

Începe să râdă, distrăndu-se și totodată legănându-și șoldurile, în timp ce-și susține, cu mâinile, mamelele:

- Sunt fetiță, cu codiță!...

Zâmbesc strâmb:

- Noroc cu mamelele alea și cu faptul că oricând te pot pune capră. Zău că o pizdă fără păr mă face să-mi scadă entuziasmul!

Se oprește din dans și-și coboară palmele, acoperindu-și vrabia. Se scuză:

- Iartă-mă!

- Soro, ai înnebunit?!? Ce, de ce să te iert?!?... Te faci cum te place partenerul! E firesc!...

E debusolată, un pic, însă-și revine:

- Hai că plec la baie!

Se oprește:

- Păcat că nu am decât bere blondă, că noi de-asta bem... Aș fi vrut... știi tu!...

- Iubito, tot ești tu în picioare, adu-mi și mie, te rog, o bere și halba.

E vioaie ca nu știu ce. Sigur fericită...

Îmi aduce halba și-mi desface berea. Este cu capac cu filet. Înainte de a o lăsa să-mi toarne, îi arăt o... „șmecherie". Torn ce a mai rămas nebăut din paharul meu cu coniac, în halbă, apoi o încurajez:

- Hai, toarnă-mi, că văd că nu mai tremuri.

Mă avertizează:

- Vezi că ești cu mașina, să nu te pilești, că te trimit acasă cu taxiul!

Zâmbesc:

- Pui mic, doar știi, că ai văzut, cât pot să beau, fără ca să... mă pilesc, cum zici tu...

Lasă sticla goală pe masă și dă să plece. Iar se oprește:

- Vrei să-ți mai aduc una?

- Nu dragoste! Știu și eu unde-i frigiderul, dacă nu l-ai mutat...

Pleacă râzând, la baie. Din pragul ușii, îmi aruncă un:

- Te aștept!

Cert este că halba de bere îmi dă suficient imbold încât să mă ridic, să mă dezbrac, apoi să plec s-o vizitez pe Venera, în baie. Tocmai ce-și terminase de clătit părul. Mă atenționează:

- Să nu ții cont! Am șampon destul!

Este în genunchi, cu mâinile ca pentru rugă, dar cu palmele ridicate în sus. Mă încurajează:

- Hai, fute fata!

Deschide gura, scoate limba, apoi închide ochii. Primul jet îi aterizează pe părul ei cel proaspăt spălat, apoi mă apropii și-i bag capul pulii în gură. Iar se transformă-n vițică... Bea destul dar mai și lasă, ca să i se scurgă pe bărbie și pe sâni. După ce termin și i-o scot, mă prinde cu părul de pulă și de coaie, apoi ia dușul și mă spală, bine, cum știe ea, cu apă și șampon. Comentează:

- Ahhhhhhhhhhh!... De mult n-am mai făcut-o!

Recunosc că sunt mirat. O întreb:

- Dar franțuzul?!?

Râde:

- Hai, măi, tu crezi că i-am spus chiar totul despre mine?!?... Oricum, asta nu-i decât o chestie a noastră, a ta și a mea. Atât!...

Mă uit spre raftul unde-și pune irigatorul la uscat, iar Venera, observându-mi privirea, îmi comunică:

- Mi-am făcut clisma!... Hai, ieși, că am treabă!

Ies, trec pe la frigider, mai iau o bere și mă retrag în sufragerie.

Cu berea sunt gata când apare și frumusețea brunetă, gata de luat la pulă. O iau la mișto:

- Îmi vine să-ți tai o șuviță din părul de pe cap și să ți-o lipesc cu-n plasture la chizdă!...

Râde:

- Ai fi în stare!...

Îmi aterizează, din nou, pe genunchi, apoi, uitându-se rugător la mine, mă întreabă:

- Mă lași să mai beau o guriță de coniac?

- Fata mea, beată nu ești, mașina mea e jos, în parcare, așa că... no problem!

Se ridică, aplecându-se aproape în poziția capră. N-apucă să pună mâna pe sticlă, că deja palma mea i-a aterizat pe buca curului. Icnește, apoi râde:

- Mai vreau, dar nu acum și nu aici!...

E rândul meu să comentez:

- Ia vezi, poate-ți rămâne vreo urmă și te vede francezul de care te-ai îndrăgostit!...

Iar râde:

- Și ce, un pic de gelozie strică?!?...

- Dacă nevastă-mea ar apărea cu curul bătucit, nu cred că ar fi chiar bine!...

