Oglindiri în Enormii Lor Ochi 33

„Acum arată altfel decât când am venit"...? Poate și de aceea am realizat cu întârziere.

- Nu-mi vine să cred că durează atât de puțin!

Ridică din umeri.

- Nu uita că sunt himă și organismul meu e conceput pentru a depăși cât mai repede traumele, așa că și procesul ăsta e rapid; la mine e chiar foarte rapid. (Face o grimasă.) În schimb, mă doare ca dracu', deși în mod normal aproape nu simt durerea... În fine, se termină curând, nu mai am mult de răbdat.

- Incredibil... - murmur.

- Tu vorbești, care de azi-dimineață ți-ai activat două puteri unice?!

Nu o pot contrazice, însă după un moment de tăcere mă trezesc întrebând-o:

- Și în ce fel te mai schimbi? Vei arăta și mai matură?

Dă iar din umeri.

- M-nu, fața îmi rămâne așa. Mi se mai mărește puțin curu'... (Schițează ceva care ar putea fi zâmbet dacă nu ar avea chipul atât de trist.) Și țâțele o să-mi fie mari cât capu'!

E rândul meu la ridicat din umeri - nu a renunțat la ideea de a avea sâni foarte mari... Însă nu e momentul să comentez.

Ikumi întinde un picior și îmi atinge glandul cu degetele; fir-ar să fie, nu realizasem că am erecție! Afurisitul de penis nici că putea alege un moment mai nepotrivit...

- Mă bucur că-mi apreciezi noul aspect, dar aș prefera să mă fu'... să ne futem după ce se termină procesul; asta, pentru că s-ar putea să nu mă mișc cum trebuie din cauza durerilor.

- Dar nu... - mormăi.

- Nu, ce?

Mai bine nu răspund. Mai ales când privirea ei este din nou pierdută undeva, departe.

- Ikumi...

- Da, Denn?

- Nu știu ce să fac...

- În ce privință?

- Vezi tu, pe de o parte sunt în continuare convins că ar fi mai bine să dispar din viața ta ca să nu fii în pericol din cauza mea, pe de alta i-am promis lui Keiko că voi avea grijă de tine... Și mă întreb dacă a pleca ar fi un mod de a-mi respecta promisiunea...

- Baka! Cum poți avea grijă de mine dacă nu ești aici!?

„Nu că aș avea nevoie să-mi porți tu de grijă...", adaugă mormăit.

- Ai înțeles foarte bine ce vreau să zic - protestez.

- Sigur că am înțeles. Dar nu mi-ai zis ce simți tu despre asta. Ce ai prefera, să fii cu mine sau singur?

Îi cercetez chipul, încercând să îmi dau seama care este semnificația exactă a întrebării.

- Dacă nu ar fi niciun pericol - adaugă.

- Păi, cu tine, bineînțeles... - recunosc.

- Mda, și eu prefer să fiu cu tine - mă informează cu o voce parcă indiferentă în timp ce coboară de pe lavoar.

Să fie aceasta o declarație de dragoste? Nu prea seamănă, oricât de convins aș fi de adevărul spuselor lui Keiko... Dar până să ajung la o concluzie, micuța azurie se așază pe vine în fața mea și zice, cu un surâs fugar:

- Asta pot s-o fac cum trebuie înainte să-nceteze durerile!

Și, masându-mi testiculele, cu cealaltă mână îmi apucă penisul, plimbă limba în lungul și în jurul lui, apoi îl cuprinde cu buzele; surprins, reacționez abia după ce dispare în gura ei.

- Ikumi, nu... - zic, prinzând-o de umeri.

- Mmh? face, ridicând imenșii ochi către ai mei, fără să lase membrul din gură.

- Mai bine nu...

- De ce?

- Pentru că nu mi se pare cel mai potrivit moment...

- Dar ți s-a sculat uitându-te la mine!

- Crezi cumva că a fost ceva intenționat?

- Bine, bine... - bombăne, ridicându-se. Atunci, mă spăl odată cu tine, dacă n-ai nimic împotrivă.

Nu am nimic împotrivă, așadar îi fac loc să se strecoare lângă mine sub jetul dușului.

175

„Apelează-l pe domnul Brown. Prin criptor."