Dă peste cap paharul cu coniac, de parcă ar fi vodcă, apoi se repede și mă prinde de mână, trăgându-mă după ea, în dormitor. Mă pune să mă așez pe marginea patului, apoi se lasă cu genunchii pe mochetă și, cu buzele, mă prinde de capul pulii, încă destul de moale și acoperit cu piele apoi, cu vârful limbii, de jur împrejur, începe să-mi belească pielea de pe cap. Simțind că și-a atins scopul, mă prinde cu mâna dreaptă de capul pulii iar stânga și-o duce jos. Știu ce face, că doar nu e prima oară când își ia lindicul la trântă în timp ce-mi suge pula...

În mai puțin de trei minute sunt suficient de tare încât să-i pot penetra fofoloanca. Brusc, îmi aduc aminte:

- Venera, tu, cu băiatul ăsta, cum faceți sex, cu sau fără protecție?

Mi se uită în ochi, zâmbind:

- Cum îți poți închipui că, în afară de tine, aș fi dispusă să risc să rămân gravidă cu un tip care, deocamdată, habar n-am dacă va rămâne permanent în viața mea?... Numai protejat, cu excepția oralului.

Mi se uită în ochi, zâmbind:

- Hm! Ce... precaut ești!... Și să știi că analul îl facem numai cu prezervative groase, cele special concepute pentru așa ceva...

În fine, o ridic pe Venera din genunchi, punând-o să se întindă pe pat, pe burtică, cu două perne sub ea, ca să-i salte curul. Îngenunchez între cracii ei frumoși și o apuc cu mâinile de bucile curului, îndepărtându-le, apoi strecurându-i mătărânga în fofoloanca ei care, după cum o simt de udă, clar că-i dornică...

Pernele ca pernele, dar mă ajută și Venera, împingându-se cu curu-n pula mea și unduindu-și șoldurile cum m-a obișnuit. Intre timp, ca s-o ajut, îi frământ și eu bucile cu mâinile, până când, clar, o simt că termină. Întoarce fața spre mine:

- Hai, acum pleznește-mă!... Vreau palme!...

Îi fac femeii plăcerea, atent totuși să nu dau prea tare. Nu vreau să-i las urme!... În vreo cinci minute de pălmuțe mă mai gratulează cu două orgasmuri și bine face, că-mi vin și mie pompierii. O întreb:

- Mai vrei să te las gravidă?

- Dddda! Dddaaaaaa!... Hai! Accum, că iar îmi vine!...

Terminăm împreună, iar eu îi frământ bucile curului până când, flască, îmi cade pula din pizdă.

Se ridică un pic și-și scoate pernele, întorcându-se pe spate și trăgându-mă să mă întind lângă ea.

Se cuibărește la pieptul meu apoi, brusc, tresare:

- Am uitat! Scuză-mă!

Se apleacă și-mi ia pula și coaiele la lins, ca să mă curețe. O dojenesc:

- Dragoste, dar nu-i musai să faci chestia asta!

Se întrerupe, contrazicându-mă:

- Ba-i musai, că-mi place!

Continuă cu operațiunea de curățare, apoi revine lângă mine.

Mă mângâie pe braț, apoi îmi spune:

- Să știi că i-am spus de tine...

Reușesc să rămân, în continuare, relaxat, chipurile, întrucât numai așa nu pot fi:

- Veneruța tatii, la ce căcat a trebuit să-i povestești omului despre existența mea în viața ta?!?

Râde, cam forțat, din ce simt eu:

- Stai, măi, că doar nu i te-am prezentat cu poză și cod numeric personal! Doar i-am spus că ești mai în vârstă și că ești căsătorit...

- Puiule, habar n-am cum e în Franța, dar la noi, din ce știu eu, femeile care umblă cu bărbați însurați sunt cam... disprețuite, considerându-se că sunt curve proaste. Și mai și lucrați la aceeași firmă!...

Se încrâncenează:

- Băi, spre deosebire de tine, eu sunt o femeie liberă și mă culc cu oricine am eu chef!

- Ho, nebuno!... Ai făcut-o, ai făcut-o!... Gata, e comisă!...

Stăm așa, aparent liniștiți, vreo zece minute, apoi Venera iar se-apucă de dat din gură:

- Ți-aș mai spune eu ceva, dar... mi-e că mănânc bătaie!...

Cine știe ce năzbâtii o mai fi făcut! Își pregătește terenul. Ce să fac? O zgâlțâi un pic:

- Hai, zi-mi ce tâmpenie ai mai făcut, că nu sunt tac-tu, așa că n-o să te bat!...

Stă în cumpănă, preț de un minut, apoi începe:

- Tu n-ai observat că n-am pornit TV-ul?