„...Pe... domnul Brown...?"

„Ești surd, sau doar prost?!"

„Imediat, domnule..."

„Hola. Ai rezolvat?"

„Nu încă, domnule Brown, dar..."

„Nu mă interesează niciun fel de „dar"! Vreau doar să refaceți cât mai repede operațiunea!"

„Domnule Brown, au intervenit unele elemente noi și..."

„Vrei cumva să știi cam ce-aș face eu cu elementele tale!? De ce-mi pierzi vremea cu așa ceva?! Ți-am cerut să-l elimini imediat pe ăla pe care l-ați transferat din greșeală și să faci ceea ce trebuia făcut de o săptămână! E chiar așa de greu de priceput!?"

„Lăsați-mă, vă rog, să vorbesc!"

„Foarte bine; vorbește."

„Cred că am avut un noroc nesperat când am greșit subiectul: s-ar putea să fi adus o persoană mult mai utilă..."

„Nu-nțeleg ce vrei să spui."

„Este un mental. Unul mai puternic decât tot ce am întâlnit până acum..."

„Nani!?! Ce idioțenie mai e și asta!? În Universul Epsilon nu există mentali puternici!"

„Așa credeam până acum... Ori ne-am înșelat, ori s-a întâmplat ceva total neașteptat..."

„Ce să se-ntâmple? Explică-mi."

„Tipul pe care l-am transferat s-a dovedit până acum capabil să respingă atacul unei hime asasine, să-l blocheze și să-l repereze pe Păpușar și să atace mental de la distanță, ucigând instantaneu..."

„Stai o clipă! Ești sigur de tot ce mi-ai zis?"

„Absolut. Altfel nu vă deranjam."

„Hmmm! Interesant, foarte interesant. Tot interesant ar fi de știut și cum ați reușit voi, idioților, să-l scăpați în libertate, că altfel n-ați fi avut de unde să știți ce poate face, dar acum altceva e mai important..."

„Da, domnule. Trebuie să-l recuperăm în viață."

„Mda. Ar fi util să-l recrutăm. De altfel, nu cred că e nevoie să-l „recuperați"; e suficient să-i transmiteți că-i oferim o slujbă bine plătită."

„În principiu, așa este, domnule Brown; însă s-ar putea să mai fie o problemă..."

„Ce mai e?!"

„Știți, când spuneam mai devreme că s-ar putea să se fi întâmplat ceva neașteptat, mă gândeam la următorul lucru: când am realizat că am transferat altă persoană, am stopat procesul de restabilizare biologică; organismul tipului ar fi trebuit să cedeze în scurt timp. Deocamdată nu s-a întâmplat așa ceva, în schimb el a manifestat puterile despre care v-am vorbit... Atunci, mă gândesc că, prin cine știe ce întâmplare, tipul s-a restabilizat singur, dobândind în acest proces puterile..."

„O clipă! Când l-ați transferat?"

„Marți."

„Aha! Și te gândești că ar fi posibil să-i cedeze totuși organismul."

„Da, domnule Brown. Ori s-a refăcut complet, devenind un mental extraordinar, ori puterile lui nu sunt decât o manifestare atipică a deteriorării organismului. Câtă vreme nu am mai întâlnit așa ceva, orice e posibil..."

„Înțeleg. Din câte-mi amintesc, limita maximă de supraviețuire a unui om incomplet restabilizat e de o săptămână, da?"

„Întocmai. Dar..."

„Dar nu putem ști dacă nu cumva individul ăsta, fiind ieșit din tipare, va rezista dincolo de limita de șapte zile."

„Așa m-am gândit și eu, domnule Brown."

„Hmmm! Cum s-a comportat până acum? Adică, e vreun pericol... vreau să zic, mai mare decât până în prezent, dacă-l lăsăm în pace până mâine?"

„Nu cred... Pare să se fi obișnuit cu ideea că a ajuns într-o lume străină lui, ba chiar s-a cuplat cu două curve manga... Adică stă cu ele."

„M-mda... Bun. Mai așteptăm o zi și, dacă nu crapă, îl contactăm cu oferta de angajare. Îl ții sub observație până atunci."

„Desigur, domnule Brown."

„Sayonara."