- Ba da, dar nu ne-am regulat întotdeauna cu tembelizorul pornit și cu leii care și-o trag...

Iar face o pauză, apoi:

- Acum, am filme cu mine...

Sunt siderat, dar o las să continue.

- Știi, îi place foarte mult să mă fotografieze, iar filmele le face cu un aparat performant. Are și un trepied.

Mă ridic din pat:

- Hai în sufragerie, că vreau să fumez. Și mai adu-mi o bere!...

Aduce berea și mi-o pune pe masă, cam trântit:

- Poftim, te rog!

A pus accentul pe „te rog" evidențiind faptul că am omis să-i adresez cuvintele cu pricina când i-am solicitat berea. Cam târlănească atitudinea mea, dar... asta este! Nu în fiecare zi aflu că o femeie cu care mă culc are toate șansele ca să devină vedetă pe siturile porno...

- Mulțumesc frumos, stimată doamnă!

Deșurubez capacul de la sticlă și o torn în halbă. Întreb:

- Stimabilo, tu realizezi ce șanse ai ca să devii vedetă pe internet?!?

Se încruntă:

- Nu poate, pentru că apare și el, în toate filmele.

Chiar mă-nfurii:

- Dar tu de efectul de blurare ai auzit?!?

Se încruntă, apoi:

- Băi, n-am obligații față de nimeni. N-am ce păți!...

- Și cam cum ar fi dacă, la tine la birou, de fapt, în întreaga instituție, ai apărea pe ecranele colegilor, șefilor, subalternilor... Ți-ar face bine chestia asta?!?...

- Dacă-mi face asta, îl distrug!

- Da, el în Franța, tu aici, îl distrugi de te dau ăștia afară.

Brusc, îmi vine o idee:

- Venera, tipul ăsta, în afară de floarea despre care mi-ai povestit, ți-a mai dat ceva? Nu flori, sau sticle, un obiect.

- Mda, am, la birou, un ceas - mi s-a părut cam idiot, că doar o fi observat și el că-mi afișează ora ditamai ecranul computerului.

Mă gândesc un pic, apoi:

- Că tot e plecat, mâine dimineață vin eu la tine la birou și doar ieși din clădire, ca să-mi pasezi obiectul. Ai grijă să iei de acasă o țesătură cât mai închisă la culoare și netransparentă. Învelești obiectul, iar când ne întâlnim, nu scoți o vorbuliță.

Iau obiectul și i-l duc lui fiu-meu, care, deja avertizat, lasă ceasul să vadă cu fața în jos, tăblia biroului, în timp ce-i umblă în măruntaie. Găsește, atât camera, cât și microfonul plus un dispozitiv de transmitere la mică distanță. Fără să-l mai închidă, mi-l pasează, îl iau în mașină și plec spre locul de muncă al Venerei.

După ce-i transmit un SMS ca să coboare, las mașina în parcare, inclusiv obiectul, și mă văd cu Venera. Îi povestesc ce s-a găsit în jucărie, apoi, scurt, dar ferm, îi spun.O să-ți dau ceasul, dar nu-l introduci în clădire. Te duci la cel mai mare șef din firmă și-i soliciți să-l vezi, de urgență.

- Nu-i problemă, tot francez e și el, dar este foarte de treabă.

- Bun. Venera, sunt două variante. Ori tipul a fost adus aici ca să vă spioneze, ori lucrează pentru altcineva și culege informații. Dacă a fost adus ca să vă spioneze. Barosanul știe sigur și o s-o dea la-ntors. Aici nu te mai pot ajuta.

Mă întorc la mașină, extrag obiectul și i-l duc Venerei la mașină. Îi spun:

- Când poți, mă suni și-mi povestești, dar nu de pe telefonul tău și nici din firmă.

Cum nu-i vreo poveste polițistă, o să fiu succint. Barosanul, auzind de cadoul primit de Venera, i-a cerut cheile de la mașină și l-a trimis pe șeful securității, un tip, fost SRI-st și destul de priceput.

După confirmare, s-a dus prin biroul fiecăruia, cerându-le tuturor celor care au primit vreun cadou de la tip să-l predea. După două ore au sosit și niște tipi de la firma de securitate, specializați pe de-astea, cu niște aparate și au început să scotocească prin toate încăperile.

Au găsit destule, inclusiv prin biroul barosanului. Se pare că iubitul Venerei nu s-a mai întors niciodată de la Timișoara, întrucât barosanul i-a explicat că este nevoie urgentă de el, în Franța. Acolo, direct de la aeroport, a fost preluat de niște băieți care, pe baza probelor și declarațiilor din România, i-au organizat o cazare pentru niște anișori.